Acum ştiu de ce vreau trei copii. Am stat şi m-am gîndit de unde pînă unde s-a înşurubat în planurile mele de viitor cifra asta grasă, că deh, ştiu că-i treabă grea, dacă nu chiar imposibilă, din cîte se pare, şi cu unul, d-apăi cu echipă. Şi azi de dimineaţă la 8, cînd ceasul sunase deja de cinci ori şi noi nu reuşeam deloc să ne împingem unul pe altul jos din pat, pentru că eu în loc să sar sprintenă ca de obicei, mă înghesuiam la subţioara domnului să mai aţipesc puţin, că cine stătea să socotească drame pe întuneric azi noapte la 2… azi mi-am adus aminte.
Astroloaga e de vină. Ea mi-a zis că o să am o viaţă de familie nemaipomenită, pentru că într-o viaţă anterioară am fost medic şi mi-am sacrificat viaţa personala ca să salvez oameni. Că am o karma curată ca un ceaun în care nu s-a făcut mămăligă niciodată (comparaţia îmi aparţine). Că nu am de plătit nimic, mi-am achitat toate datoriile către Univers înainte de viaţa asta. Că o să am trei copii, dacă am grijă să nu-l pierd pe primul. Ei da. Partea asta de după primul abia acum m-a lovit. A zis exact asta. „O să ai trei copii, dar mare grijă să nu cumva să-l pierzi pe primul”. Nemaipomenit. În fine, mi-a mai zis înca nişte lucruri minunate care mă aşteaptă şi pe care atunci le-am crezut. Well, mă bucur că sînt un ceaun perfect curat în care se pot pregăti lucruri minunate, păcat însă că ele nu se întîmplă, în schimb se petrec numai neplăceri şi chinuri. Adică dacă aşa arată viaţa mea cu karma curată, nu vreau să mă gîndesc cum ar fi arătat dacă în viaţa anterioară aş fi fost comandant SS.
Simt că mi s-a frînt bagheta. Mi s-a spulberat praful magic. Speranţa mea întotdeauna erectă s-a blegit de tot. Poa să fie cerul cît de roz şi cît de-aproape, eu nu mai am chef să ridic nici ochii să-l văd, nici mîna să-l pipăi. Nu mai cred. Şi dacă nici cînd credeam nu mergeau lucrurile unse, de ce ar merge acum, cînd nu mai am vlagă să trag de mine, darmite de Univers, care e mare şi greu şi care are socoteli sucite cu mine.
Sînt foarte curioasă ce mai urmează. Sigur că mi-e teamă, pentru că la lucruri bune nu mă mai aştept. Merg întotdeauna pe lîngă perete, uşor aplecată, cu o mînă ridicată în dreptul feţei şi cu ochii mijiţi, că cine ştie cu ce soi de venin mai aruncă de data asta Universul spre mine şi barem să nu-mi strice machiajul strîmb pe care mi-l desenez pe pleoape dimineaţa ca să mă prefac că mai sînt femeie, deşi faţa mea arată de atîtea luni ca un cîmp de bătălie, iar despre suflet ce să mai zic…
Sînt supărată azi. Pentru că mi s-a dizolvat tot maglavaisul roz din creier şi pentru că nu-nţeleg de ce. Acum 6 luni, aveam totul. Mi se părea că sînt pe calea cea bună. Ştiam Secretul şi-l împărtăşeam, cum am crezut că trebuie. Trăgeam de oameni să spere, le dădeam exemplu propria-mi viaţă. Acum ce credibilitate mai am? Ce fel de prinţesă mai sînt, cu hainele astea mici şi gri, cu coroana care mi-a rămas mare, cu bagheta asta de plastilină care s-a topit şi mi-a curs în papuci?
Plecăm mîine-n zori. Dacă nu se prăbuşeşte avionul cu noi, o să vă povestesc din cîte beri ceheşti se pileşte o moldoveancă (sînt gata să pariez pe trei sferturi de halbă mică) şi ce efecte au asupra prinţesei urbane pleoştite piatra cubică pragheză şi crenvuştiul alb cu varză clemfănit la colţul străzii în Nova Mesto, unde data trecută am sorbit şi-un vin fiert care m-a îmbătat pentru încă vreun an aşa…
Printesa draga, ai un pic de incredere in puterea unui city-break. Asteptam cu interes impresiile de acolo. Hugs and kisses.
