Sînt stilizari ale ovarelor.
Nooo, sînt două pistoale mici în două teci mici.
Exclus. Sînt nişte săbiuţe cu mîner cu însemne regale.
Io cred că-s iniţialele numelui stilizate.
Beţe chinezeşti cu design complicat.
Profiluri de ţap subnutrit rîzînd la soare.
Semnele victoriei cu accente feminine.
Tribale care înseamnă că viaţa e roz.
Aiurea.
Cele două tatuaje ale mele sînt identice, permanente, perfect simetrice în oglindă şi nu înseamnă absolut nimic. Unul pe stînga, unul pe dreapta, cel din dreapta maschează perfect cicatricea de la operaţia de apendicită (care nu-i mai lungă de 2 cm, aşa că n-am avut nevoie de-un tatuaj prea mare). Mi le-am făcut în 2005 ca să impresionez un băiat care nu voia să mă iubească aşa cum pretindeam eu că merit. Nu, n-a mers. Nu, nu regret că le-am făcut.
M-am decis în cîteva minute că vreau să-mi fac un tatuaj. Mă plictiseam. Eram la birou şi tocmai scrisesem un articol de revistă despre tatuaje. Îmi era dor de un băiat cu care aveam de gînd să mă împac şi să-l fac să mă iubească şi mai dihai. Un tatuaj părea răspunsul perfect la toate dilemele mele amoroase. Bun, să fie tatuaj, deci.
UNDE să fie?
Păi din vreme ce nu le pot da jos pînă ajung în Rai, atunci bine-ar fi să le fac într-un loc în care le pot ascunde foarte uşor, un loc la care să pot să nu mă uit dacă n-am chef să mă simt ca o femeie tatuată. Am ales locul şi ca să mă bucur de ele fără contorsiuni sau oglinzi, aşa că spatele, ceafa şi fundul au ieşit rapid din ecuaţie. Pe gît nu mergea, că e cam nasol să porţi malete vara la interviu ca să nu-ţi vadă cucoana de la HR ancora de pe ceafă. Decolteul era exclus, pentru ca eu nu am unul. Pe braţe-şi fac bărbaţii. Pe picioare mi se părea banal. Am ales abdomenul. Cu ocazia asta puteam masca şi minuscula operaţie, puteam scoate micuţul colorat la lumină cu un tricou ceva mai scurt şi nişte jeanşi mai relaxaţi, puteam ascunde comoara într-o secundă cu o bluză cu 3 cm mai lungă. Bun, locul e decis.
CE să fie?
Şi aici a fost simplu. M-am dus la colegul meu art director şi desenator în acelaşi timp (care între timp a ajuns să mă comenteze cu spume la gură pe la colţuri, nu mi-e clar de ce, nu cred că are legătură cu desenele, totuşi) şi i-am expus dilema mea: vreau un tatuaj mic permanent original fără semnificaţii implicite, plasat pe abdomen pe stînga sau pe dreapta. Păi dacă tot vrei ceva original, de ce să nu-ţi faci ŞI pe stînga ŞI pe dreapta cîte-un tatuaj mic, simetrice, în oglindă? Ptii, da, chiar aşa, de ce nu, super, nemaipomenit, aşa facem. Omul mi-a desenat repejor cu creionul pe foaie un ceva. Nu ştiu dacă a plecat de la iniţialele mele de atunci, I şi C. Poate a plecat de la ceva ce visase dimineaţa pe veceu. A desenat ceva care nu înseamnă nimic. Şi care mie mi-a plăcut foarte mult tocmai pentru că nu înseamnă nimic. E frumos, seamănă cu ce am eu chef să semene, şi e unic.
Să fie PERMANENT?
Absolut. Altfel nu e tatuaj, e o joacă de copil.
Să fie NEGRU?
Desigur, e un desen, o semnătură, n-are nici un sens să desenez curcubee pe un 2 cm pătraţi de piele.
