Grisinele cu sare de la Plus. Au gust de unt şi se topesc înainte să-mi atingă măselele.
Milkyway şi cremşnitul cu zmeură de la Paul.
Cînd bărbată-meu aleargă prin casă după pisică-mea, ea derapează pe parchet şi el se bate cu palmele pe genunchi şi rîde de ea.
Filmele pentru copii, mai ales alea în care se cîntă şi sînt în 3D.
Lalelele pe care le-am primit de la voi, în zile diferite şi de culori diferite. Şi alea pe care o să le mai primesc, sper.
Creveţii de la Alioli.
Muzica franţuzească, pentru că mă face să fiu nostalgică şi tristă pentru alte lucruri decît lucrul care-am crezut c-o să mă omoare de cît de tristă m-a făcut.
Veştile bune despre burţi pline cu copii sănătoşi.
Emisiunile cu Cătălin Botezatu şi cireaşa de pe tort şi românii au talent, pentru că mă spală pe creier.
Să dorm, cînd pot să dorm.
Să fac salată de fructe cu martini, să iau salata cu mine la muncă, s-o mănînc pe stomacul gol şi să-mi dau seama că m-am îmbătat la ora 2 dupa-amiaza la muncă în ziua în care trebuie să editez toate textele pentru revistă şi să fac excelurile cu teatre şi operă.
Să văd cum oamenii prind încet curaj şi încep să-mi vorbească aşa ca unui om normal.
Cînd un fost coleg de şcoală generală pe care nu l-am mai văzut de 17 ani mă sună şi spune cu cea mai firească voce din lume că deşi e medic ginecolog şi ştie tot ce zic cărţile despre pierderile de sarcină, nu ştie şi care-s vorbele potrivite de alinat o femeie care-şi dă pîntecul la golit de embrion mort, dar că ştie sigur că în cele din urmă dorinţa de a avea un copil e mai mare decît durerea de a-l pierde înainte de a-l avea. Şi pentru că deşi am mai auzit asta de zeci de ori şi în zeci de forme, abia după ce mi-a zis-o el am început s-o şi cred.
Să o aud pe mama la telefon cum se linişteşte cînd aude în vocea mea mai mult bine decît rău.
Să mă gîndesc la acasă, unde-o să fiu peste cîteva zile pentru cîteva zile, de sărbători.
Să-mi imaginez cum o s-o strîng în braţe pe bunica mea albă, la care m-a răstit azi la telefon pentru că a îndrăznit să-mi dea un sfat despre aloe vera şi propolis.
Să aştept obiectivul ala 70-200 cu care pfuu ce poze o să ne mai facem la Praga, peste 3 săptămîni.
Da, să nu uit, Praga şi berea de la Praga.
Ficatul de pui la ceaun cu mămăligă rece.
Discuţiile despre suflet purtate pe messenger şi presărate cu mulţi omuleţi galbeni care întind braţele a îmbrăţişare.
Miniprix, că pot face terapie prin shopping trei ore cu mai puţin de 100 de lei.
Cremşnitul cu zmeură de la Paul.
Voi (voi nu sînteţi lucruri, ştiu, dar mă faceţi să mă simt mai bine).
Vara (primăvara nu-mi mai place, că acum n-o mai miros aproape deloc şi pentru că primăvara asta e sacrificată, uscată, o să-mi aduc aminte de ea cu resentimente, întotdeauna).
Campaniile pentru oameni care au nevoie de ajutor. Dacă ei speră, eu sînt obligată s-o fac. Am donat pentru Selena şi pentru Andrei, poate, dacă vă prisosesc nişte bani, îi direcţionaţi către ei.
Facebook, că îmi oferă o piscină gălăgioasă, plină de informaţii (99% inutile, dar şi ce dacă), de muzici, linkuri, poze. Viaţă, practic.
Mansarda asta care dimineaţa are ciripit de păsări şi claxoane de bulevard, iar noaptea e tăcută şi caldă.
Blugii de la Franco Benussi pe care-am dat 60 de lei puţini bani acum 7 ani şi pe care încă-i mai port cînd vreau să mă simt tînără.
