Două dileme am în această sfîrîitoare dimineaţă, ambele legate de chestiuni extraterestre. N-am dormit mai deloc azi noapte, aşa că insist să fiţi îngăduitori cu mintea-mi încîlcită şi să-mi explicaţi cum vă pricepeţi mai bine, ca măcar noaptea care vine s-o dorm, că vorba ceea, e ultima înainte de măreţul concediu în Thassos în care mi-am propus şi noaptea să fac snorkeling, aşa că somnul va fi o activitate intens ocolită de joia asta şi pînă duminica viitoare.
Prăjiturile copilăriei mele au fost fursecurile cu nucă. Le ştiţi. Sînt de mărimea unui ecran de ceas măricel de mînă, au forma unei nave spaţiale cu baza perfect rotundă, destul de aplatizate, iar în vîrf, în loc de orgă de lumini pentru semnalizare, au un creieraş de nucă. Ei, bunica mea Sofia, care a murit cînd eu aveam 8 ani, îmi făcea foarte des d-astea, pesemne pentru că nu era nevoie decît de puţine ingrediente care se găseau şi în alimentarele noastre pustiite pe vremea răposatului. Făcea coca cea bună din făină, zahăr, ouă şi ulei, turna cu linguriţa în tavă navele spaţiale încă lichide, eu mai băgam cîte-un dejt în castron, că era bună coca aia şi aşa necoaptă, în juma de oră se umpleau două lighene de mininave cu creieraşi de nucă, iar în casă mirosea a bun de-ţi creştea părul mai repede, nu alta. N-aveam nevoie de mai mult de două zile să dau gata întreaga escadrilă de nave, deşi o savuram pe fiecare în parte cu o răbdare complet necaracteristică mie. Muşcam din fiecare navă de patru ori, deşi aş fi putut cu siguranţă să le topesc între măsele şi dacă le introduceam direct întregi în cavitatea mea orală pofticioasă. Dar nu. Muşcam de patru ori din fiecare, cu grijă să-mi rămînă pentru fiecare îmbucătură şi un sfert fix de creieraş de nucă. De fiecare dată mi se făcea rău, dar mă sacrificam întru eliminarea duşmanilor extratereştri care dispăreau la mine-n gură spre salvarea întregii umanităţi. De cînd a murit bunica, în 1988, nu mi-a mai făcut nimeni mininave. Am mai mîncat rareori pe ici pe colo, dar niciodată nu m-am mai simţit OBLIGATĂ să lupt cu castroanele escadrilă.
Aseară la vizionarea de presă a filmului Cowboy şi extratereştri (a fost amuzant, un Daniel Craig bunicel acolo), ce mă aştepta pe masa cu bunătăţi pentru invitaţi? Două platouri cu armate de mininave care mă sfidau cu creieraşele lor de nucă. Am dat atacul. Am devorat cinci, fiecare din patru înghiţituri, ca de obicei. E nevoie de tehnică să păstrezi sfertul de miez de nucă pe sfertul de fursec sfărîmicios, dar mîncatul de mininave e ca mersul pe bicicletă. Nu se uită niciodată.
Toată noaptea m-am zvîrcolit de dorul lor. De-aia vin şi vă-ntreb: unde se găsesc de cumpărat minuni d-astea spaţiale? Ce cofetărie le manufacturează? De unde pot eu cumpăra o maxi escadrilă pe lună? Dar să fie bune, că ne-bune găsesc şi la Cora…
Şi dilema numărul doi e legată de extratereştrii din filmele cu extratereştri. Alienşii ăştia sînt foaaarte inteligenţi. Au nave care zboară prin spaţiu cu viteza luminii, sondează planete noi, vorbesc milioane de limbi, au microcipuri şi sisteme IT puternice implementate pe maşinăriile şi armele lor. Cu toate astea, ei:
1. Au întotdeauna nevoie să răpească oameni ca să le fure cunoştinţele (bă, oamenii nici să se spele pe dinţi corect nu ştiu)
2. Le curg balele, sînt soioşi, nu au mîini, ci gheare neîngrijite, umblă dezbrăcaţi, nu vorbesc, ci scot mugete neinteligibile, uneori rîgîie, nu prea văd bine ziua, sînt practic nişte animale vai de capul lor care cînd vor să ucidă un om, îl muşcă de cap. Păi bine bă alienşilor, cum conduceţi voi navele alea ultra performante care zboară cu viteza luminii, cu ghearele alea unsuroase? La ce naiba aveţi armele alea cool cu laser, dacă tot cu dinţii vă neutralizaţi duşmanii?