În aceeaşi seară m-am dus la salonul de tatuaje de pe 1 Mai şi mi-am executat lucrarea. M-a costat 1 milion bucata. M-am dus cu desenul, am ales dimensiunea, oamenii au făcut şablonul după desen, mi-am ridicat tricoul şi-a început bîzîiala. Nu m-a durut deloc, probabil pentru că e doar muşchi dedesubt. Înţeleg că dacă e os sub pielea colorată, doare ceva mai tare. A durat cam 20 de minute bucata. Evident că înainte m-am asigurat că toate instrumentele sînt sterile şi că omul ştie ce face.
Cîteva zile după am ferit zona de soare, am protejat-o cu o folie subţire de plastic ca să împiedic formarea de coji pe zona înţepată (dacă faci coji, cînd ele cad pot lua cu ele şi parte din cerneală şi te poţi trezi cu un tatuaj ştirb) şi le-am uns cu o cremă cu antibiotic.
Îmi sînt dragi, sînt parte din mine, nu le-am regretat nici o clipă şi uneori uit că le am, cînd asta îmi convine. sînt discrete, nu urlă „am tatuaje, uitaţi-vă la ele, uitaţi-vă la mine, sînt cool”. dacă vă bate vreun gînd să vă faceţi tatuaje, rumegaţi-l bine, micuţa pata de cerneală o să stea pe voi o vreme lungă. sigur că se poate scoate cu laser, dar în urmă rămîne o cicatrice urîţică. plus că nu-i tocmai ieftin.
Gata. Mulţumiţi de răspuns? Lista de întrebări e încă deschisă, mai puteţi înghesui acolo curiozităţi. Am primit cîteva cu adevărat grele. Am dormit foarte puţin azi noapte din cauza lor. Şi asta e un lucru nemaipomenit de bun. Mai e loc şi de altele, cred.
Voi aveţi tatuaje? Facem o lista de poze, să inspirăm lumea din regat? Dacă vreţi să vă aştern tatuajele sub ale mele, le aştept în poze pe email.
‘Neata!
Eu nu am avut niodata in gand sa imi fac vreun tatuaj si nici in prezent nu ma tenteaza „oferta”….dar oricum respect deciziile celor care si le fac.
Foarte hotarit, bravo!
Eu vreau sa-mi fac unul la incheietura mainii stangi. Inca nu stiu ce va fi, dar cand ajung in tara ma interesez de modele, costuri, saloane, etc. Acum am aprobarea sa-l fac, nu mai trebuie sa-mi schimb numele de fata. :))
Te pup! Si o sa-ti trimit ceva frumos din alt regat, dar o sa dureze putin pana ajunge la tine.
Draga mea, nu stiu cit e de ok sa iti faci tatuaje pe zone in care pielea e foarte subtire, iar sub ea se zbat vene foarte importante… stiu ca se poate, dar nu mi se pare foarte wise.
Astept cu ochii mari ceva/ul cel frumos!
A plecat ceva-ul, sper sa ajunga cu bine si cat de repede se poate.
Eu mi-l fac duminica asta sau duminica viitoare. O sa fie pe spate ca sa il pot ascunde cand vreau sau cand contextul nu permite sa il afisez. Nu mi-l fac pe abdomen pentru ca trebuie o silueta anume ca sa iti permiti un tatuaj intr-un asemenea loc. Nu ma deranjeaza ca trebuie sa ma uit in oglinda ca sa il vad, eu stiu ca e acolo si asta conteaza. Desenul este cel de aici http://phoenix-tattoos.com/wp-content/uploads/2011/06/dragon-and-phoenix-tattoo-designs2.jpg doar putin modificat. Daca intereseaza pe cineva semnificati lui sau orice altceva feel free to ask 🙂
Un cuplu de dragoni phoenix? Ce inseamna ei? Si cit de mare o sa fie?
Pai… dimensiunea unei pasari o sa fie de 11.9 cm cu 6cm deci per total 23.8cm cu 12cm ca sa iti faci o idee. O sa fie pe mijlocul spatelui, o pasare pe stanga, una pe dreapta, se intersecteaza pe coloana. Ideea finala e mai stilizata, dar asta e desenul de baza.