Iti urez drum bun, somn linistit inainte sa pleci si imi doresc ca noul peisaj sa incolteasca o mica samnta de schimbare undeva in tine, ca atunci cand te intorci sa iti dai seama ca vrei si poti sa mergi mai departe. Pentru ca sunt sigura ca poti.
Sa ai grija de tine :* :*
De putut sa merg mai departe pot, ca alternativa e sa mor si inca nu iau asta in calcul. Conteaza si cum merg mai departe insa. Deocamdata e inertie, si asta nu e a trai, ci doar a nu muri. 🙂
Multumesc, si tu sa ai grija!
Moartea trebuie sa fie mereu ultima solutie sau nici macar sa nu te gandesti la ea. Traim prea putin ca sa avem timp sa ne gandim la moarte.
Singurul sfat pe care, daca imi permiti sa ti-l dau, este cel pe care mi l-a dat si mie tata (bunicul, asa cum ii ziceam eu) inainte sa moara: „Te nasti singur, traiesti singur, mori singur”… asa ca puterea si vointa de a face sau de a incerca zace numai in tine, si depinde de tine sa o gasesti. Poti sa primesti sute si mii de incurajari ca daca TU nu ai gasit acel ceva de care sa te agati, nimeni nu o sa te ajute.
Nici eu nu am gasit acel ceva dar inca il caut.
Te imbratisez cu drag :*
Be positive! Sa te intorci cu o bagheta noua!
Aaah nu ma mai indemna sa fiu pozitiva, ca n-o sa se intimple doar asa, pentru ca vreau. O sa se intimpla cind or sa fie ceva motive palpabile. Deocamdata, i am negative.
Cit despre bagheta, sa vedem ce se poate face…
Ai motive palpabile, deschide ochii si priveste la omul de langa tine, motiv mai palpabil ca asta nu cred ca exista. Iar baghetele de Cehia am auzit ca sunt mai rezistente decat astea de la noi :-D.
„Poa să fie cerul cît de roz şi cît de-aproape, eu nu mai am chef să ridic nici ochii să-l văd, nici mîna să-l pipăi.”
… dar ii simti mirosul, chiar si fara sa vrei, el iti intra in nari si se duce acolo unde trebuie… ai sa vezi…
P.S. Mi-am facut curaj sa iti scriu si sa incerc sa-ti dau inapoi macar putin din ce ai impartit in jurul tau, din praful tau magic… Mi-am zis ca un gand bun iti va face bine precis.
Va doresc o calatorie frumoasa 🙂
Hei, Monica, welcome. Primit gind bun, pus la buzunar.
Multumim!
Ha. Stii ce fel de printesa esti? Una AUTENTICA. Aha, exact. Una careia nu i se intampla numai chestii de basm, una care-si mai face si cucuie, una care mai afla si cat de tare doare viata cand smulgi bandajul de pe cucuiul antementionat.
Si una care se ridica, dupa toate astea si arata ca, desi nu totul e apa de trandafiri, mai exista BINE si dupa mult RAU.
Asa ca, zbor lin, distractie placuta, betivaneala excelenta si sa stii ca am citit eu undeva ca baghetele blege se revigoreaza cu bere 😀 deci the more, the better 😀
Voi duce experimentul cu berea cit de tare ma va tine ficatul. Vedem ce iese. (si ce intra, desigur)
Astept cu interes binele ala, care deja capata proportii monumentale in mintea mea.
vacanta frumoasa si numai ganduri bune la intoarcere!
Sa fie, Ligia, multumesc!
da, e terapie buna…. daca stau sa ma gandesc un pic, ar fi o terapie cel putin la fel buna si pentru ridicarea baghetei uneia cu trei copii, insa ce sa-i faci, nu se poate. interesul alora mici si multi primeaza 🙂
oricum ai lua-o, e terapie curata!
Ramine de vazut. Te tin la curent, sa stii ce pierzi (sau cistigi, dupa caz).