Eu cred că ştiinţifico-fantastic înseamnă de fapt lipsit de orice logică şi coerenţă. Adică şopîrla asta cu cap de mort e stăpînul universului şi-o să distrugă omenirea? Păi da măh da e Ştiinţifico-fantastic. Aaa, în cazul ăsta e ok, ba chiar mă oftic că nu m-am gîndit eu primul la asta. Uite mie d-aia nu-mi plac sefeurile, că-mi insultă inteligenţa şi toleranţa. În schimb mininave cu creieraş aş mînca milioane, pentru că am ştiinţa s-o fac, şi pentru că nu e nimic fantastic (în sensul de ficţional) la ele. Păcat că n-am.
Printesa, eu stiam de aceleasi prajiturele, dar cu stafide in loc de nuca. Ma rog, variatiuni. Nu stiu de unde se cumpara, dar m-ai inspirat si cred ca o sa-mi fac curaj si o sa coc vreo doua tavi intr-una din serile caniculare ce vor veni. Tot cele facute in casa sunt mai bune.
Da, desigur, sint si cele ciclop, cu stafida, dar alea cu creieras sint mult mai interesante! E adevarat ca cele facute in casa sint mai bune, numa ca la mine in casa sint mereu peste 35 de grade, of, n-as vrea sa ma pun pe copt… Dar vin pina la tine, daca vrei sa dai share… 😀
vezi tu, prinţesă, n-ai citit sefeurile potrivite. ia lasă-mă să-ţi fac eu un ghid de lectură, cu cărţi sefe care o să-ţi placă în mod garantat 100%, dacă nu, să nu-mi zici mie urs. nu multe. cinci. şi să vedem dacă n-o să-mi mai ceri mai multe după aia. ce zici? te prinzi?
Cu scuzele de rigoare ca ma bag in discutie, cifra magica m-a atras, vreeeeeem lista publicaaaa 😀
Macar de curiozitate sa vad daca am trecut si eu pe la careva din ele 🙂
Eu sunt fan SF dar carti nu filme, si unele filme sunt bune dar putine, poate 3-4 din ce apare intr-un an.
Carti nu are rost sa insir ca imi vine sa oftez adanc, de cand au aparut kinderii greu gasesc timp sa respir, mi-e tare dooooooor de un SF bun 🙂 deci astept lista cu ochii bulbucati ca de extraterestru 😀
In acceptiunea mea, SF e orice-ti pune mintea pe moate si te gandesti la poveste minim o luna, imaginandu-ti cum ar fi sa fi tu in lumea aceea (evident un pic altfel decat cea cotidiana).
Roxana….”Bucuria”…. miaaaam-miaaam (si am vazut doar site-ul inca), stie Printesa de ele 🙂
Hehee, Bucuria, daaaa, mare bucurie a vietii, pacat ca-s asa scumpe…
Hai ca e interes sporit pentru lista ta, o asteptam cu totii cu interes maxim.
mîine dimineaţă la ora 4 va fi online, pe blogu-mi. cuget adînc asupră-i.
Poate totusi o publici si aici, pt cei care nu acces la site-ul tau. Sunt curioasa daca s-a strecurat si „parintele” literaturii SF, Asimov
iata lista: http://uglybadbear.wordpress.com/2011/08/25/cinci-sefeuri-pentru-printesa/
– Nicola Griffith – Rîul liniştit (Millennium, 2005)
– Elizabeth Moon – Viteza întunericului (Millennium, 2008)
– Theodore Sturgeon – Nestemate gînditoare sau Mai mult decît oameni (Leda, 2004 şi 2005, sau Editura Vremea, în anii nouăzeci)
– Norman Spinrad – Bug Jack Barron! (Editura Adevărul, 1992)
– George R. R. Martin – Regii nisipurilor (nuvela apare în volumul cu acelaşi titlu, Nemira, 2010)
@roxana: nope, fara asimov. nu vrem sa speriem copilu’ cu prea multa vorbarie, cum face bunul doctor.