Sentimentul că deşi e tîrziu şi mîine e zi de lucru, pot să stau trează la televizor cît vreau eu. De obicei, mă plictisesc în 10 minute şi mă duc în pat să citesc, unde mi se face somn în 10 minute şi adorm cu cartea pe faţă.
În momentul ăsta mi-s dragi mulţi oameni şi multe lucruri. Mă simt ca şi cum m-am întors dintr-un război lung şi strîng la piept nişte sute de scrisori care m-au ţinut vie în tranşee.
Voi, oazele mele de linişte şi speranţă, voi din ce vă trageţi puterea ursului? Ce vă place vouă? Să mă mai inspir din listele voastre, ca lucruri şi suflete de iubit parcă nu-s niciodată destule…
Of, că rău a mai fost, oamenii mei… şi-o să mai fie, dar altfel de rău. A trecut durerea acută. Acum e vremea să mă obişnuiesc cu cea cronică, difuză, ca o durere de măsea nenorocită pe care n-am voie s-o scot, că cică fără ea n-aş fi om.
ieeeeeee, hugs, hugs.
Poate ne vedem maine, stii tu unde, stii tu de ce 😀
Hm… Ziua de azi a pornit ceva mai greu, dar cine stie, poate pina diseara se da moralul meu peste cap si-o sa fie bine.
My list: tarta cu zmeura Paul si limonada Fizz tot de la ei, freziile in vaza mea transparenta, parfumurile, checul mamei, pungile de la Sephora, revistele cu premii, mostrele, cainele meu si jucaria lui preferata (sunt la pachet), sms-urile funny&smart, sticlutele de esenta de rom, ploaia privita dintr-o mansarda, ceaiul de fructe de padure, clatitele cu spuma de vin de la Taverna Sarbului (mai ales la dieta), mirosul cartilor noi, valurile si spuma facuta de ele, pliantele colorate, uleiul de vanilie, conversatul virtual cu oameni pe care nu-i cunosc, parcurile, ciresele…and so on..
Aaaaah, clatitele alea de la Taverna, da! Da’ nu cumva sint cu spuma de sampanie? Ciresele, inca putin si vine vremea lor, uite un highlight bun pentru primavara asta, bravo, da! Cartile noi, da, tocmai citesc una sf noua si mmmm ce bine miroase.
Nu ai idee cat te admir, Ioana.
🙂 Multumesc, da’ nush daca e cazul, zau.
Ba e, iti zic eu. Pentru ca esti o persoana foarte puternica, de la care am de invatat.
Ma bucur mult ca ti-e mai bine, din suflet ma bucur.
Pe mine ma face sa ma simt bine,cand citesc lcururi bune despre oameni buni ce au fost in situatii rele:).
Numai bunatati pe aici din toate soiurile :).
Muzica frantuzeasca…da…dar greu o gasesc sa fie si frantuzeasca si asa pe sufletul meu.Intr-o zi o sa-ti cer un print screen la playlistul nostalgic :).Intr-o zi cand o sa razi ca iete alta cu sentimentalisme,cand o sa poti sa razi de lucruri mici.
Ma bucur printeso,ca furia face loc resemnarii,acceptarii si sperantei.Ne-a fost teama ca te pierdem.Te-am pierdut..Dar te intorci,usor,catinel!Te imbratisez!
Dada, julie, si pe mine ma face sa ma simt bine nr. 1 din lista ta, mai ales cind e despre mine. 🙂
Playlistul french contine numai clasice, Brel, Dassin, Aznavour, multa Mireille Mathieu, Adamo, nimic ascuns sau subtil.
Furia n-a trecut de tot, dar s-a mutat in sertarul de jos. Acceptare da, de asta am inceput sa am. Speranta inca nu, probabil vine dupa ce e acceptarea completa.
Draga mea Printesa, ce ma bucur ca citesc randurile asta!
Nu stiu de unde-mi iau puterea… de obicei tot din mine (sau din vin, dar depinde).
:* Vine ea si vara, vine el si obiectiul
te imbratisez
Uite eu cu vinul nu reusesc deloc sa ma imprietenesc. Romul se pune?
Te imbratisez inapoi.
