Azi aproape am mîngîiat pe cap, pe coarne şi pe colţi animale pe care n-am avut ocazia să le văd în blană şi copite pînă acum. Am stat la 1 metru de urechile clăpăuge ale girafei, care nu ştiu ce mi-a făcut, dar a fost o chimie între noi acolo… Ce gene are, ce privire, cum clemfăne ea paie la 5 metri înălţime, ce picioare are, cum poate sta nemişcată minute în şir în timp ce măselele-i rumegă de parcă n-ar fi ale ei.
Şi cum ştie să se uite la tine fără să te privească…
în timp ce suratele ei rumegă… şi rumegă, de nu mai ştii care e a ta din încregătura de gîturi kilometrice…
Am văzut multe păsări care mi-au plăcut chiar dacă mie nu-mi plac păsările.
Şi un şoricel cu trompă…
M-am întristat la elefanţi, care păreau că suferă din dragoste…
Apoi l-am văzut pe El-Elefantul, care zîmbea pe sub trompă…
Pe străbunul meu, care încerca să-mi transmită lucruri grele
În timp ce nepotu-său făcea gură iar nurorile stăteau la bîrfă
Nu ştiu dacă v-am spus ce mult îmi plac hipopotamii
Crocodilii nu-mi plac aşa mult
Nu mi-a plăcut că nimic nu era tradus. Adică te trezeşti în faţa unui animal care arată ca un alien şi afli despre el că:
Te enervezi bine, pleci mai departe unde vezi nişte piele care nu ştii a cui e, si te lămureşti imediat că:
Dar în afară de asta, locul e de-ti stă mintea-n loc. Habar n-aveam că există aşa ceva. Şi am văzut multe la viaţa mea. Grădina zoologică din Praga e cam cît Piatra Neamţul. Aici, animalele nu stau în cuşti. Pentru fiecare specie în parte s-a recreat habitatul ei natural, iar bariera dintre animale şi oameni e doar aer, plus obstacole naturale în funcţie de ce nu poate face animalul respectiv. Maimuţele nu înoată, deci punem între ele şi om un şanţ. Hipopotamii nu sar peste gropi, despărţim cel mai periculos mamifer de mînuţele copiilor care vor să-i mîngîie cu un metru de aer. Şi tot aşa. Vezi tot, la cîţiva paşi de tine. Şerpi care vînează şoareci vii. Lupi care aleargă. Canguri care ţopăie. Elefanţi care dansează.
Pentru capre, au construit pereţi de stîncă.
Apoi cînd oboseşti, te urci în telescaun şi urci în vîrf, la maimuţe. Sub tine curg rapid o bucată de junglă, una de savană, doi munţi, trei delte.
Apoi asişti la prînzul animalelor.
Şi la ora de siestă, proceduri cosmetice incluse.
Vezi cum un cangur adolescent vrea înapoi în buzunarul maică-sii, dar nu prea mai intră. Asta dacă nu cumva asistăm la ceva perversiuni în familia de canguri.
Şi cum un mamifer (nu ştiu exact ce e, mda) stă obosit la finele celor 8 ore de muncă.
Grădina zoologică e la doar 20 de minute de centru cu autobuzul. Intrarea costă 150 de coroane, adică 25 de lei. Aş fi dat de patru ori mai mult. Cu greu am văzut aproape tot parcul în 7 ore. Sînt spaţii de joacă pentru copii, restaurante, toalete foarte curate, spaţii umbrite, se găseşte chiar şi wi-fi gratis. Pentru pitici, e paradis. Ne-am bucurat noi, şi sîntem ditamai oamenii. Vă rog să vă duceţi copiii acolo, e NEMAIPOMENIT.
Una peste alta, a fost o zi incredibilă. Am încheiat magistral cu nişte bere rece, staropramen îi zice.
Vă las la casele voastre cu poza asta, care mi se pare foarte relevantă. Un moment de familie, de viaţă de animal ca toate animalele, cînd copilul suge la sînul mamei, iar tatăl se ocupă de cosmetica femeii lui cu o tandreţe pe care mi-ar plăcea s-o regăsesc şi la oameni.
PS: Mi-e dor de casă, da’ nu prea. Mai scrieţi-mi, să nu uit limba română printre străini.
PS2: Mîine pleacă vederile spre voi.
Frumos tare…Ma bucur ca iti umpli sufletul cu lucruri asa frumoasa. :*
Deh, fac si eu ce pot, daca linistea si fericirea nu se cumpara, macar niste poze frumoase sa ne ramina…
Asa zic si eu, ramanem doar cu pozele si cu amintirile. Fa odata experimentul asta: uite-te la poze mai vechi (2-3-4 ani sau din diferite momente ale vieti tale). Te ajuta sa obtii perspectiva si sa apreciezi mai mult ce ai acum. Asta, bineinteles, dupa o baie ritualica in butoiul cu melancolie. Rezultatele sunt surprinzatoare.
Acum nu e bine sa fac asta, ca imi va rezulta ca acum 2 ani eram ceva mai bine ca acum. Stau sa mai treaca raul, apoi imi permit excursii d-astea in trecut…
Lasă că dorul acesta se poate stinge cu ceva bun, bun, praghez! Şi una două vă întoarceţi! Când o ajunge Water for elephants în cinematografele româneşti neapărat să mergi!
A ajuns deja filmul in cinema, de vreo 2 saptamini, cred. O sa merg, ms de idee.
Of, de 3 zile bagam ceva bun-uri pragheze, cred ca deja am pus niste kilograme frumoase in zona mediana… 🙂
Water for elephants pe mine m-a dezamagit. Ma asteptam macar la ceva siropos, care macar sa imi stoarca o lacrima, ceva, dar a fost pur si simplu banal. Cuplul nu are nici un fel de chimie (desi separat joaca binisor). Doar elefantul ala a fost dragut (desi cand te gandesti cat a fost chinuit sa invete trucurile alea, iti trece entuziasmul).
