Săptămînă nouă, lună nouă, fustă nouă de blugi (nouă pentru fundul meu osos, că ea vine dintr-un SH din Piatra Neamţ, deci sigur are la activ viaţă lungă-n Germania). Încerc şi o stare de spirit nouă, deşi recunosc că startul e destul de prost. Îmi pun speranţele-n Praga, în care vom ateriza nu mai departe de poimîine pe vremea asta. Din ce-mi aduc aminte, berea lor tare, cîrnaţii albi şi varza călită au făcut minuni pentru sufletul meu acum nişte ani, aşa că vacanţa pare cu potenţial.
Pînă atunci, sînt încă în România, unde nici mic dejunul franţuzesc nu mai e ce era. Am fost de trei ori la Paris şi o dată pe Coasta de Azur şi aşa mic-dejun french ca la Cafepedia n-am pomenit. Deh, am citit eu undeva că dacă eşti deprimat dimineaţa, bine e să te răsfeţi cu un mic dejun la cafenea. Şi m-am dus „pe centru”, ca bogaţii, dimineaţa devreme pe la 12, să mă răsfeţe şi pe mine o ospătăriţă cu delicatese internaţionale. Bon, aşadar Cafepedia Romană. French petit dejeuner. De 13 lei primeşti aşa: patru măsline verzi (bune, cărnoase, nimic de reproşat), un pumn de fistic (cu care n-am înţeles ce trebuie să fac, după cum se va vedea în continuare), un croisant rece cu unt, un alt croisant rece umplut cu o ciocolată gen finetti, rece şi cleioasă, un castronel cu trei linguri de gem de vişine şi un pahar de cappy de portocale (când am văzut “suc de portocale” în meniu cumva am presupus că e fresh, că parcă în Franţa n-am prea văzut demoazele sorbind cico d’ăsta portocaliu făcut cu prafuri).
Bun, deci a venit tava cu lucrurile astea. Fără tacâmuri. Adică pofteşte de ia avec la main. Şi-am început să fac permutări. Aha, deci mănînc croisantul cu unt împreună cu o măslină, apoi ronţăi fisticul şi după aia înmoi croisantul cu ciocolată în gem. Nu, nu cred, ciocolată cu gem? Aşa sofisticaţi să fie francezii ăştia? Nu merge. Intâi fisticul, ca e cel mai sărat, iată o regulă de aur care mă scoate adesea din dilemă. Da, asta tre să fie, fistic cu puţin croisant cu unt. Apoi iau croisantul şi-l înmoi şi în gem. După care sting setea cu nişte apă plată (pe care o comand şi o plătesc separat), şi trec la partea a doua, adică măsline verzi cu croisant cu ciocolată. Sau nu. Încep cu ciocolata şi termin cu fisticul, parcă în filmele franţuzeşti croisantul cu ciocolată se mestecă primul. Şi fisticul cînd se mestecă? Francezii sparg fistic la petit dejeuner? La naiba, că n-am fost deloc atentă la ce rod ei la măsuţele lor de o persoană, mi-a trebuit să fac poze la tour effel. Ssssau. Bag o măslină c-un fistic, le sting cu gem, iar la final fac un senviş din cele două croasante şi le înmoi în cappi de portocale. Mama ei de viaţă, nu mai bine stăteam eu acasă şi-mi prăjeam un ou ochi?
Soţul a ieşit mai bine, a primit o omletă cu ciuperci şi brocoli, cu două felii de toast.
Mda, eşec total la Cafepedia asta. Voi pe unde mîncaţi un mic dejun bun, cînd aveţi bani peste măsură şi chef să nu mai învîrtiţi în castroane sîmbăta dimineaţa?
Cele mai bune mic-dejunuri le mananc acasa, din confortul canapelei. Toate produsele sunt proaspete, preparate si servite calde si cu drag 🙂 Si ce e mai important e ca nu trebuie sa-i las bacsis vreunui/vreunei chelner/chelnerite care iti arunca in scarba preparatele de parca l-ai fi deranjat din ceva foarte important.
Dar cum am vazut in poza ta croissante, iti marturisesc ca si eu sunt o maare fana, si tocmai ce le-am descoperit pe cele cu unt din mega image, sunt proaspete si pufoase si sunt numai 1 leu si putin.