Pai dragonul este un soul keeper, pe care il si port la gat, care are o poveste legenda super interesanta si o sa scriu de ea pe blog pentru ca nu prea se gaseste pe net; are la baza origini mayase si din stepele Rusiei.
Pasarea phoenix are la baza ideea ca orice om poate sa renasca chiar daca la suprafata este mort.
Nu stiu cat de originala e semnificatia lor, dar sincer nu imi pasa ce inseamna pentru altii, e ceva pentru mine si asta e cel mai important. Si ma gandesc ca poate o sa-mi creasca si mie aripi ca ale lor si o sa zbor acolo unde vreau si poate pot.
Cu riscul ca imi vor sari toti tatuatii in cap, nu ma pot abtine sa nu-mi astern parerea proprie si personala despre aceasta -inventie- a tatuajului. Deci te rog, draga mea Ionouka, NU lua nimic personal din ce voi zice aici. (si pe cei care iubesc tatuajele, ii rog, sa nu se agite si sa nu ma atace).
Care va sa zica, scurt si la obiect: mereu am detestat aceasta -mizgaleala- permanenta, mai ales pe un trup frumos de femeie. Nu numai ca le gasesc urite si de prost gust, aceste tatuaje, dar le asociez cu un caracter urit si strimb, cumva le asociez cu puscariasii si oamenii din categoria -low class-.
Nu am inteles niciodata frumusetea unui tatuaj. Dimpotriva, in ochii mei, ele uritesc si murdaresc imaginea cuiva. Cind vad o femeie gingasa, imbracata frumos, dar care are plasat un tatuaj, ma dezamageste subit si automat, ma incrunt la ea chiar. Asta e reactia mea la vazul tatuajelor. Se pare ca imi repugna.
Prin urmare, nici nu cred ca as putea fi cu un barbat care are tatuaj, it’s really a turn off pentru mine, imi displac tatuajele la maximum, fie ca sint pe un trup de barbat sau femeie. Au acelasi efect in ochii mei.
Ma bucur ca am avut ocazia sa imi eliberez, in sfirsit, of-ul despre aceste urite cicatrici colorate. Incepe sa-mi placa pe blogul tau distractiv.
PS: Ma bucur ca ai primit vederea mea din Costa Rica. A facut o luna. Imi pierdusem speranta ca va mai ajunge. Te-am pupat si… da, admit, m-ai dezamagit rau cu tatuajele tale:) Printesa cu tatuaje? Nu se leaga si gata! Da-le jos, sterge-le:) (glumesc dar… totusi…printesa tatuata?:) (nu-mi iese din cap si gata, sint marcata ha ha ha).
ina
tu esticool oricum…
Deh, e clar ca nu-s o printesa perfecta, ce vrei… sper sa nu ma abandonezi acum ca stii asta despre mine, si sa nu-mi ceri vederea inapoi…
iar tu draga printesa tatuata, sunt convinsa ca ai ceva mai mult de spus despre multe, dar ai hotarat tu in ultima vreme ca e mai bine sa spui ca altii si sa faci ca tine, stregia dus-de-nas binecunoscuta in politica, porumbelu’ pacii, doar doar nu isi ia omu’ jucariile si pleaca. pai asa se face?
vai, ca nu as putea trai fara sa imi sustin punctul de vedere si fara a trece prin sita oamenii cu care imi petrec si investesc timpul.
ca buna era invatatura aia cu margaritarele in gura porcilor, zic eu.
Ina, oamenii „low class” din pacate inteleg gresit rostul unui tatuaj. Majoritatea oamenilor cred ca scopul lui este sa-l arate, sa-l vada toata lumea pe strada, sa se mandresca cu el, dar nu e asa. Tatuajul ti-l faci numai pentru tine, intr-un loc unde il poti vedea numai tu daca vrei, un loc pe care il poti ascunde mereu cu haine indiferent unde mergi. D’asta sunt urate femeile imbracate in rochite vaporoase cu maini / picioare / gat tatuate. Eu stiu ca nu voi purta niciodata haine cu spatele gol pentru ca nu ma avaltajeaza si nu imi plac, d’aia il si fac pe spate – il vad doar eu, si asta numai daca vreau.