Ee, păi nu e corect! Că eu n-am spațiu aici să mă destrăbălez cu toate câte îmi plac mie. Bine, uite lista scurtă: Taz, cafeaua cu lapte, lucrul în atelier, Taz ( știu că mă repet dar și tu te-ai repetat cu cremșnitul tău de-mi plouă în gură acum:-), facebook-ul și oamenii frumoși pe care i-am cunoscut în ultima jumătate de an. Și mă bucur tare, tare că ești veselă din nou!
Tre sa il cunosc si eu pe Taz acesta, ca deja se transforma in mit urban.
Eeeei, n-as zice ca-s tocmai vesela, dar n-am mai plins de doua zile. Poate lichidam un cremsnit d-ala impreuna zilele ce vin. Ma simt gata sa ies in lume. Aproape. 🙂
Ieeeee, Mihaela, dragostea mea! 🙂
Ma bucur ‘sa te aud’ vorbind asa 🙂
mie imi place cand mi se da atentie. imi place sa cunosc oameni buni, atunci cand imi vine sa zambesc privindu-i de departe, fara sa stie. imi place sa intru in magazine cu vitrine colorate, imi place sa stau la soare in parc, cu o carte si un ceai cu gheata de la starbucks … si mai sunt atat de multe lucruri 🙂
Da, vitrine, bune astea. Si oameni, si mai buni.
Ceaiul cu gheata poate il incerc si eu, numa sa nu fie negru sau verde ca imediat mi se face rau si e pacat de lumea aia draguta de la starbucks…
Pai si daca-s multe de ce nu zici aici tot? Ca eu chiar imi notez aici, la celalalt capat al virtualului.
Ma bucur, draga nostra Ioana, pentru acest text.
E a doua bucurie pe ziua de azi, dupa inca una pe care am avut-o la ora 15:59, ora mea, pentru 5 minute si 14 secunde.
Praga e atat de frumoasa incat m-am indragostit iremediabil de ea, in vara lui 2005 (un articol AICIi, pentru Dilema Veche) asa ca va invidiez amical, oamenilor. Sa beti un Urquell si pentru mine :).
E bine ca-ti vei vedea bunica, iubeste-o in orice clipa, a mea din Bucuresti s-a stins cu doar 2 zile inainte de a ajunge acasa, anul trecut in septembrie, dar familia mea draga si frumoasa a glumit spunand ca sigur am aranjat eu cu ea ca sa ajung s-o sarut personal pe frunte, s-o strang de mana si sa-mi lipesc fata de fata ei pentru ultima oara.
Eu – puterea mi-o trag din speranta….
Si va astept la Dublin, ca tare bun ghid v-as fi :). Iar de papa, no comment :).
Toate bune
Multumesc, Cristi. Si… felicitari pentru cealalta bucurie, 5 minute nu-s de ici de colo…
Am mai fost la Praga acum niste ani, am facut un revelion acolo, urquell dupa urquell, cirnati albi, o minune. Abia astept s=o vad si primavara, sa stau la o bere la terasa, sa nu tremur de frig la minus 18 grade…
Multumim pentru invitatie. N-avem inca Dublin pe lista, da’ cine stie…
Cu placere….chiar nu e o invitatie asa, in doara, serios…
Trei-patru zile de veti veni, tare mult v-ar placea.
Plus sa mergem sa mancam la jfp.ie – the highest pub in Ireland, sa vedeti o hooley night si sa stam la povesti. Fain.
O zi cu soare tuturor de aici si de pretutindeni!
asta inseamna ca acm pot sa comentez in liniste?
Aoleu, da’ ce, inainte crezi ca ti-as fi bruiat gindurile? 🙂
Te rog foarte frumos sa te simti in largul tau si sa lasi aici cuvinte multe.
Ce frumos că mergi la Praga. Din proprie experienţă îţi spun că luminile şi arhitectura oraşului aceluia te vor vindeca de orice. Sărută (încă o dată) statuia sfântului Ioan de pe Podul Carol şi pentru mine;)
Have a nice day!
Hehheee, stiu, Oana, m-a cucerit deja, si am vazut-o iarna, cind inteleg ca e cel mai putin ofertanta…
Sarut tot, stai fara grija!
Hugs!