O zi buna sa ai, cu un pranz si o cina care sa compenseze dezamagirea unui mic dejun total nefrantuzesc.
Hei, Roxana,
Stiu croisantele de la mega, problema e ca daca le cumpar seara si le maninc a doua zi dimineata (ca dimineata nu am cum sa alerg la mega si apoi inapoi acasa la espresor, nu am vreme), nu mai sint deloc crocante, ci cauciucoase si grasoase.
Stiu ce zici cu canapeaua, dar of ce m-am saturat sa gatesc la prima ora, mai ales in weekend. vreau sa fiu lenesa si asta sa nu se lase cu moarte de foame, macar din cind in cind.
Multumesc, zi frumoasa si tie!
Am stat destul timp printre franţuzi încât să-mi dau seama ce obişnuiesc ei la micul dejun. Oricum, nu i-am văzut niciodată amestecând dulce cu sărat dimineaţa.
Pain au chocolat sau pain aux raisins cu o cafea, un croissant cu cafe au lait sau ciocolată caldă. Mai erau nişte tartine cu ciuperci sau brânzeturi care erau combinate cu fresh de portocale sau apa plata de la bucatarie pe care nu trebuiau s-o plătească. Poate e diferit în regiunea aia, dar zău dacă i-am zărit mâncând măsline şi fistic la micul dejun. Cât despre suc, ăştia beau sucuri acidulate chimice mai ceva ca românii (cel puţin studenţii).
Pai da, asa stiam si eu, un ceva de patiserie cu o cafea cu lapte. Sau poate un quiche cu spanac, cu brinza, cu sunca..
Deci maslina e adaos local. Nice. 🙂
Mic dejunul turcesc de duminica dimineata de la Anatolia rulz. Stiu ca nu ti-a placut Istanbulu` prea tare dar micul dejun asta de care zic eu chiar merita. Try it.
Ce-are a face Istanbulul cu mincarea turceasca? (pe care o iubesc de multi ani, sa stii)
Gata, ma duc, incerc. Cer direct mic dejun turcesc sau tre sa stiu ce aleg?
Duminica este open bufet iar in restul zilelor poti comanda ce-ti pofteste pipotica. Au niste börek bun, omleta cu sucuk (preferata lu Hani), multe feluri de masline, de branza, lipie d-aia buna, dulciuri de-ale lor… Si prıvelistea e frumoasa. Sper sa-ti placa! Noi mergeam in fiecare weekend … sigh
Am inteles, ok, o sa mergem, cum sa nu… Oricum aveam de gind sa fac o recenzie pentru revista, acum am motive suplimentare!
Kahvalti (mic dejun in turca):
– tost – sandwich foarte subtire (feliile de paine) cu cascaval (aici nu tre sa ne zgarcim)
– yumurta – oua (ochiuri si/sau fierte si/sau omleta cu „gudem” – un fel de carnati uscati din oaie+vita) de obicei yo mananc din fiecare echivalentul a cate un ou
– peynir – branza cea de bivolita sau oaie e cea mai buna
– dulceata (de obicei de fructe dar si de trandafiri merge la fix) si/sau bal (miere)
– masline in ulei – neaparat usor presarat cu piper si un pic de boia de ardei
– Demli cay (ceai negru facut la chestia aia speciala a lor) – in lipsa merge o cafea cu mult lapte.. ceva de genul lapte si un strop de cafea…
– salata – rosii, ardei, castraveti, etc (atentie la combinatia cu laptele pt cei care nu au stomacurile prea tari).
Eu fac asta in week’endurile cand am chef si/sau vreau sa impresionez.
Foarte important: turcii aranjeaza mesele astfel incat ptr fiecare fel sa existe cel putin 3 culori (paine + cascaval+ unt / ou+branza+gudem/ 2 feluri (culori) la dulceata + miere/ masline+ ulei cu piper si boia / etc) iar ritualul de mic dejun de obicei se pregateste cu masa plina cu toate si la masa (in special cele de la sfarsitul saptamanii) se strang cu familie si prieteni.
CONCLUZIE: se bucura ochiul (culori) stomacul … si mai ales sufletul (de cei cu care esti la masa).
Asa ca .. ori Anatolia… ori iti maresti cercul de prieteni turci… 🙂
POFTA BUNA!
