Ei da, revenirea acasă din locuri frumoase e întotdeauna tristă. Otopeni – centru e întotdeauna Calea Deprimului. Dacă revii noaptea însă, parcă e ceva mai bine. Pentru că eşti rupt de oboseală şi abia aştepţi s-ajungi în patul tău, pentru că e târziu şi nu e trafic la arcul de triumf. Pentru că e noapte şi nu vezi parcarea plină de burţi de la Ikea, scheletul gri al casei presei, tranşeele de la Victoriei. Şi cumva îţi e drag de casa ta, chiar dacă la rigoare trăieşti în cea mai naşpa capitală europeană. Pe care o iubeşti, sigur, că e tot ce ai, că e mai bună decît provincia, chiar dacă ţi-e ruşine cu străzile ei, cu parcurile cu iarbă plină de rahaţi de cîine pe care nu-i strînge nimeni, cu oamenii ei care te calcă în picioare cînd te urci şi cînd te dai jos din autobuz, cu restaurantele ei faimoase unde mănînci scump şi prost, iar chelnerii te tratează ca pe un tolerat…
Mda, recunosc, n-am magnet cu Bucureştiul pe frigider, în schimb cu Praga am 2, cu Roma 5, cu Parisul 3, cu Londra 2, cu Nessebar 2, cu Viena 1, cu Amsterdam 2. Şi mai am un gîndac de la mama şi-un fluture cu o singură aripă care nu ştiu de unde e.
Am picat din vacanţă la miez de noapte, fix în dezbateri despre dublarea filmelor (serios? un cîntăreţ andropauzat numit socaciu chiar vrea să dubleze filmele? a spus şi de ce? şi de ce dezbatem atît, e evident că-i o tîmpenie), despre cît de mult a plouat la Shakira (mult, înţeleg, da’ şi ce dacă, e un concert, pui pelerină-n cap şi dansezi, cum să pleci de la concert că plouă, da’ ce, un concert cu un artist excelent e o plimbare în parc, las’ că mai vin şi mîine?), am primit revista Vice de România, care hm, nu m-a dat pe spate, deşi ar fi trebuit să mă umezească bine, că doar e Vice… „Decît că” e de România…
Nu-mi găsesc încă locul, am prea multe mesaje în toate inboxurile, prea e frig, prea miroase numărul-doi de cîine în care am călcat cînd am coborît dimineaţă din maşină, prea multe reclame tîmpite la radio. Şi nici măcar o girafă n-avem şi noi, să ne uităm la ea şi să ne treacă aleanul.
Acum, vreau în altă parte.
Ce e aşa greu, oameni buni, să stăm pe partea dreaptă a scărilor rulante? De ce alţii pot şi noi nu putem? De ce naiba arătăm mereu ca o turmă de oi fără cioban? Of, aşa mi-e de ciudă uneori…
{dupa titlu}Ma grabesc sa iti spun ca xanax e cam pacatos, nu il poti lua doar ocazional, incepi lent si termini lent, caci are niste reactii adverse incat iti vine sa faci operatii pe viu decat sa devii leguma ori dureri groaznice de cap si sa nu poti dormi..
Eu am luat o cutie si atat, cu ceva efort am reusit sa traiesc si fara ele.
Daca a facut parte doar din titlu, scuza-mi comentariul, intelege doar grija. Poti sa nici nu-l publici.
Te pup, sanatate !
Ah, multumesc, Mihaela, dar era doar un fel de-a spune. N-am luat niciodata xanax sau chestii asemanatoare, si nici nu planuiesc, sa ma fereasca sfintul sa am nevoie. greu ma enervez in ultima vreme, si-mi trece repede.
sanatate si tie!
Mai bine !
Si eu sunt indragostita de girafe, sa stii. Tot din cauza privirii galese, orice fiinta cu ochi mari si gene lungi ma da pe spate. Inca nu le-am vazut in realitate, dar sunt nr.1 pe lista mea de prioritati in primul oras cu zoo mare si fain pe care il prind. Locul 2 e ocupat de ursul-vulpe (panda rosu), pe care imi vine sa il ciupesc de obrajii pufosi. Sa il cauti pe google, daca ai timp, sa il vezi ce dragut si amuzant este, sigur te vei distra. Asta daca nu cumva l-ai vazut deja live la zoo la Praga, caz in care te invidiez si mai tare decat in ultimele 3-4 zile, de cand cu girafele. Welcome home!