Cartofi prajiti cu oua ochiuri si usturoi frecat cu ulei deasupra…zambetul omului meu cand imi zice „haide fai fata ca nu murim noi din asta”…hamsia prajita cu mujdei mancata in curtea bunicilor de la 2 Mai, vara la umbra…zambetul fetitei mele…fotografiile de la Venetia, unde am fost de 2 ori si ne-am mai duce de 20000 de ori…:)
Pupaturi intensive de la Ploiesti! Imbratisari sufocante si ganduri bune!
Cartofi prajiti, daaaa, cu usturoi deasupra si mai daaa!
Ai bunici la 2 mai? Ptii, ce norocoasa esti! Abia astept o portie de icre la Black Sea!
Va imbratisez inapoi, pe tine, pe omul tau si pe fetita ta!
Dap…am cam crescut pe malul marii. Buncii s-au relocat care pe la Ploiesti care pe lumea aialalta. Insa acolo ne-a ramas mostenirea. Va asteptam cu drag la vara. Si da, la Petya e cea mai buna mancare facuta cu drag. Uite un alt lucru care ma face sa ma simt mai bine: 2 Mai-ul cu toate ale lui. Plaja in pielea goala pe nisipul incins la micul golf. 🙂
Ma fac sa ma simt bine:
-muzica lui Michael Bubble
-cartile cu Harry Potter
-filmul „Stapanul Inelului” daca se poate varianta extinsa ca 11.3 ore sunt mai bune decat 9.3 🙂
-florile galbene
-mirosul de cafea (desi nu imi place sa o beau)
-blogul tau :-), sunt dependenta
-poze din Paris
🙂
Ma crezi ca eu inca n-am vazut Stapinul inelelor? Nu ma tenteaza deloc, nu stiu de ce. Parca vad ca o sa ajung sa-l vad cumva dintr-o intimplare si-o sa devina filmul vietii mele… 🙂
Si eu ma topesc dupa mirosul de cafea, desi nu beau decit rareori si numai decaf…
Paris, of, ce dor imi e, cred ca si dac-as merge in fiecare an acolo nu m-as plictisi de trotuarele lui, de parcuri, de mirosul din metrou, de stilpii de iluminat, de vorba lor…
Florile galbene? Interesanta asta.
Hugs, tons of hugs!
Adevarul e ca au reusit o ecranizare buna, printre putinele care nu maltrateaza o carte. Nu stii cat de mult ii urasc pe toti cei care au incercat sa fac un film dupa Contele de Monte Cristo, cartea copilariei mele, in toate variantele pe care le-am vazut eu au ciopartit-o.
Iar in Paris as fugi oricand, ca sa plec nu trebuie sa imi spui decat ” Hai” si fug de pe canapea asa cum sunt, adica in pijamale :-).
Sa vedem: Muzici: cohen, de cele mai multe ori si la bine si la rau.
Sa citesc, sa imi cumpar carti bune, vechi, sa le miros.Tango si blogul lui Alice.
Sa merg la terase in diminetile de primavra sa beau cafea si sa mananc omleta cu salata de rosii.
Sa mananc singura prin restaurante.
Sa cumpar cadouri pentru cei dragi.
Sa mi planific vacante, trasee, to do lists si stuff like this.
Mai nou, sa dansez cu bibi prin casa.
Sa amenajez case in care merg si sa imi imaginez cum le-as schimba, cum le-as adauga eu sarea si piperul.
Sa ma plimb si sa admir ferestre si balcoane inedite.
Sa am grija de orhideele mele si sa ma umflu in pene de fiecare data cand sunt laudate.
Sa cumpar flori de fiecare data cand ma duc la piata.
Si lista poate continua….
cate fac din ce scrie aici? nici 5 %…nu am timp, nu am bani, nu am loc de altii din casa…
O doamne, daca ascult cohen cind sint trista ma aduce in pragul sinuciderii… dar imi place mult, de vreo 2 decenii… ce batrina sint, bleah.
da da si eu am asta cu casele, si cu florile din piata, desi nu le cumpar decit rareori, si balcoanele, si sa ma intreb cum o fi aranjata casa pe dinauntru, cind eu ii pot vedea doar fatada.
O sa investighez si eu blogul lui Alice. Cine e Alice?