Si eu iubesc gradinile zoologice, sunt minunate si cele din Budapesta, si din Viena, iar Spania e mama zoo-urilor, dupa parerea mea 🙂
*frumoase adica, rusine sa-mi fie obrazului de filolog.
si spre mine? si spre mine?
pupici si ma bucur ca iti e bine
hei, draga mea,
nu, spre tine nu inca, de la praga trimit vederi catre cistigatoarele concursului de luna trecuta.
of, din pacate nu-mi permit sa trimit la toata lumea vederi de la praga, ca-s scumpe ca naiba (mai ales daca le inmultesc cu o suta).
dar vin si spre voi, de la bucuresti, ms de adresa.
Uitasem cu desavarsire de concurs:) Astept cuminte, nu dau din picioare si nici nu ma incrunt:) Zile faine sa aveti! Va pup!
Imi place mult si mie sa merg la Zoo cu toate ca imi displace sa vad anumite animale inchise in spatii inguste si pana acum eu nu am vazut nici un elefant „vesel!”..poate in Africa sau India..
Zoo-ul din Madrid este foarte asemanator cu ce vad ca este in Praga, mie mi-a placut mult, poate ai ocazi si ajungi si la Zoo Madrid unde dau spectacol delfinii si morsele. 😛
Daca ajung la madrid, sigur merg, desi nu e pe lista noastra imediata. ne plac morsele, daaaa!
Cum ar fi ca cineva sa faca/ si sa scrie despre turul gradinilor zoologice din marile capitale?
Ce bine imi pare cand aud de astfel de gradini zoologice, care respecta cat de cat animalele si isi dau silinta sa le recreeze cat de cat habitatul, il loc sa le inchida pur si simplu intr-o cusca (ceea ce mi se pare groaznic)
Iti recomand din tot sufletul, insa, asa ca „a once in a lifetime experience” o saptamana de safari in Africa – daca te informezi si cauti alternative „affordable” nu e asa de scump si sa vezi animalele in libertate, la 2-3 metri de tine e o senzatie absolut extraordinara, pe care nu o uiti toata viata 🙂
ehee, da, e foarte eleganta treaba aici la zoo, aproape ca uiti ca tot captive sint bietele.
interesanta ideea cu safari, nici nu mi-a trecut prin cap. o sa investighez, poate la anul implementam!
multumesc!
Mai, nu stiu ce n-ai inteles tu; zice clar: Varan Komodsky, Varan e prenumele si tipul e din familia Komodsky. Si-ti baga si niste poze profil stanga/drapta cu dl. Komodsky, acum zau, nu-i suficient?
Ioana,
Mi-a placut foarte mult descrierea Gradinii Zoologice, aceeasi bucurie de copil am simtit-o si eu la Gradina Zoologica din Berlin. Si eu au recreat habitatul natural al animalelor, care sunt despartite de santuri de vizitatori. Gradina din Berlin este a doua din Europa si se intinde pe foarte multi kilometri, ea este o parte din Parcul Tiergarten. Am vazut foarte multe animale acolo pe care altfel nu as fi avut ocazia sa le vad in aceasta viata. Spatii de joaca pentru copii, toalete curate, banci de asezat o clipa si minunat la elefanti, Aquarium si Casa animalutelor nocturne. Am nimerit si eu exact la ora hranirii felinelor!
„Si eu au recreat…”greseala de grabita!
imbati-va acum cat sunteti tineri si liberi. Mai tarziu va fi mai greu . Noi nu am avut posibilitatea asta si regretam f mult .Ce vedeti voi in realitate, noi n-am vazut nici in filme.Distrti-va cat mai frumos si cu mult folos.
superbe fotografiile…ma bucur pentru voi! distractie frumoasa in continuare!
pup dulce!
Deci- si spun deci pentru ca de o saptamana de cd te-am descoperit, abia astept sa ajung seara acasa sa mai citesc o pagina din tine, pentru ca i-am lasat deoparte pe House, Entourage, Fringe si altii ca ei, pentru ca am ras si am plans o data la doua seri la cate un post de al tau. Nu mi s-a mai intamplat niciodata ca o scriitura atat de curata, sincera si fara ocolisuri si floricele maiastre sa imi placa atat de mult. Te citesc in ordine inversa si imi place ca azi pari mai linistita decat ieri. Iti doresc si imi doresc la cat mai multe pagini scrise!
De ce m-am trezit sa comentez tocmai postul asta? pentru ca imi doresc foarte mult sa ajung la Praga si la postul asta, de la pagina17 nu m-am mai putut abtine. 🙂
Ca sa fie si comment la subiect…gradina zoo din Praga pare a f un loc de vis si de ajuns la el neaparat!
Hei, Smaranda, bine-ai poposit la mine-n cap! Multumesc pentru vorbele bune-bune!
Hai ca anul asta ajungi la Praga, presimt!
Daca reusesc sa ma desprind de blog si macar sa ies in oras acuma, in mod sigur ajung.:)))
Ador gradina zoologica. Preferatii mei sunt renii. Ii sponsorizez cand trec pe-acolo. Puteti trimite SMS-uri cadou costa 30 de coroane, din care 27 merg spre hrana animalului sponsorizat. Cei mai sponsorizati sunt leii si tigrii, bineinteles mancarea lor e mai scumpa. Da’la renii mei, 27 coroane inseamna o groaza de paie si morcovi pentru ei … si o pila la Mos Craciun pentru mine! 😀