Binele are gust de midii şi se produce în fermă la Dalboka

Prima oară am auzit de locul magic (unde se cresc milioane de midii care apoi sunt transformate repejor în jdemii de feluri de mîncare toate nemaipomenite) acum vreo patru ani. În timp, numele cu rezonanţă deloc bulgărească mi-a trecut razant pe la ureche rostit de oameni diferiţi, în contexte diferite, cert e că toţi aşterneau pe chip un rînjet satisfăcut şi însoţeau rostirea plină a numelui Dalboka cu o mîngîiere fină a burdihanului. Ceea ce pentru mine e întotdeauna semn de “musai de încercat”.

Anul trecut, rupţi de foame şi de curiozitate, însoţiţi de un prieten care era la prima lui ieşire din ţară, flamînd şi el, dar mai degrabă încîntat de străinătăţuri, ne-am învîrtit vreme de vreo 6 ore pe tărîmuri bulgăreşti pustii, urmînd nişte indicaţii ferme (dar complet greşite) date de naşul nostru bine-intenţionat, dar complet dezorientat în ale drumurilor bulgăreşti. Net pe telefoane nu aveam, GPS nici atît, nici bani bulgăreşti, că ştiam că la Dalboka se acceptă euro şi lei româneşti. Aşa că am abandonat lupta, ne-am întors în Vama Veche cu stomacele lipite, ne-am pus la Corsaru, am mai aşteptat o oră să ne vină peştele prăjit, mediocru şi scump, am oftat şi-am încercat să uităm de existenţa locului fermecat care ni se refuză.

Duminica acesta însă, terminaţi nervos de ţînţarii ucigaşi de la Vadu, ne-am pornit cu hărţi şi indicaţii precise către locul cu pricina. Vorbim despre o fermă de midii care are şi-un ditamai restaurantul cu terasă în buza mării. Locul se află la vreo 45 de minute de Vama Veche. Practic, vorba robo-mîncăciosului, cît cauţi o masă liberă în Vamă şi aştepţi o pizza greţoasă, te urci în maşină, te duci la Dalboka, te aşezi, comanzi, mănînci, plăteşti jumate din cît te-ar fi costat prînzul în Vamă, te întorci şi amicii tăi încă mai asteaptă să le facă Mitocanu nota de plată la pizza aia cu şuncă veche de vara trecută.

Oamenii ăştia de la Dalboka furnizează midii pentru toată Bulgaria de vreo 18 ani. Restaurantul e deschis tot anul. Cum ajungi? Păi e foarte simplu dacă îţi explică cineva cum trebuie: ieşi prin Vama Veche (tre să ai buletin şi talonul maşinii, plus să cumperi buvigneta, care e 25 de lei). apoi porneşti spre Varna şi Kaliakra. Respecţi toate limitele legale, că mai e poliţie şi nu vrei să ai motive de tras pe dreapta. Atenţie, oamenii pun limite de 40 km/h numa ca să aibă motiv să te amendeze, aşa că dacă scrie 40, la 40 o ţii, chiar dacă nu vezi picior de om pe rază de 50 de km în jur. Bun, peste vreo 30 de km se face drum la stînga către Kaliakra, te bagi pe el. Peste încă vreo 5 km, din nou stînga către Kaliakra, sînt indicatoare. Peste încă vreun km, apare indicatorul cu Dalboka. Acolo faci dreapta, mai mergi puţin şi-ncepe ditamai panta. Aici aveţi şi harta.

Laşi maşina sus, ca să nu forţezi motorul la urcare, şi te dai pe picioare pînă în vale. La un moment dat, o să vezi asta. Semn bun. Acolo te aşteaptă midiile.

Cobori panta, dai de 2 localuri. Ăla din stînga nu e bun, nu are midii proaspete, deşi ei vor încerca să te convingă că au. Cel din dreapta e locul fermecat. Intrarea arată aşa.

Intri pe terasa uriaşă şi te aşezi unde vreai tu, loc găseşti siguri. Din jumate în jumate de oră pe lîngă tine trec oamenii locului cu lăzi în care stau la umbră sute de midii încă vii. Deh, cerere mare, producţie pe măsură.

Iei meniul în limba română şi comanzi repejor TOT. 😀 Exagerez, nu tot, decît dacă ai venit cu 100 de prieteni. Dar mult, că vrei să guşti din toate şi toate-s ieftine.

Bun, eu midii am tot mîncat în ultimii ani. Cele mai bune din oraş sînt cele de la Alioli, marinate şi cu sos de usturoi şi vin. Îmi plac. Dar astea proaspete… cu totul altă mîncare de midii. Moi, cărnoase, se topesc pe vârful limbii, fără pic de nisip, iar oamenii ăştia le prepară în tot felul de feluri. Salate de midii cu legume proaspete sau fierte, ciorbă de midii, saramură, chiftele de midii, sarmale de midii în foi de viţă, musaca cu midii, midii natur cu diverse condimente şi sosuri, tocăniţă de midii cu roşii şi nuci.

Noi am mers pe recomandări de la prieteni şi-am gustat vînăta umplută cu midii, care-a fost preferata mea, atît de aromată şi de bună că-mi vine să plîng de dorul ei. 16 lei porţia.

Midii a la burgas, adică preparate cu orez condimentat. 13 lei porţia de o persoană.

Ciorba de midii, cu multă smîntînă şi mărar, o nebunie. 9 lei.

Frigărui de midii afumate, în crustă de nucă de cocos şi chiftea de midii, cu sos picant. 6 lei frigăruia.

Icre proaspete. 8 lei porţia. Aici nu mi-au ieşit bine pozele, să-mi fie cu iertare. Dar nah, icrele arată ca toate icrele.

La desert aveau fructe şi midii cu măr şi frişcă, dar nu m-au tentat deloc.

Au şi vreo 30 de soiuri de peşte de marea neagră, preparat prăjit, saramură, ciorbă, la grătar sau cu sosuri. Cernocop, scrumbie, triton, hamsie, calcan, barbune, givid, scorpid, zărgan, chefal, rechin şi cîîîte şi mai cîte. Au şi beri, vinoase şi ţuici, 4-5 lei sticla.

Noi, 3 oameni ghiftuiţi, a plătit 30 de euro, peste care am mai lăsat şpagă 5 euro că tare ne-a plăcut. Comanda a venit în vreo 7 minute. Totul a fost ireproşabil de nemaipomenit. Mai mergem la mare, nu pentru baie sau pentru soare, ci pentru midiile de la Dalboka. Merită drumul, merită buvigneta. Vă poftesc să gustaţi. Ne vedem acolo pe şezlong la o digestie comună de midii proaspete.

Acum vă las, mă duc să gestionez nişte veşti foarte proaste pe care le observ uitîndu-mă în oglindă. Voi să fiţi frumoşi şi să mergeţi la midii, bine?