Alice Nastase…de la tango
Ah, da gata, tango revista, credeam ca zici de tango dansul. O citesc pe Alice de mult, imi e draga.
asa…tower of song, THE song perfect to die, with a brandy in one hand and a long long cigarette, u know, in the other, and old and sad….god, i hope it will be so
Aaah, si-o tigara, daaa, ca bine zice omul, ah ce-as mai fuma o tigara….
Gulasul in paine (putin prajita) de la Potrefena Husa din Andel, martzipanul bun si mult de la magazinele asiaticilor, migdalele in scortisoara si cafeaua cu amaretto …si toate astea pe malul Vltavei mihhhhh
MIgdale in scortisoara? Gulas in piine? Si zici ca o sa pot minca toate astea acolo? Pai in cazul asta sint deja de cinci ori mai nerabdatoare.
Pina acum, cel mai bun martipan e cel pe care l-am mincat la Amsterdam, dar ii voi da Pragai o a doua sansa.
ps: sa te duci sa vezi si Grota magica …o sa te amuze rau nenea posesor, dupa spusele lui picteaza de 300 de ani(bad english) si daca nu ai vazut stapanul inelelor ai sa-l gasesti acolo in carne si oase pe el, Gandalf.(prima statie cu funicularul)
Ma bucur ca incet incet durerea devine mai difuza si lasa loc nimicurilor zilnice care fac bine.
Pe min ma binedispun: baloanele colorate, bijuteriile originale, parfumurile, trusa mea de machiaj, rujul rosu, ojele in cele mai turbate nuante, cosurile cu fructe, florile in buchete cat mai mari, respiratia lui in ceafa mea dupa o zi din aia cand nu vrei altceva decat sa dormi, mirosul de ploaie amestecat cu miros de iarba si de pomi infloriti, checul negru scos aseara din cuptor, ahhh cate ar mai fi!!Multe si marunte sa mai invioreze toate lucrurile alea care nu ma fac sa ma simt bine..
Te imbratisez cu drag si sper ca intr-o buna zi sa te pot cunoaste fata in fata!Promit sa aduc o tava de briose facute de mine. Si sa fie bune:)
Baloane, da, cred ca au trecut 25 de ani de cind m=am bucurat ultima oara sa vad un balon colorat…
Rujul rosu imi place, dar pe buzele altora carora le vine bine.
Iarba proaspat taiata si flori in copaci, da, asta am mirosit si eu duminica in parcul izvor si tare bine mi-a facut.
Mi-am dat cu rosu pe unghii duminica seara si da, e un lucru care mi-a facut bine. 🙂
Ne cunoastem cu mare drag cind vrei tu, numa sa spui locul si ora si eu ma prezint cu mare pofta de briose. Nu tre sa fie o tava, ca eu ma satur dintr-una si iau si la pachet din ea!
Te imbratisez!
Baloanele colorate sunt o chestie tare faina!!Mi-am promis ca anul asta de ziua mea imi cumpar baloane. Si ma plimb cu ele in parc chiar daca o sa imi capat ceva priviri crucise!!
Incearca si cu niste oja verde, poate ajuta mai mult:))
Intr-una din zilele astea cand n-o sa ma mai lupt cu timpul zau ca o sa te rog sa imi faci placerea asta. Sper sa nu te dezamageasca intalnirea cu mine si faptul ca vorbesc muuuult despre de toate cele!!Si petru ca am impresia ca te stiu de secole s-ar putea sa iti fie greu sa scapi de mine…Citeam aseara din postarile vechi..cand cautai o prietena!!Ma ofer cand ai nevoie:)
Oja verde? Hm… asta mi se pare in masura sa ma deprime mai degraba decit sa ma scoata din deprim. Nunu, sint lucruri care mai bine ramin nefacute.
Da, am nevoie de o prietena. Si nu, nu simt niciun pericol ca o sa fie vreuna dintre noi dezamagita. Asa ca da-mi de stire, dar vezi, nu lasa sa se faca vara, ca briosele-s mai bune mincate la racoare…
Am scris si eu un post despre lucrurile care imi fac zilele mai frumoase http://imperfectwoman.wordpress.com/2011/02/19/lucrurile-care-imi-fac-viata-mai-frumoasa/
La mine-s lucruri marunte, pentru ca momentan, atat imi permit sa visez. Insa stiu ca o sa fie si altfel 🙂 Stiu sigur si voi lupta pentru asta . Te imbratisez Ioana!! Si iti doresc o zi frumoasa!