Atat timp cat intelegi asta si nu defilezi cu el pe strada ca sa urle „uite, sunt tatuta/a” e ok. Daca vrei sa-l vada prietenii, colegii, il arati, daca nu, nu.
Liana, cred ca e ok ce considera fiecare ca e in regula pentru el insusi. Daca nu-ti place un tatuaj care urla, intorci privirea si gata. E bine ca sintem liberi, hai sa-i lasam si pe altii sa fie.
Sa-mi spui cum a iesit. Tin pumnii.
vai ina, si cand te gandesti ca parasirea plaiului mioritic si ceausist transforma omul si-i deschide orizonturile. (yes, i had a nosey, you should do the same with things you don’t know or understand)
pai cum e posibil sa ai o o viziune atat de restransa despre un fenomen atat de cunoscut, vechi si deosebit? arta tatuajului e mult mai mult decat iti imaginezi tu, oamenii astia ‘lowclass’ sunt inainte de toate spirituali si generosi cu trupurile lor. faptul ca in romania de acum 20 de ani tatuajul se consuma cu precadere in penitenciare tine doar de comunism si formele lui, chiar si azi multi isi fac un tatauaj nu pentru ca ar sti ca tatuajul exista inca ‘de pe vremea lui Traian si Decebal’ (asta pentru ca stiu ca unii au impresia ca pe atunci existau singure si independente, dacia si imperiul roman, restul tarmurilor erau inca sub apa), nu il vad ca pe un fenomen cultural, social si probabil in sub nici o forma spiritual, dar asta nu inseamna ca nu este.
nu ca ar fi mai bine sa incetam sa detestem atat de gratuit ce nu este dupa chipul si asemanarea noastra, sa acordam oamenilor ceva credit? si da, am si solutia: sa cautam raspunsuri. si slava domnului ca avem atatea mijloace de cautare, e nevoie doar de disponibilitate.
Buna. As vrea sa te contrazic, daca-mi permiti
In primul rand, tatuajele sunt o arta. Si spun asta pt ca nu oricine poate realiza un tatuaj, oricat de simplu sau complicat ar fi..si aici ma refer la detalii, la expresivitate sau la mesajul pe care-l transmite un tatuaj. La fel cum nu-i reprezinta pe toti.
In al doilea rand, romanii sunt foarte incuiati la minte, pt ei tatuaj= puscarie. Gresit. Un tatuaj nu te duce cu gandul la „perioada de dupa gratii”, ci la puterea de a-ti provoca „durere” pt ceea ce-ti doresti intr-adevar- in cazul asta, transpunerea povestii tale in tatuaje.
In al treilea rand, fiecare tatuaj semnifica ceva- o intamplare care te-a marcat sau o amintire pe care o tii in sufletul tau.
Anyway…fiecare cu, conceptiile sale, fiecare cu limita de a gandi la care se opreste.
Si inchei prin motto-ul meu: „My life story is written in ink”
Gandire strict romaneasca. Nu mai traiti in trecut, tatuajele nu mai sunt pentru puscariasi, pentru ca acum s-a format aparatura pentru ele, tot felul de tehnici. Dar asa este cand nu vezi ceva o viata-n treaga, iar apoi toata lumea incepe sa-si faca. Repet, in alte tari, tatuajele nu sunt vazute precum sunt la noi.
Io am un soare care a inghitit o luna ranjita tot pe abdomen jos- tot dupa principiu’ acolo nu se vede, il am de la 16 ani, adica de 10 ani. Nu mai stiu de ce mi l-am facut- probabil din cauza varstei, a fost strict la inspiratia tatuatorului- si pentru ca inspiratia i-a venit facand, tatuajul s-a imbogatit pe parcurs- asa ca nu i tocmai centrat pe adoment- e mai câş!
Intre timp aproape am uitat de el, caci neavand un abdoment extra plat, mai mult sta ascuns si-mi mai aduc aminte de el doar cand cineva insistent urla „aaa..ai tatuaj, arata-mi-l si mie!!”.
