Azi n-am făcut noaptea muzeelor, pentru că pînă acum cîteva ore am făcut ziua munţilor. Mi s-a umflat un deget de la picior şi mă dor tălpile de cît am mers pe platou şi prin pădure, am urcat, am coborît, ne-am speriat de urşi şi de cîini şi n-am văzut picior de om străin ore la rînd.
A fost linişte. A fost soare. A şi plouat puţin. Ca-n viaţă. Dar la sfîrşitul zilei, acum, seara, de la umbra febrei musculare, simt că parc-am revenit la viaţă. Nu la viaţa mea aşa cum o ştiu, dar la o viaţă vie.
Acum cîteva zile am ieşit din redacţie. Ploua. Am inspirat adînc şi-am ştiut: mi-e dor de toţi prietenii mei. Şi-am început să-i sun, pe rînd. Să le cer iertare c-am plecat dintre ei o vreme, să îi invit la deserturi, în excursii şi vacanţe, să-i mituiesc cu un zîmbet ca să uite că i-am uitat. Sînt toţi acolo, la locul lor.
Iar aseară mi-am făcut curaj şi-am citit scrisoarea de la bunica. N-o să vă spun ce e în ea, pentru că e scrisoarea ei pentru mine. Vă spun c-am plîns prima oară cînd am citit-o, a doua oară cînd am citit-o, apoi am mai plîns puţin şi-am adormit. M-am trezit la 7 şi-am plecat pe munţi. Şi acolo sus universul mi-a jucat filmul adevărului din scrisoarea bunicii mele fermecate.
Da, are dreptate, Dumnezeu există ca să cred în el cînd nu mai am în ce crede.
Trebuie să încetez să mai dau atîta importanţă lucrurilor pe care mi le doresc, indiferent de cît de mult mi le doresc. Sînt doar lucruri. Pot trăi şi fără ele. Pot trece peste pierderea lor. Şi bine-ar fi s-o iau mai încet cu viaţa. Să am RĂBDARE.
Dacă n-ar exista uitarea, am muri foarte tineri. Din fericire pentru noi, deci şi pentru mine, necazurile mari trec, se lasă acoperite de bucurii mici. Ca o pată mov de brînduşe pe o pajişte uscată de vînt şi frig. Cînd apare pata asta mov, nu te mai uiţi la pajişte. Te duci la mov să faci poze.
Viaţa e formată din bine şi rău. Cum e cerul ăsta: jumătate gri de iarnă, jumătate bleo de vară. E OK să alegi griul cînd ţi se dă gri, dar de la un punct încolo vine momentul să spui GATA. De azi e vară, e bleo.
Lacul Bolboci e frumos, dar departe. Asta nu mi-a zis bunica în scrisoare, asta am constatat eu în excursia de 7 ore de mers prin munte. Ne-a plăcut. Data viitoare încercăm vîrful Omul. Să vedem ce mi se arată acolo. Încă puţin şi ajung să citesc semne în măslinele lăsate de oi printre firele de iarbă uscată. Of, ce face tristeţea din oameni…
A, şi cel mai important din ce-am citit ieri şi-am înţeles azi e că atunci cînd stai întins pe spate pe o iarbă care-arată ca spatele unui porc spinos, dar e moale ca burta unei pisici grase, iar de jur împrejurul tău tremură nişte sute de brînduşe mov, n-ai cum să nu te gîndeşti măcar o secundă că poate are să fie bine.
Aşa că draga mea bunică, ŞI EU TE IUBESC NECONDIŢIONAT şi ACUM ŞTIU SIGUR CĂ ORICE-AR FI O SĂ FIE BINE. Te poftesc să ţii aproape să vezi c-ai avut dreptate. Eşti cea mai deşteaptă, mai bună şi mai de folos bunică din lume. Sper să reuşesc să fac rost de aragazul cu cuptor de care ai nevoie. Tu pentru mine ai făcut rost de ultima tranşă de speranţă de care aveam nevoie să-mi vină vara.