Spui ca-s lucruri marunte de parca ar trebui sa fie cine stie ce monumente in loc! Pai astea marunte sint vitale! I feel you la faza cu MacDonalds, desi de la o vreme parca nu mi-a mai fost asa pofta de ei.
Te imbratisez inapoi si haide, viseaza, stii si tu ca asa ne facem mari!
Am crescut cu convinsa de ideea ca toti suntem datori cu niste clipe de suferinta pentru toate momentele cand am fost mult prea fericiti… si poate daca nu ai sti cum sa suferi nu ai putea sa te bucuri cu adevarat….Nu dau sfaturi si nici nu judec pentru ca pana la urma singurul capabil sa faca una din astea doua este un dumnezeu, dumnezeul fiecaruia.
Ce ma face pe mine sa ma simt mai bine … pisici in toate formele, dimensiunile si culorile, bijuterii si carti vechi, shopping therapy in magazine mici unde poti sa gasesti comori ascunse, cirese – cat mai multe cirese, inghetata de ciocolata cu visine, tehnologie noua, masini frumoase (Lexux, Jaguar), iarba verde, muntele, zapada, bunica mea, pozele cu bunicul imprastiate prin casa, ochii verzi, jocurile.
Liana, ce de-a lucruri, foarte bun!
Inghetata de care spui tu o sa poposeasca pe masa la mine diseara, fie ce-o fi!
Multumesc!
Bravo, ma bucur mult, asa. 🙂
Stii ce mai functioneaza, in afara de dulciuri si flori si baloane si restul chestiilor faine de aici? Sa te urci pe un bloc si sa stai ceva timp acolo (sticla de vin si partenerul sunt optionale). Si sa te bagi in cada plina cu haine pe tine si sa te distreze cum fac bleop-bleop si se lipesc de tine cand te ridici 🙂 Si sa porti pantaloni cu bretele. Si sa pictezi cum iti vine, pe spate, direct pe piele, pe cineva in care ai incredere. Cateodata ajuta si Walt Whitman, mai ales „Cantec despre mine”.
Sa-ti fie (si mai) bine!
Ha, Alina, o sa rizi dar azi port bretele! Nu la pantaloni, la fusta, dar cumva cred ca fac bine si asa, nu?
Asta cu urcatul pe bloc n-am mai incercat-o de multi ani, am vrut anul trecut dar era incuiat peste tot, stii tu vreun bloc unde ma pot urca fara sa ma aresteze?
Promit sa incerc si baia si pictatul, desi la acest aspect din urma sint complet ne-talentata.
So, thx! De mai multe ori, stii tu…
Ma bucur pentru tine ca esti ok. Pe zi ce trece o sa fi din ce in ce mai ok.Te pup!
Doamne-ajuta! Desi uneori mi se pare ca o iau inapoi la vale…
Ahaha, ce zi imbretelita! 🙂 Ce misto se potrivesc lucrurile cand trebuie 🙂
Stiu un bloc in Bucuresti, dar trebuie sa treci prin casa cuiva ca sa ajungi la terasa de pe bloc 🙂 Si mai stiu in Ploiesti, dar banuiesc ca nu te tenteaza un traseu turistic pana acolo. Desi avem si un muzeu al petrolului acolo, iti dai seama?! 🙂
Cu pictatul, si eu am doua maini stangi, dar nici nu prea conteaza, chiar si un x si o jucat cu oglinda merge 🙂
deci ma bucur nespus ca iese soarele incet si iti multumesc pentru ideea asta minunata pentru ca listele astea ne fac tare mult bine. asa ca mi-am permis sa iti ocup ditamai spatiul si sa iti trimit o lista restransa a mea- poate brings you joy asa cum mi-a adus si lista ta mie:). te pup
Scrasnitul ploii pe streasina
• Diminetile de weekend cu omleta si suc de portocale
• Dupa amiezile cu somn la pranz si lumina de dupa draperiile trase
• Geamurile mari
• Lumina de apus
• Planurile
• Listele : cu to do, cu to visit cu to buy cu to wear ….toate listele posibile