Aa..de curand m-am injurat ptr tatuaj caci facandu-mi o operatie laparoscopica, doctorii nu au vrut sa-mi mai faca o gaurica care s-ar fi nimerit fix in tatuaj din considerente estetice..asa ca m-au chinuit mai multe ore sub anestezie si m-au extra charged!!
Ah, ce drag imi e cuvintul cîş! 🙂
Ca sa vezi ce efecte nebanuite poate sa aiba un tatuaj peste ani… 🙂
Sper ca esti bine post-operator!
Eu ador tatuajele, mi se par exotice si puternice. O femeie cu tatuaj imi place la fel de mult ca o femeie programatoare, ca o femeie mecanic sau ca un barbat care creste singur un bebelus! Pentru ca este o declaratie care ii provoaca pe ceilalti sa-si regandeasca locul in lume. O chestie din asta (cel putin in cazul meu) ma ajuta sa triez rapid oamenii si sa nu-mi pierd timpul cu cei care se mira de ce nu traiesc intr-un anumit fel (in felul in care s-ar astepta sa traiasca o femeie romanca de 27 de ani). E ok ca unora sa nu le placa, in primul rand esti dator sa te multumesti pe tine, iar „ce zic vecinii” trece pe planul 2.
Si eu am un tatuaj, pe spate, in zona coccigiana 😉 L-am facut cand am intrat la facultate, la 19 ani, si e simbolul kanji pentru Karma (sau cel putin asa imi place mie sa cred – e drept ca s-ar putea sa insemne de fapt „supa de ceapa” sau mai stiu eu ce).
Mi s-a parut potrivit la momentul respectiv, pentru ca a simbolizat niste schimbari in bine in viata mea, si nu mi-a parut rau niciodata ca l-am facut. Acolo unde e, cel mai des uit ca exista, pana imi spune cineva „Aaa, ai un tatuaj!”
Mi se pare ca atata timp cat nu le faci ca sa sochezi si cat au o anumita semnificatie pentru tine, e perfectly fine!
Eu cred ca e perfectly fine oricum ar fi, ca doar il poarta`doar ei.
Poate imi arati si mie karma asta.
Si eu am un tatuaj facut acum doi ani. Mi s-a parut special cand l-am gasit pe net (dupa 1 an de cautari), mi-a placut dupa ce l-am facut, imi place la fel de mult si acum. Doar sotul meu a primit bine vestea aparitiei tatuajului, in rest toti prietenii au strambat din nas… ca sunt femeie si nu se face, ca o sa ma plictisesc de el si o sa-mi ramana cicatrice la scoatere, ca o sa ma ingras si o sa se intinda, ca o sa imbatranesc si o sa-mi cada pielea si nu o sa mai semene a pasare, pentru ca asta mi-am tatuat: o minunata pasare verde cu galben.
Nu reprezinta nimic, nu-mi aminteste de nimeni si nimic. Imi place si gata.
Eu in am pe talie, in lateral, cumva in sus pe coaste, si, intr-adevar , partea de pe coaste a cam durut cand l-am facut.
Totusi, inca nu inteleg persoanele care s-au tatuat pe abdomen si poarta pantaloni cu talie joasa si tricouri scurte pentru a-l arata. Cred ca este cool sa ai un tatuaj, dar consider neinspirata ideea de a-ti etala tatuajul pe strada, mai ales cand intentia este evidenta.
Nah, cred ca fiecare e liber sa-si faca ce vrea pe piele si apoi sa arate ce si-a facut, daca asta il ajuta sa se simta bine, special, cool.
Deci ai un ditamai tatuajul, hum? misto.
Si moi are, pe spate, o inimioara cu doua aripi. Tot din 2005. La toamna imi adaug copiii, niste pasari colibri pe spate iar in fata, tot ca sa maschez apendicita, o papadie. Le fac pe toate color :). Si, candva, cand s-o vindeca complet, voi decora si cezariana. Crazy, ha?
Wow, o sa fii o vitrina cu tatuaje, foarte frumos. acolo la cezariana poti sa faci o sirma ghimbata stilizata. sau un zimbet mare, cu in dinte lipsa.