Va imbratisez, pe tine si pe cei trei mici dictatori!
ah, cat de bine cunosc toate starile astea, cat de des le-am batut caile in ultimii 2 ani… acum insa e mai bine un pic. soarele a iesit dintre nori si solutiile au inceput sa apara. nu e nici pe departe atat de bine cum mi-as dori si mai sunt atat de multe lucruri care pot fi imbunatatite drastic, dar am ajuns sa ma bucur de orice rahatel care imi usureaza existenta. si asta, daca stai sa te gandesti, e trist… dar tot e mai bine decat nimic.
asa ca, draga printesa, o sa treaca. oricat de cliseistic suna asta. uneori caii negri trebuie sa alerge inaintea celor albi, alteori alearga in paralel… da’ pana coduc din nou caii albi, capul sus si indura. va fi mai bine. stii si tu asta, deep down. 🙂
of, draga mea, ce bine ca esti cit de cit mai bine, ca a trecut acutul si-ai intrat in cronic… hai cu herghelia aia roz, pina nu ne pierdem rabdarea, mintile si sufletul…
Stiu din proprie experienta ca Praga face minuni. Nu intotdeauna chiar acolo pe loc, dar lucreaza dupa aceea si schimba dispozitia omului. In bine. Asa ca nu imi ramine decit sa iti doresc o vacanta cit mai placuta 🙂
Ah da da asta vreau sa aud, ca lucreaza incet si bine Praga asta… sint satula de doctori cu solutii rapide care nu merg!
Iti multumesc, M.!
Am rut de atatea ori sa-ti scriu, insa ma intrebam ce ti-as putea spune si nu au zis-o, deja, altii. Iar acum, citindu-ti postarea, sa stii ca am sesizat o schimbare de tonalitate…. si e de bine, sa stii, chiar daca tu nu iti dai seama inca de asta. Multe imbratisari si drum frumos la Praga. Voi merge si eu intre 20-22, la o mica competitie sportiva…. lasa-mi un zambet la un colt de strada, sa-l iau cu mine la plimbare 😉
Bafta la competitie! Iti las un semn, iti spun eu unde, si tu musai il gasesti acolo!
Ma bucur ca ai gasit un dram de bine in ceva ce-am zis, semn bun! 🙂
*vrut
Draga Printesa, eu nu ma pricep la cuvinte, nu pot sa spun vorbe de incurajare pentru ca nu stiu prin ce treci, pot doar sa ti spun ca sunt cu gandul alaturi de tine si ca ma rog sa rasara soarele pe strada ta, sa fii fericita asa cum meriti, pentru ca un suflet cald si sincer ca al tau nu merita suferinta prin care trece si cum eu sunt pe principiul ca „roata e rotunda” sunt convinsa ca in curand se va intoarce cu un bine inzecit fata de tot raul de care ai avut parte. Chiar daca tu nu crezi asta si speranta ta e ingropata undeva adanc, sper ca noi toti din jur care ti dorim tot ce e mai bun sa atragem numai fericire si bucurie pt tine.
te pupacesc si sper sa reusesti sa ti ineci amarul cat mai adanc in bere, carnaciori si varza.
P.S. Promit ca la intoarcere vei gasi la posta o bagheta nou-nouta dreapta si tantosa de la mine, care macar simbolic sa reprezinte un nou inceput si care sper sa fie fermecata si sa faca minuni.
:)))) vai cum e asta cu inecatul in bere si varza, excelent, cel mai tare indemn de primavara asta!
Iti multumesc, draga mea! Astept bagheta cu maaare curiozitate!
Draguta Printesa, bagheta e pe drum:D…sorry for the delay dar am avut un program infernal care nu a coincis cu programul de la posta:)…let me know cand vei fi in posesia ei….pupicei
Imi aduci si mie o bagheta??? 🙂 Simt ca am MAAARE nevoie de una, iar drum pe la Praga e clar ca n-o sa am in viitorul prea apropiat!! Hugs!
Sa te bucuri de vacanta asta si sa te intorci zambind!
Da, o bagheta crocanta, cu unt si brinza roquefort si poate si niste nuci in ea… 🙂 Aduc, cum sa nu!