• Bratele de flori. Mari (bratele nu neaparat florile)
• Hortensiile albastre
• Pozele scoase pe hartie
• Serile cu Alex a mea cu filme girlish, junk food si reviste proaste
• Fanut botos
• Spuma de baie de lavanda de la occitane
• Occitane
• Migdalele
• Zmeura
• Za new perfect desert
• Serile la tara cu liniste si latrat de caini in departare
• Porumbul fiert
• Borsul de cartofi de la bunica
• Puii abia iesiti din ou si tinuti in caciula
• Tronsnitul lemnelor in soba
• Florile de gheata
• Mirosul de la bunica
• Lumanarile
• Aminitirle cu bunicul pe care never ever nu ma invrednicesc sa le scriu
• Mujdeiul de usturoi cu pui de tara si cartofi fierti
• Chopin
• Carnetelele
• Luk dimineata
• Luk bombanind : matina, tetita and rest
• Oamenii imbracati frumos
• Pozele cu deco
• Planurile mele de amenajari
• Dusurile ziua
• Inelul meu cu piatra albastra
• Povestile de la pick-up
• Planurile de calatorie
• Orasele noi
• Cutiile cadou cu multe nimicuri
• Toamna
• Cremele – toate , multe, never ever enough
• Creioanele HB perfect ascutite- nu am never da’ still
• Scrisorile vechi
• Apa rece
• Tolaneala la soare pe sezlong in liniste
• Rutina din vacanta la mare
• Gradina verona sambata la primele ore cu luk alergand prin iarba si fanut sorbind la cafele si noi doi rasfoind la carti
• Mersul noi doi la film si impartit popcornu
• ……….
Aaah, ciorba acra de cartofi, ce bun, ce vremuri…. In Gradina verona n-am fost dimineata, da’ o sa ma duc. si nici inel cu piatra albastra n-am.
Imi place tot ce tine de calatorii, plimbarici, fie ele de o jumatate de zi sau doua saptamani (mai mult nu am reusit niciodata)…plajele insorite si cat mai pustii…ciresele si smochinele proaspete…mic-dejunurile cu paine prajita, unt, miere si lapte cald cu scortisoara aduse la pat…intalnirile (rare) cu prietena mea buna care locuieste in alta tara…ciocolata…rochiile frumoase si extrem de feminine…si bineinteles, vara…
Te pup cu drag printeso, ma bucur nespus ca pleci la Praga!
Multumesc pentru lista. Eheee, da’ ce ma bucur eu ca plec la Praga! 🙂
Hei, ce bine ca iese soarele usor-usor 🙂
Uite ce-mi insenineaza mie viata, intr-o ordine aleatoare:
– florile de liliac si parfumul lor – o sa apara cat de curand, abia astept
– inghetata – multa, preferabil Nirvana, my favorite 🙂
– pisicile, cainii, ursuletii, orice animal blanos si dragalas
– povestile bunicii mele, acum in varsta de 94 de ani, despre vremurile trecute (si are multe de povestit, si le zice tare frumos)
– merele coapte, cu nuci si scortisoara
– Campari Orange 😀
– zorii diminetilor de vara, cand aerul e proaspat si ciripesc vesele pasarile
– pajistile si potecile de munte, in timpul verii
– leneveala pe plaja, in sunetul valurilor
– apusurile
– Grecia si cultura elena, limba, mancarea, ochii ageri si patrunzatori ai grecilor
– calatoriile in locuri noi, la noi sau in alte colturi de lume
– ospitalitatea celor care nu te cunosc si n-au niciun motiv sa-ti faca viata mai frumoasa, dar o fac cu placere si sinceritate, doar ca sa te vada zambind
– umorul britanic
– sa dansez
– pestele (de orice fel, preparat oricum, doar sa aiba cat mai putine oase)
– nuntile si botezurile (nu pentru „spectacol” ci pentru emotiile autentice imprimate pe chipuri)
– teatrul (ah, m-as muta intr-o sala de teatru!)