Si eu voiam sa-mi fac un tatuaj pentru a-mi masca cicatricea de la apendicita, numai ca ea(cicatricea adica) are vreo 8 cm (doar taietura, fara a calcula si punctele de sutura), asa ca am lasat-o balta. Oricum nu mi-o vede nimeni. Sau ma rog, aproape nimeni. 😉 Tatuajele tale mi se par dragute foc!
Iubitul meu(fiindca inca nu m-am obisnuit sa-i zic sot) are doua tatuaje.unul pe piept si altul putin mai jos de umar pe spate. zic mersi ca nu imi agreseaza pupila ca altfel jar manca, oricum sunt dragute. m-am obisnuit cu el asa, daca nu le-ar avea parca i-ar lipsi ceva. e drept ca l-am rugat frumos (a se intelege obligat :)) ) sa nu-si mai faca altele, dar cu astea doua pot trai linistita. cat despre ale tale, printesa, ma bucur ca unul e absolut utilitar in sensul ca-ti acopera cicatricea micuta. din punctul asta de vedere si eu as avea nevoie de vreo doua tatuaje-mamut sa-mi acopere niste cicatrici. o singura problema am cu tatuajele: sunt impotriva celor facute pe bratele femeilor.
Eh, asta da secret din regat! Nu as fi banuit ca ai tatuaje:) Acum, parca si mai tare am imboldul sa imi fac si eu unul. Pana acum am tot amanat, ba ca nu se cade la o femeie, ba ca ce o sa le spun copiilor..cautam motive dar in aceste momente iau in calcul din ce in ce mai serios un tatuaj, si asta de cand am vazut la cineva drag un tatuaj pe umar, acum are si printesa:) daca pana gasesc ce sa imi tatuez nu ma razgandesc o sa vi-l arat:)
Aoleu, asta cu nu se cade la o femeie ma termina psihic. Da ce, femeile sint altfel de oameni? Oameni care au voie mai putine lucruri? eventual sa manince numai piine neagra si sa bea numai apa de la robinet, ca apa minerala baloneaza si nu se cade ca femeile sa fie balonate.
Bai, mie imi plac foarte mult tatuajele, desi nu am niciunul si nu stiu daca imi voi face vreodata. Pana intr-un anumit punct, nici eu nu prea intelegeam sensul lor. Stiam cateva persoane cu tatuaje in locuri cat mai ascunse, finute, subtile etc.
Apoi l-am cunoscut pe Pedro, art directorul brazilian cu care am lucrat cel mai bine (no offence guys!) dintre toti artii cu care am avut de-a face. Si care avea ambele brate tatuate – unul pana la jumatatea antebratului, celalalt pana la cot. Aud acum ca si-a terminat complet de tatuat bratele.
Are tatuaje si pe picioare, niciunul pe corp.
Cum ziceam, atunci cand l-am cunoscut pe el, am inteles de ce unii oameni o fac, chiar si in cantitati atat de mari. Omul asta isi iubeste tatuajele din tot sufletul, ele sunt o parte din el si nu cred ca s-ar putea imagina fara ele, indiferent la ce varsta si in ce context.
Da, eu nu mi le-as face. Nu asa, mi-e greu sa imi asum asa ceva forever and ever. Dar nici nu mai am aceeasi judecata vizavi de oamenii care si le fac, indiferent in ce cantitati si pe ce zone.
Si nu sunt ,,impotriva” a nimic. Fiecare face ce vrea cu corpul lui, pana la urma, nu? 🙂
Si eu am cateva tatuaje … nu se vad decat daca le arat eu … unul este prima iubire (prima data), altul este prietenul din copilarie, mai este si examenul pe care l-am luat cu 10 (dar si ala neluat), unul este de la prima iesire in strainatate, unul este ramas de la prima intalnire cu femeia care imi este alaturi si acum, il am si pe cel de cand am citit „Ciresarii”, am unul si de la Bob Marley (cel cu „Get up, stand up, stand up for your rights”, ehei cate mai sunt, ba aici, ba un pic mai jos … negre taciune sau curcubeie, unele clare si acum, altele cam sterse deja … unele sunt cicatrice dar imi place mie sa le spun tatuaje … astea chiar au durut … 🙂 … imi plac tatualele mele fiindca sunt povestea mea.
ce de-a multe… sa la porti cu mindrie!