Multumesc, asa sa fie! Hugs inapoi!
la ce astrolog ai fost pentru ca ma intereseaza acest aspect…
Madalina Grosanu se numeste, o gasesti pe net cu nr de tel si adresa de email. Bafta!
Nu mi se pare deloc ca speranta ta e „intotdeauna erecta” deloc! Si nu ma refer la atitudinea ta fata de evenimentul neplacut intr-adevar, si dupa care e de inteles ca iti pierzi speranta. Ma refer la starea pe care o lasi de inteles din multe articole! Si chiar ar trebui sa iei lucrurile ca atare si sa te bucuri mai mult de tot ce ai. T-O-T-U-L se intampla cu un motiv! Poate toate lucrurile de pana acum au fost ca sa te pregateasca pt ceva… Orice ar fi acel ceva! Ca iti va insuti o viitoare bucurie sau ca te va face mai…imuna la alte greutati! In rest, toate bune
Of, Alin, ce m-as face eu daca n-ai trece tu p-aici din cind in cind sa imi amintesti cit sint de pesimista… 🙂
Ce sa zic, poate e cum spui, poate nu e, misto e ca n-o sa stim niciodata nici daca e nici daca nu e, pentru ca in viata toate se amesteca.
Multumesc.
Cum ti s-a parut? Sunt putin reticenta, poate imi dai tu mai jult curaj….mersi pentru contact!
Foarte buna! Mi-a spus lucruri adevarate, mi-a explicat multe, m-a ajutat sa inteleg lucruri, uite, am mai scris despre ea aici:
http://www.printesaurbana.ro/2009/10/magie-nu-alba-nici-neagra-posibil-roz.html
Printeso, sa te uiti la Ginger&Fred (http://www.arcspace.com/gehry_new/index.html?main=/gehry_new/prague/prag.html); cit despre astrologi, unii zic ca da, altii zic ca ba (era un banc pe vremea mea, poate-l stii 🙂 ) si lasa lucrurile sa se aseze asa cum s-au asezat pina acum – e suficient sa-ti doresti mult si cu drag si se va implini cum nici nu-ti inchipui in momentul asta.
Drum bun, Printesa, si vreme buna! Atmosfera din Praga, mancarea si berea de-acolo pot face minuni cu sufletul omului, stiu eu 🙂 Cat despre Univers, asa cum noi nu stim prea multe despre el, cred ca nici el nu ne cunoaste indeajuns incat sa ne ofere mereu solutii asa cum le vrem si cum avem nevoie. Dar partea frumoasa e ca viata ne poate surprinde de multe ori, fara nicio logica. Si e cumva o regula nescrisa ca dupa bine, vine si rau, ca sa putem apoi sa apreciem iar binele care urmeaza, musai. Daca cerul ar fi mereu senin, n-am mai vedea niciodata curcubeul care apare dupa ploaie, nu? 🙂 Si eu am avut cel mai prost inceput de an din istorie (din istoria mea de aproape 32 de ani) si nu vad inca luminita de la capatul tunelului, dar am invatat sa ma bucur si de o raza de soare. Deh, poate Universul ala mare si insensibil trebuia sa-mi dea o lectie, stiu si eu… Acum sunt fericita ca mi-au iesit bine ultimele analize, dupa 4 luni de vene gaurite de la cat sange mi s-a recoltat, ca ma gandeam cu frica la ce ar fi putut urma daca nici acum nu era bine. Ma asteapta o operatie care ar trebui sa-mi dea sansa la un copil, hopefully, dar, evident, n-am nicio garantie. Ma multumesc insa cu binele de acum si sper ca maine sau poimaine binele va fi mai mare. Pana atunci, privesc mame care isi plimba copiii, ma minunez de ce mai aflu din povestile lor si incerc sa raman tare pana cand voi fi si eu mama – doar bebe are nevoie de o mama puternica 🙂 Te imbratisez si abia astept povestile din Praga, mi-e tare dor de ea.
te rog mult, daca e posibil, da-mi si mie numarul de telefon al astroloagei sau …alte date de contact. adresa mea de mail e sophiamarianew@yahoo.com.
multumesc.
iti doresc o vacanta minunata la Praga!
Trei copii zici? Uite că a avut dreptate. Sau te răzgândești și mai faci unul? 🙂