PS: dupa acest mic dejun va trebuie neaparat o plimbare prin parc impreuna cu cei cu care ati mancat! Ajuta la digestie!
La cafeneaua de acasa – am masina de paine, deci paine „prepare a la mezon”, prajita la toaster si unsa cu unt, branza de la tarani, ridichi din productia romaneasca de ridichi (sau asa sper, ca macar astea nu-s importate), ceai verde chinezesc si Doctor Who. Gasesc io asa ceva in centrul bucurestiului?!
Aha, pai asta intreb si eu, gasesc, da sa nu fie la mine acasa?
Sau macar pe cineva care sa vina pis pis cit eu dorm, sa spele si sa taie ridichile, sa unga piinea, sa faca machiatto si sa mi le aduca la pat?
Si ce e doctor who?
Doctor Who e un serial britanic de pe AXN, sambata si duminica la 11, despre un tip care calatoreste in timp si salveaza lumea. Dar fiind vorba de un serial BBC, nimeni nu se ia foarte tare in serios – da, salvam lumea, dar (ne) mai si radem in acelasi timp. Pe mine ma relaxeaza…
Aaaa, TV, am inteleeees. O sa arunc un ochi de curiozitate, desi nu-s mare fana a micului ecran, mai ales in weekend.
Si eu ma uit la Dr Who :D. Din cand in cand :D.
Da’ la House si la Grey nu se mai uita nimeni? Eu nu mai departe de aseara era cit p-aci sa bocesc la moartea lui McDreamy… Noroc c-a scapat, si el, da’ si eu…
Eu sunt mare fan si house si grey’s:D. Sunt la zi cu ele si chiar acum abia astept sa ajung acasa sa mi iau ultimele aparute… Si sa stii ca daca ai ajuns abia la „moartea” lui Mc’Dreamy o sa mai ai de trecut de multe momente de suspans:D. Te pup
Ei da, eu le astept cuminte la teve, ca daca le vad gramada de pe net se termina prea repede. 🙂
Eu sunt mare fan Grey’s…si House merge dar prima iubire nu se uita.
Imi place si mai mult de tine acum 🙂
Heheee, uite cum ne leaga chestiuni, vezi?
Grey e singurul serial la care ma uit de muuulta vreme si de care nu m-am plictisit inca. Primele 3 serii le-am sorbit intr-o saptamina, acum niste ani. Acum le vad cu picatura, sa nu se termine. 😀
Eu iti citesc blogul de anul trecut de prin dec de cand l-am descoperit si nu l-am mai lasat, in cateva zile a trebuit sa citesc tot din ‘scoarta in scoarta’.
Cam asa mi s-a intamplat si cu Grey’s, nu m-am lasat pana nu am ajuns cu el la zi, acum astept cate un episod la o sapt doua.
Una peste alta, daca tot mi-am facut curaj sa comentez, tin sa iti multumesc pt ce mi-ai oferit sa citesc in ultimele 6 luni 🙂
Noapte buna!
Pai ce sa mai zic decit ca… cu placere, na! 🙂
Printesa, habar n-am unde gasesti un mic dejun in centrul Bucurestiului fiindca n-am mancat niciodata in oras dimineata. Ti-am scris doar ca sa-ti spun ca m-ai distrat copios, am ras cu lacrimi la postul asta :))
Cu atata umor, e semn bun, cred ca se indreapta lucrurile si in regatul inimii tale. 🙂 Te imbratisez.
Zici ca-i semn bun? Hm. Posibil. Eu nu m-am amuzat deloc. Poate daca il citesc inca o data, mai pe seara.
Hugs!
Eu am mancat un brunch decent la Van Gogh. Daca-ti plac clatitele americane si siropul de artar. In rest, la micul dejun cam bate vantul.
Aha! Mor dupa clatitele americane si dupa siropul de artar, si n-am mai mincat unele bune din… din America, de fapt, acu 9 ani. Cu siguranta ma duc sa incerc, multam, C!
Nici eu nu am nici-un tip pentru tine. Dar daca tot preiei corvoada testerilor, atunci povesteste-ne si noua, ca mai cunosc pe cineva in Big Bucuresti care cauta un loc unde sa existe ceva frumos de mancat dimineata. 😉
P.S. : daca vreodata ajungi prin Germania, pot sa iti dau informatii despre orice oras unde poti dejuna pe toate poftele. I say. ( the maker of breakfast ritual girl ) 🙂
AO, corvoada e preluata de vreo 2 ani, sa stii. Si raportez foarte cuminte tot ce testez. Am ramas in urma de vreo citeva saptamini, rescunosc, dar o sa recuperez rapid, promit.