Panda rosu? D-asta n-am auzit inca. Nu, nu era la praga nici un fel de panda, dar sa stii ca nu ma las in viata asta pina nu string unul in brate!
Good to be back, thx!
bun venit, suflet princiar! ” zambeste, maine va fi mai rau! „
Multumesc de incurajari! 🙂
eu zic ca mai bine prozac…
Bogana, cica nu-s bune astea. Mai bine ceai. Sau alcool. Sau o tigara, ahhh, o tigarrra…
Bine’ai revenit !
Hehe, multumesc! E bine, da!
Bine (ca) ai revenit !
Si mie mi se pare la fel de trista intoarcerea pe meleagurile mioritice, oricat de puternic ar fi dorul de familie, casa. Imi pare rau ca spun asta despre tara/ orasul in care traiesc dar nu mai putem fi salvati. Degeaba incerci sa educi un om, cand sanse mai mari de izbanda ai avea cu un animal….altfel ne suparam cand suntem numiti gunoaiele Europei…..desi insistam sa ne comportam ca atare….Eu traiesc frustrari zilnice legate de oamenii cu care intru in contact si ma afecteaza atat de tare incat imi vine sa ma refugiez in varf de munte sa nu mai am de-a face cu toate specimenele astea……
Intr-o nota mai optimista, se pare ca de joi se face cald si la noi si in week-end vor fi 27 grade, deci numai bine de plimbari cu role, biciclete, poze multe si mancare buna.
nu-i bun nimic… am zis-o asa in gluma, o gluma amara, apropos de ce ai scris tu. ca exact aceleasi lucruri le simt si eu cand ma intorc, si mereu ma intreb de ce nu putem sa stam pe o parte pe scara rulanta, si, si, si….
iar cu tigara, sa stii ca am mai tras si eu, o data la luna, la doua luni, ceva de genul (pe la o petrecere, reuniune, concert), dar gustul ala oribil imi reaminteste de fiecare data de ce m-am lasat si ce bine mi-am facut cand m-am lasat…
Mie mi-e cam frica de tigara ocazionala, mi-e ca daca pun gura, o iau de la capat. Desi e posibil sa fie cum spui, sa ma ingretosez puternic si atit!
bine, bine, da’ tu te simti mai bine sufleteste? ca prostiile din Romania ne putem stradui sa le ignoram.
Da. Cred. Trebuie. Daaa, sigur da.
🙂
Da tu, tu te simti mai bine dupa Sighisoara?
Ma simt un pic. Adica psihic, e bine. Fizic, nu prea. Da’ nu Sighi e de vina. 🙂 stresul.
Ei da, aici nu stiu ce mai spun, ca eu am impresia ca nu pricep conceptul de stres.
Sper sa te faci bine repede.
Ei, lasa ca eu azi eram in tramvai si o tipa tuciurie cu un copil atarnat de gat cerea 20 de grosi intr-o poloneza stricata. Un tip i-a zis sa mearga la munca, ea a vociferat ca „sunteti rai, oameni fara inima!”. Ala „treci, mai si nu mai intinde mana, lucreaza”, la care ea: „Jesteś DIAVOLUL!” …Sa zicem ca „diavolul” nu este un cuvant polonez, dar mi-a gadilat urechile in mod familiar. Si-asa mandra m-am simtit ca sunt romanca! Noot!
Lasa ca tu esti bine acolo departe, ai scapat, cum s-ar zice. Acuma deh, romanii astia care stau cu mina intinsa-s cam peste tot. Ca sa nu uiti tu de unde ai plecat!