Cine are o bunica, are o comoara in viata sa 🙂
True. Iar cine are o bunica buna, are o insula plina de comori. ca tot se lanseaza Piratii saptamina viitoare…
De veghe in lanul de branduse :-).
Nu de veghe, ci de lene si somn.
You’re the greatest girl I’ve ever „met” ! :*
Daaaaa de unde….
But thx! 🙂
si eu iubesc bunica asta alba care te-a fermecat inapoi la viata. ce bine!
of, cum stie ea sa spuna exact ce trebuie…
Doamne ce frumos…. mi-e dor de muntii mei dragi …
si vezi ca se poate 🙂 intotdeauna va exista si un tarm oricat de tare ai lupta tu cu valurile …
te imbratisez cu drag,
c.
Muntii sint tot aici, sa stii, numai tu sa ai timp de ei…
Hugs back.
good things come to those who wait. ma autoeduc cu asta de cateva luni, desi impulsul meu este sa vreau si sa am nevoie nevoie nevoie acum acum acum! dar parca e mai bine. si parca imi place mai mult. parca imi place si de mine mai mult. 🙂 io zic ca e de succes reteta
Nah, toti vrem totul acum. Important e sa nu ne suparam cind nu vine. Si nici sa nu incetam sa vrem doar asa, de ciuda.
Cine n-are bunici să-şi cumpere!
Mda, problema e ca nu prea se mai gasesc…
Nu stiu ce ti-a scris bunica ta, dar asa mult vreau si eu o bunica din aceasta magica! Sa o saruti pe frunte din partea mea. Mi-a placut mult partea cu „Trebuie să încetez să mai dau atîta importanţă lucrurilor pe care mi le doresc, indiferent de cît de mult mi le doresc. Sînt doar lucruri. Pot trăi şi fără ele. Pot trece peste pierderea lor. Şi bine-ar fi s-o iau mai încet cu viaţa. Să am RĂBDARE.” E exact ce aveam nevoie sa citesc, acum … te imbratisez strans de tot si de-abia astept vederea :*
N-a ajuns inca? Foarte ciudat. Mi-am trimis si mie una si nici la mine n-a ajuns. O omor pe aia de la oficiul de turism.
Hang in there, pls. Numa putin mai e pina in august.
Am plans a liniste printeso…din ce comoara te tragi..sa-ti traiasca…Stiu ei mai bine ..i-a invatat viata pe batrani…Va doresc sanatate si mult bine..si o viitoare scrisoare cu-n subliminal..ti-am spus eu de la bunica catre tine 🙂
Tare frumosi sunteti unii…pai cum sa te indoiesti de existenta Lui cand vezi cateodata ceva asa frumos si rar,ca voi..ti se umple sufletul de speranta,bine si incredere 🙂
>:D<
Bunica ta e intr-adevar o fermecata ! Sa-i dea Dumnezeu sanatate multa !
Sa dea Dumnezeu, e o zina si o sa traiasca vesnic!
Sambata pe la 8 si 10 seara erai cu o sepcuta rosie pe cap si sofai cu sotul in dreapta pe langa gradina botanica? Sau am avut vedenii?O masinuta cu numarul K.O? Sau am vrut asa mult sa te zaresc ca imaginatia mi-a jucat feste?
heheee, eu eram, desigur, veneam de la munte si mergeam spre casa.
ah trebuia sa imi dai un claxon sa interactionam nitel! 🙂
Eu eram pe jos, ma intorceam de la Cotroceni, am considerat ca, fiind singurul muzeu la care vizitele se fac doar in grupuri organizate cu programari, merita sa-l vedem acum, „la gramada”.
Da, si eu ziceam ia uite cita cirnatu de lume la cotroceeeni…. 🙂
Ce norocoasa esti ca ai asa o bunica.
Minunata bunica zana! 🙂 si a mea a oferit si a tot oferit iubire multa si incredere de neclintit. Esti norocoasa ca ai o asemenea persoana in viata ta – sa te bucuri de ea in fiecare zi 🙂
Da, incerc, ma bucur, o iubesc!