Am retinut cu Germania, vine si rindul ei sa fie recenzata de Printesa fara mila. 😀
Printesa, eu nu stiu sa iti recomand in Bucuresti, dar in Sinaia stiu un loc unde am mancat un mic dejun, numa’ bun de inecat corabiile. Este la Irish House, un pub irlandez in centrul statiunii. Acolo am mancat, cu 11 Ron, un mic dejun caloric, dar care mi-a alungat orice urma de tristete si suparare. Cuprindea bacon, rosii pe gratar (delicoase), oua, paine pajita (de fapt era facute pe gratar, alaturi de rosie) si carnaciori. Stiu e mult pentru silueta, dar a mers la munte pentru ca s-au ars repede caloriile. Aaaa si sa nu uit, ceai/cafea/suc de portocale la alegere.
Daaa, suna foarte bine, mai ales ca in Sinaia nu stiu nici un loc unde se maninca bine! Nu ma sperie pe mine niste calorii acolo…
Multumesc, Strumfa!
Daca tot ajungi acolo te sfatuiesc sa incerci si Pui cu curry si orez si berea Guiness 😉
Notat, multam! Guiness nu-mi prea place, prefer berea neagra tip Leffe, mai acidulata si mai dulce. 🙂
In Sinaia stiu ca se mai mananca decent La Alex (care, in ciuda numelui, are specific…unguresc :))) )
Gulas, daaaaaaa! Pai sa-l cautam pe Alex asta, daca zici.
o daaa, si la Alex. Nu prea sunt fan mancare ungureasca, dar am fost si acolo si am fost primiti ca la carte, cu un aperitiv unguresc din partea casei.
mie cafepedia in general imi place 😕 au o ciocolata calda to die for. la mancare, ce-i drept, n-am incercat, dar nici nu vreau dupa ce am citit
pentru dulciuri bune, e bestial charlatans, unde salamul de biscuiti e a huge piece of heaven 😡
Iri, hm, sa stii ca la salmul de biscuiti e concurenta mare si-s foarte pretentioasa! Chiar sint curioasa cum e acest exemplar din Charlatans.
Eu nu prea-s bautoare de ciocolata calda, desi au fost vremuri cind as fi renuntat la un prinz pentru o cana d-asta plina cu lichid dulce. Acum prefer sa-mi consum ratia mare de calorii pe un desert. 😀
Mmmm, micul dejun e partea mea preferata din zi, pentru ca atunci beau si cafeaua :p Nu am avut mic-dejunuri extrem de memorabile datorita a ceva anumit de mancare, insa cand am fost in Franta mi-au placut croissantele, dar si mai mult les crepes, dulci si sarate … am mancat la un mic dejun tarziu o clatita uriasa ratattouile si am baut un espresso si tare bun a fost 🙂 Alta data eram la un hotel pe-o insula, bufet deschis, chestii simple si proaspete, dar era ceva placut in aer si tot asa, mi-a parut bun. Mie-mi place sa fac micul dejun, deci cand vin acasa, daca ma primesti la castel, promit sa vin dimineata la pat cu ce poftesti 🙂 ai zis machiatto cumva? bei cafea? credeam ca nu :p
Pentru quiche bun Rue du Pain, langa Piata Floreasca si Green Tea, langa Calea Calarasi (eu sunt fan quiche :-D). La Rue du Pain merita si produsele de patiserie si supele, iar la Green Tea terasa este dementiala vara (sper ca si primavara), este practic o curte plina de flori. Spor la mic-dejunuri bune!
Hei, V.!
Stiu Green Tea, ma cam enerveaza serviciile acolo, dar gradina e intr-adevar minunata!
Rue du Pain n-am investigat inca, o sa supele de care zici, thx! 🙂
Ce probleme ai avut cu serviciile Green Tea? Acum ca ma gandesc, parca si noi am asteptat o data cam multisor sa fim bagati in seama…
Am asteptat muult de fiecare data. Ultima data, eu stateam mireasa in curtea bisericii de peste drum, iar mirele era cit p-aci sa piarda slujba de cununie pt ca nu venea nimeni sa ii faca nota de plata. 🙂
Ooops 😀
Sunt convinsa ca Praga iti va face mult mult bine. Are efecte terapeutice. 🙂 Iar Praga la inceput de mai e alegerea perfecta!