Dac-as fi plecat ca sa scap, da, poate m-as fi bucurat. Dar mi-e draga Romania si n-am plecat cu ciuda pe ea, ci asa, sa zburatacesc si prin alte locuri, sa vad cum e. Asta cu uitatul de unde am plecat, true, n-am cum sa uit, nici nu vreau, dar mi-ar placea sa imi amintesc de lucruri mai placute. Sper ca intr-o zi nici sa nu se mai puna problema „de ce pleci? de ce ramai?” ca si cum iti trebuie motive serioase sa faci una sau alta, ci sa fie mai firesc. Am intalnit oameni veniti aici si din Franta, Germania, Irlanda cu diverse chestii, proiecte, cursuri … ei nu privesc asa ca noi plecatul din tara lor, pentru ca n-au de ce sa isi faca procese. Pleaca, se intorc sau nu, dar nu e o chestie de dezbatere nationala.
Eu cred ca raman unicul specimen romanesc care n-are senzatia asta de sila nici macar cand ajunge la Baneasa, ce sa zic de Otopeni. Probabil sunt bolnava de o boala rara, numita românită sau ceva, care l-ar pune si pe House pe ganduri adanci.
Tin minte cand am revenit in aprilie de la Lisabona. Unde a fost tare frumos, in alta ordine de idei. In fine, ziceam ca am revenit. Si era asa, destul de frigut. Si dimineata, pe la 7, dupa un zbor de noapte extrem de obositor, si eram dupa niste arsuri solare idioate, deci nu pot fi banuita de vreo dispozitie relaxata si binevoitoare. Si ne-am suit in taxi si am vazut pe kisselef si pe acolo prin zone, cum pusesera panselute sau lalele sau mama ma-sii.
In fine, ideea e ca eram atat de acasa, incat nici macar glumele nesarate de la radio zu sau ce rahat era nu au putut sa ma indispuna. (erau la moda glumele cu norul de cenusa in perioada respectiva).
Ti-am zis eu ca tu esti pinguina-contra. Sa ma inveti si pe mine cum faci, ca sa nu ma mai inchei fiece vacanta cu tristeti prelungite.
Bai, nu stiu cum fac. Am un filtru cred.
(mi l-au montat din greseala, dracu stie)
http://www.youtube.com/watch?v=_x94HXdHb9w asta asa, ca sa ne uitam ce e nasol si pe la alte natii :))) (si apropo de discutia cu dublatul filmelor)
Si totusi aici e acasa. Da’ ai tu ce ai cu girafa :D.
Andrada, probabil ca ai senitmentul asta de care spui pt ca nu te simti oaie, ci te simti ca oricare cetatean d-asta lisabonez, sau praghez, sau parizian. Stai si tu pe dreapta la scarile rulante, aduni dejectiile cainelui si stai la coada (cand altii se imbulzesc dinainte) cand coboara lumea din metrou.
Mda, de-astia sunt si eu.
Aha. Adica cum? eu ma simt oaie si de-aia ma enerveaza suratele mele? Ca eu n-am ciine, stau pe dreapta, nu ma imbulzesc, nu arunc pe jos etc etc
Eu cred ca de-aia ma enervez. Ca eu sint cum sint si ei sint altfel decit mine si eu cred ca modul in care sint ei nu e civilizat si ma deranjeaza.
Si mai cred ca Andrada se simte foarte romanca. Nu poti sa te simti lisabonez si sa iubesti Romania decit daca o vizitezi doua zile pe an. Daca traiesti aici si iubesti locul asta, inseamna ca esti roman. In sensul cel mai corect si mai cinstit cu putinta. Ceva ce-as vrea sa invat, ca sa nu ma mai enervez atita.
Nu, bre, ideea e ca se simte roman in pielea ei, cum lisabonezul se simte protughez in pielea lui. Si, daca e romanca, nu inseamna ca e oaie.
Eu, una, nu stiu daca-s romanca, sau daca sunt sincera etc. Imi plac multe lucruri la mine acasa. Nu-mi place, de exemplu, cand generalizezi si zici „Oooff, NOI de ce nu putem?” Ba, putem! Da’ tre’ sa ne uitam mai atent, s-o vedem pe Andrada, sau pe Bogdana, de exemplu.