– parfumurile suave, florale sau discret orientale
– mirosul hainelor curate
– sa-mi asez garderoba, sortand hainele pe care le voi dona unora mai putin norocosi decat mine si visand la tinute pe care nu stiu daca le voi avea vreodata, dar imi place sa le admir in magazine sau la altii
– pantofii, febletea mea 😀
– ploile de vara
– florile de camp
– cartile relaxante, care te fac sa te simti ca si cum ai fi mereu in vacanta (recomand Jerome K. Jerome si Julian Barnes)
– prietenii de pe Facebook (pe unii ii cunosc, pe unii nu, dar… ce conteaza?)
– comediile romantice
– prajiturile de casa
– hainele pentru copii (eu n-am inca, dar tot ma uit la ale altora sau prin magazine si ma minunez cat de mici si dragalase pot fi; sunt sigura ca sosetele minuscule pentru bebelusi se pierd pe banda rulanta 🙂
– senzatia pe care o ai cand iesi din coafor cu un hairstyle reusit si te simti cea mai cea
– nu in ultimul rand, cateva bloguri de suflet, yours included 🙂
Claudia, cred ca bifez si eu mai bine de 90% din lista ta cu lucruri frumoase. De nirvana am uitat, de niste ani pur si simplu m-am abandonat altor inghetate, dar o sa revin la ea sa vad daca s-a mai schimbat…
Julian Barnes, da, avem in biblioteca un raft intreg, am citit vreo 4 care mi-au placut, 2 nu…
Se pune si romul. Cu cola eventual, dar ai arsuri a doua zi
>.<
Sa stii ca desi m-am aranjat de citeva ori binisor cu rom si cola, rau nu mi-a fost niciodata de la ele. Cele mai curate betii cu rom le-am tras. Deh, chestiune de organism.
😉 Ai vazut?! „Keep walking!” :))
Ia uita-te si in jurul tau! Nu cumva e alta atmosfera?! :))
Offf
In jurul meu e cam la fel de inutil totul. Cind e mai bine e pentru ca pur si simplu e. Uneori e, alteori, ca azi, nu e. Da, of. 🙁
va invidiez pentru praga… my preciousssss… de vizitat musai: restaurantul U Supa pe Celetna. si de cerut acolo supa de varza cu cirnaciori, specialitate ceheasca. musai-musai-musai. eventual, cu o rata pe varza rosie. ufff… ce dor mi-e de praga!
Am notat, Ursule, tot ce zici, ne vom executa fara cricneala!
Frumoasa tema de casa ne-ai mai dat!
Ma bucur ca sufletelul tau e un pic mai bine, sper ca in fiecare zi sa te auzim tot mai vesela si optimista.
Fericirea maxima pentru mine e sa merg desculta prin iarba moale, sa dansez in ploaie de vara (recunosc ca n-am facut asta doar de cateva ori, dar de cate ori ploua tare tare, imi doresc :D), sa beau limonada din pahare mari mari,sa-l privesc pe sotul meu cum se joaca cucu-bau cu super-motanul nostru, sa stau de vorba cu oamenii dragi mie, sa-mi iau singura flori, ca si cum ar fi ziua mea,sa vizitez tari si locuri noi, sa stau de vorba cu batranii, sa-mi povesteasca de viata lor de demult si sa-mi aminteasca de bunicii mei cu suflet cald, care s-au mutat in alta lume,sa visez la casuta batraneasca cu terasa si livada pe care mi-o doresc,sa beau ceai de cimbrisor,soc si lavanda (productie propire), sa-mi caraie motanul in brate,cand ajung acasa de la munca si bateriile lui sunt descarcate, sa ofer lucrusoare facute de mainile mele oamenilor dragi si…lista e lunga tare si ramane deschisa mereu pentru ca, in mintea noastra e fabrica de fericire si…caut mereu „materiale” noi
Eu tre sa fac lista ca am cam uitat ce ma face sa ma simt bine…
Deocamdata e bine ca tu esti mai bine.
Am tot amanat sa-ti scriu zilele astea, in speranta ca o sa am mai mult timp si o sa fac si o lista, dar se pare ca nu o sa am, asa ca o sa-ti scriu scurt.
Ma bucur tare mult ca iti merge mai bine si, in afara de familie si prieteni dragi, cea mai importanta sursa de bine, putere de a merge mai departe si speranta sunt vestile bune de la oameni dragi, posturi ca acesta care imi lumineaza zilele, scrieri frumoase ale unor oameni talentati si plini de umor 🙂