Da? Serios? Alegerea perfecta? Sper, ca de revelion acum niste ani am paralizat de frig, of doamne. frumos oras, abia astept sa-l vad de pe o terasa, de la umbra unor beri. 🙂
La Sibiu mananca bine „La Pasaj” , „La Turn” , „Atrium Caffe” iar in atrium micul dejun este savuros.La Sibiu cand veniti?
Ah, buna intrebare, Maria. Venim vara asta sigur. Eu ma omor dupa mincarea de la Bufnita in Sibiu, uneori fac ocol si 50 de km numa sa gust putina lasagna d-aia vegetariana. Am mincat si la turn, un desert bunicel. Atrium mic dejun, am notat. Cind venim, te poftesc la o clatita!
🙂 cu mare drag va astept si asa te si vad.numa sa dai de stire.te pup!
La mine micul dejun perfect e…un „brunch”. Pe la 1, cam asa. Neaparat sub niste copaci cu pasarile din dotare, pe-un deal, aproape de mare, fara mancare pretentioasa, da’ musai cu el.
Mirela, welcome!
Tu esti cu romantismul, eu sint cu mincarea, deh… Sigur ca nici un mic dejun nu e complet fara Omul, dar nici sa rod un biscuite, asa, nu merge… Trebuie ceva proteina, ceva carbohidrat acolo…
Multumesc de primire! In targul nostru obisnuim sa ne bucuram de o buna paine prajita cu ulei de masline, cafea, o „tapa de tortilla”, ziar si luuuungi conversatii pe teme cat se poate de lumesti.
Suna bine asta cu ziarul, o chestie pe care n-am incercat-o. Poate inspre pensie, of, ca acum n-am deloc ragaz…
Vorbim de micul dejun la sfarsit de saptamana, nu? Ca la sfarsit de saptamana e vreme pentru ziar 🙂
Eheeei, e numa teoretic, pentru ca daca ai de: facut curat scris editorial recenzat restaurant spalat si intins rufe vizitat prietena facut poze pentru revista toate pina apune soarele, timpul liber de dimineata e relativ…
cel mai mult imi place sa iau micul dejun acasa. nu as putea manca in pat (la micul dejun), pentru ca intotdeauna scot tot ce este in frigider pe masa din bucatarie si ciugulim din toate cate putin: branzeturi, sunca, salam, ou moale, rosii, ardei, ridichi, ceapa verde sau ce-o mai fi. uneori mai fac salata de vinete, de peste, boeuf sau altele, dupa inspiratia de moment… imi place leneveala in pijama de la micul dejun si nu cred ca as iesi in oras 🙂
iti faci salata de boeuf dimineata? OMG, esti eroina, draga mea, eu nu fac nici de sarbatori, cind am concediu!
treaba asta cu salatele nu se intampla asa de des, cele mai complicate le fac mai rarut, dar mai fac. de obicei fac unele pregatiri cu o seara inainte… cum ar veni, trisez putin 🙂
Aşa, very funny, m-am simţit ca la lecţia permutări la matematică :p
Donc, duminica trecuta am testat mic dejun la Lente (nu chiar la centru vechi ci pe Praporgescu http://lente.ro), sunt vreo 3 posibilităţi, eu zic că toate sunt delicioase, asta dacă vrei ou în dimineaţa respectivă. Şi dacă e si soare la ei în curte, e perfect!
Heheee, stiu lente, paste bune cu somon afumat acolo, da! faina terasuca, mai ales dupa ditamai ploaia.
despre omletele lor nu stiam, dar urmeaza sa aflu, so thx, butterfly girl!
eh, ma gandeam eu ca probabil i-ati dibuit! 😀 dar vad ca avem experiente diferite legate de vreme la Lente: eu zic de atmosfera minunata cu soare iara your highness cu ploi. Tre sa vanez si eu o ploaie si sa fug la Lente 🙂
Mai stai sa le inverzeasca vita de vie, sa vezi ce frumos miroase pe ud… 😀
La restaurantul „Insula” in Neptun 😀