Salutari!
Eu am 3 la activ, si unul in stadiul de proiect.
Primul a fost facut din dragoste pt muzica mea de suflet, al doilea are dubla semnificatie, in memoria unei persoane care nu mai este printre noi, si in cinstea primei mele nepoate, si ultimul este pt cea de-a doua mea nepoata.
Toate semnifica bucuria de a trai si imi amintesc cat de scurta eviata, si ca trebuie sa o traiesc la maxim.
Frumusețe de fată! Îmi place istoria lor și cum arată. Mă bătea gândul și pe mine dar mi-e cam frică de chestiile definitive 🙂
Poti sa iti faci unu cu hena. Se duce in vreo 2 ani… numai bine asa decizi daca vrei permanent sau nu.
Vaai, se poate, d-na printesa, cum sa te parasesc doar pentru ca te-ai stampilat permanent cu acele insemnari? Ma rog, coroana de printesa ti-o pot lua, mai ales daca miine poimiine imi zici ca ti-ai luat si motocicleta si o conduci de nebuna prin regatul tau ha ha ha (n-o sa mai dorm noptile de dezamagirea ce mi-ai pricinui-o).
Am uitat sa spun, tatuajele astea vinetii si verzui, le asociez si cu viata din ghetto-uri, sau cu motociclistii pe care ii gasesc niste gretosi prin fizicul lor. Si ma refer la motociclistii pe care i-am vazut de-a lungul timpului aici, cu parul lung si nespalat,(asa ii percep eu, cu igiena precara) strins intr-un batic, solizi, cu tatuaje mari pe umerii lor umflati de muschi.
ca sa vezi ce marcata sint, azi in metrou, era o cucoana cu ditamai tatuajele albastre si mi-am zis in gindul meu, zimbind amar: iaca si pe ionouka mea, printesa urbanistica:)
Bine, fata, hai ca te-am mustruluit destul, multumesc ca m-ai bagat in seama si te pup cu drag, muahhh
PS: aaa, sa nu-mi zici ca ai si cercel in buric. Si acolo as avea multe de comentat:) Deci zi-mi, ai asa ceva in buric, sfirc, nara, sau sub… fusta de printesa, acolo, intr-un loc ascuns si cald? ha ha ha pai daca tot ne ridicam fustele-n cap, atunci sa aflam TOT, nu?:) -ti- pup from new york city
Nu, draga mea, stai fara grija, gauri suplimentare nu mi-am dat. Am derapat doar cu tatuajele, n-o sa se mai repete.
Buna Ioana,
Cu tot cu poze, povestea unuia dintre tatuajele mele. http://pasagera.ro/experienta-personala-indepartarea-tatuajului.html
Vaaai, ce chinuiala, Corina, pfiu…. Dar ai in loc un tatuaj foarte frumos, nah, ce sa zic, tot raul spre bine…
Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-mi fac vreun tatuaj. Nu ma caracterizeaza. Nu-mi spune nimic. In schimb, sora-mea are cinci!
[…] am fost inspirat de alte tatuaje . Putina lume accepta sa-si deschida sufletul . Si recunosc , nu ma numar printre acelea […]
Cine vrea tatuaje si nu s-a hotarat inca la ce salon sa le faca?
as vrea sa cer o parere de la cineva de pe aici…vreau sa-mi fac un tatuaj de dimensiuni mici..ceva care sa includa un nume al unui baiat care conteaza pt mine cu toate ca relatia nu a durat mai mult de o luna,multi prieteni spun ca nu ar trebui sa fac asta..insa nu stiu daca ar avea vreun rost,adica vreau sa ramana impresionat putin knd va vedea,sa-si dea seama ca,chiar am tin la el…credeti ca s-ar merita??cam cum ar trebui sa fie modelul,bineinteles undeva la vedere..ma puteti ajuta…??