La Londra, pe peronul garii, niste unii ne-au scuipat – englezi. La Paris, s-au luat unii de noi in cart. ala cu Moulin Rouge (francezi) si ne-au atacat altii (creca astia erau din aia din colonii) sa ne vanda cartuse de tigari de contrabanda. La Bucuresti, miercurea trecuta, innebunisera toti – cum gaseau un culoar de min 90 cm in trafic, zbugheo! pe el!
Deci, se poate :D!
Si eu zic ca putem, sigur, da mi-e teama ca o sa mor si eu si or sa moara de batrinete si copiii nostri pina n-o sa trebuiasca sa cautam cu lupa oamenii civilizati.
hai sa va zic ceva, altfel classified: in bruxelles, in drum spre concert u2 (eu, radu, sorana – sora lui radu si chris – sotul soranei, de origine chinez la a treia generatie in belgia). super bine dispusi. se ia sorana in gura cu un taximetrist (maghrebian) care ii taie calea. doua minte mai tarziu de injuraturi, isi baga taximetristul pumnul in geamul din spate. tot geamul se face tandari si sare pe mine si pe radu. se urca in masina si fuge. eu eram gravida in 20 de saptamani. a fost prima data in viata mea cand am fost ca anesteziata. nu am mai fost atacata vreodata, nu cu atata ferocitate. si atunci am zis ca vreau la mine, acasa, in bucurestiul meu murdar, necivilizat, dar unde stiu cum sa ma apar si stiu ce trebuie sa fac ca sa NU ajung in aceeasi situatie ca la bruxelles.
sa va mai zic ca o zi mai tarziu am vazut tot un taximetrist cum i-a tras un pumn unui sofer de autobuz din ala de city sightseeing (cu etaj cu terasa – se uitau turistii la vacile la poarta noua!!!) pentru ca i-a taiat calea?
WTF? m-am bucurat cand am ajuns in bucuresti atunci, aterizand pe cea mai mare mizerie de aeroport din tara, aka baneasa…. iar mizeria aia mi-a fost draga, ca e romaneasca si e a mea….
Mmmm, si nici in Bucuresti nu sint inscriptii bilingve pe placutele din trafic 🙂
Ceva-ceva tot ne apropie de marile capitale.
Daaa, mare dreptate ai, doina. brusc ma simt mult mai bine.
Si eu 🙂
Oare de ce noi, romanii, ne hlizim si ne socam de educatia vesticilor de cate ori „iesim in afara”? Ca „la ei” e curat, sunt cladiri nush cum, oameni civilizati bla bla…daaar, la noi in tara majoritatea nici ca ne straduim macar sa ii „copiem”. Eu zic ca asa ne nastem, fara simtul de a ne proteja tara, fara simtul de a avea grija de un petec de verdeata din jurul blocurilor (comuniste sau nu), fara simtul de a nu-l deranja pe cel de langa tine cu manelele rasunand in blana dintr-un mertzan la mana a 2-a….Astia suntem, de ce ne tot miram? De ce tot salivam la ce au altii? Orice e liber sa emigreze 🙂
Si eu am fost in Praga la inceputul lunii aprilie anul acesta… dar sincera sa fiu, oriunde as merge, ma simt foarte ok si cand ma intorc acasa (poate o fi Clujul diferit de Bucuresti 😀 )
Mhmm, da, Clujul e diferit de Bucuresti, pt ca si eu ma simt bine acasa in Bucuresti, desi nu e Cluj :D. Si, Miki, nu „NOI, ROMANII” nu stim aia si ailalta. Sunt unii romani care stiu si fac, unii care nu stiu si nu fac etc. – combinatii cate vrei.
Noroc cu noi, astia, de mai iesim din tara, ca aflam cum fac altii si ne place!
Mda, ce sa mai zic…. Mai demult ma amuza sintagma „avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita”, dar pe zi ce trece incep sa cred ca e plina de adevar :))
Si inca avem noroc ca o gramada de romani s-au dus sa scuipe pe jos in Spania, Italia, Irlanda… 🙂