@Ioana: initial vroiam doar sa comentez strict pe subiectul cu tatuajele personale.
Nu stiu cati ani ai si nu prea conteaza, dar vei vedea, ca pe parcursul vietii ajungi sa razi de greselile din relatiile mai vechi si sa te bucuri asa, in sufletelul tau, ca ai ajuns unde ai vrut tu.
Adu-ti aminte prima nota mica mica mica de tot pe care ai luat-o la scoala si cat de dezamagita si disperata ai fost numai la gandul ca te vor mustra parintii. Daca ai fi avut atunci ocazia sa intiparesti momentul in eternitate si ai fi facut-o, acum nu ti-ar fi parut rau?
Sa iti scrii pe piele numele unui baiat/barbat este vulgar (putin spus), iar cand o faci doar pentru ca el sa fie impresionat este clar ca nu ai incredere in tine, in fortele proprii.
Cand va aparea Alesul ce vei face? O sa te mazgalesti toata cu variatiuni ale numelui lui?
Daca tii tu mortis sa iti faci un tatuaj care sa iti aminteasca si peste 20 de ani de relatia ta cu acest baiat (impropriu spus), cauta un simbol al timpului petrecut impreuna (o pasiune comuna,un hobby comun) si macar asa vei avea linistea ca ai facut un lucru nu doar dintr-o nebunie de moment.
Revenind la topic:
La 16 ani am inceput cu teribilismele legate de tatuaje. Mi-au trebuit destui ani sa ma hotarasc si sa ma gandesc nopti de-a randul daca asta vrea si sunt convinsa.
Intr-un final, dupa discutii nenumarate cu mama, in 30 decembrie (2009) m-am dus si am facut ceea ce vroiam de 4 ani de zile. Sa imi desenez o pisicuta care sa relfecte iubirea mea pentru feline, in special pentru motanul de acasa, si poate, intr-o anumita masura felul meu de a fi.
Acum planuiesc urmatorul tatuaj pentru ca vara asta termin cu ambele licente si urmeaza un nou capitol.
Ma gandeam la niste ursuleti Haribo, veseli si colorati, in dimensiune reala imprastiati pe undeva pe corp (inca nu am gasit zona). Dar oare poate cineva sa ii deseneze atat de frumos incat sa para jeleuri pe bune?
Cum inca nu am gasit raspuns la aceasta intrebare, am tot timpul din lume sa ma razgandesc:)
Printeso, te felicit pentru cele 2 tatuaje si mai ales pentru spontaneitatea de care ai dat dovada.
:*
multumesc pt sfat..intradevar ai dreptate ca acel cv micut va ramane j poate nu asta chiar imi doresc cu adevarat…era doar o idee ce mi-a venit..insa mi-am dat seama ca nu se merita numele asa-zisului…deci ori imi fac alcv…ori poate mai astept sa mai treaca un timp…:):*
Heii:D Si eu am 2 tatuaje..unul pe mana stanga mai jos de incheietura, o inimioara l-am facut odata la plictiseala, e mica si e doar conturul negru..si din cauza neglijentei mele i-am luat coaja si s-a cam deteriorat 😀 iar acum m-am hotarat sa-mi fac altul:P pe incheietura mainii drepte am o fundita este ceva mai mare si chiar imi place, problema e ca parintii mei nu stiu de ea :D:)).Dar m-a durut al naibii de tare pentru ca l-a facut si pe tendon.. :D:D
Buna,recent mi-au murit patru prieteni..as vrea sa-mi fac un tatuaj..ceva simbolic..dar nu am idee..ma puteti ajuta?
as vrea sa imi fac in zona gatului in partea stanga un tatuaj cu trei stelute mici ce mai sfatui sa fac?
As vrea sa imi fac un tatuaj in zona gutului cu 3 stelute mici.Ce mai sfatui?
Că ar fi o idee bună ca steluţele să nu fie pe gât. În afară de cazul în care te crezi general al Armatei Roşii sovietice 🙂
Foarte tare! =)) =))
[…] Primele două sunt pe abdomen, mici, simetrice, le-am făcut la 25 de ani. Se văd puțin aici. […]