Multumim pentru lista!
cred ca eu am inceput direct cu alea grele ca nu mi-a picat in mana nimic din ce-i aici, obligatoriu trebuie sa recuperez 😀
Sigur o facem sefeista si pe Printesa 😀
Gasit repede „Slow river” dar ma intriga foarte tare si „Regii nisipurilor”, macar pe motiv ca sotul citeste de o luna cu nesat la „Ice, wind and fire”(Cantec de gheata si foc), si eu mooor de ciuda ca nu am curaj(sau mai ales timp) sa ma apuc de ea 😀
si la asa review : „Una dintre cele mai bune povestiri SF din toate timpurile, răsplătită cu principalele premii americane ale science-fictionului (Hugo, Nebula şi Locus), «Regii nisipurilor» a fost admirată de scriitorii de vârf ai genului pentru registrul deosebit al scriiturii şi tehnica stilistică.”
National Review
nu ca nu as avea incredere in cuvantul initiatorului acestui demers 🙂
Si la Asimov poate incepe cu povestile scurte, este magnific, de neratat, inclusiv biografia mi-a placut enorm 😀
Cred ca vin in vizita pe la dumneata, sa mai vorbim, domnule Urs, am impresia ca abuzam de Printesa 😀
Delicios complet intregul post, de-a dreptul 🙂
Gata, am notat si eu lista, ma duc la cumparaturi! Mii de multumiri, de la un (alt) fan SF.
Cat despre filme, exista si filme SF foarte bune, astea cu diversi alieni iesiti dintr-o combinatie de insecte si reptile sunt mai mult „pentru copii”, ca sa zic asa. Si a propos de asta, ma uit acum din nou, cu mare placere, la Star Trek. Ce serial!
P.S.: Andreea, „Song of Ice and Fire” e de citit neaparat, eu n-am dormit noptile pana nu am terminat toate cartoaiele!
P.P.S.: Printesa, fursecuri din alea face mama, daca vrei dau o comanda si ti-o pun la posta 🙂
„P.S.: Andreea, “Song of Ice and Fire” e de citit neaparat, eu n-am dormit noptile pana nu am terminat toate cartoaiele!”
stiu Liv, de-asta mi-e si teama sa o incep, nu prea-mi permit sa umblu bezmetica prin casa, cand am de ingrijit doi copii mici, iar fara pierdut nopti….cred ca mi-ar lua un an sa citesc, depinde cat de repede o termina nenea si pe ultima la care scrie inca 🙂
Salutam toti fanii SF (actuali si viitori) 😀
si vrem reteta de fursecuri, publica, o punem la dospit pana se mai racoreste afara 😀
PS: vreau şi eu mininave de-alea, că-mi făcea şi mie mama mare… (picture bear diluvially drooling over the keyboard).
fac rost si pun la pachet, bine?
yummmy! hai ca alcatuiesc si eu lista cu sefee, iar tu primesti cartile cu pricina cadou, daca imi promiti ca macar incerci sa le citesti. ok? 🙂
Se gasesc la orice cofetarie, chiar si de cartier. Maria (zona Aviatiei) sunt chiar renumiti cofetarii, se spune ca sunt fostii cofetari de la Capsa, si o cofetarie mai draga mie, Indiana in zona Drumul Taberei..
Imi permit daca tot suntem la o tema legata de dulciuri sa-ti sugerez sa incerci (asta daca nu ai facut-o deja) bomboanele vecinilor nostri Bucuria
Nu, d-alea bune nu se gasesc deloc la orice cofetarie, m-am intepat de niste zeci de ori. La maria n-am fost inca, aveam in plan!
Bomboanele bucuria sint pe lista mea de preferate de cind aveam 5 ani. si acum ma mai rasfat cu ele, dar numai in ziua de salariu! (tare-s scumpe)
eeei, nu toate sf-urile sunt la fel. gândește-te, dacă e s-o luăm pe calea vizuală, la feluritele seriale din domeniu. măcar la star trek cu siguranță te-ai uitat, sau ai prins un episod jean-luc-picardian din zbor. îți amintești câte rase existau acolo? să zic doar de deanna troy, care era frumoasă de pica; și până și klingonienii își aveau farmecul lor. alte recomandări din domeniu: babylon 5, firefly, battlestar galactica și stargate atlantis. sunt doar câteva – canalul sy fy le difuzează în abundență.
despre filme nu prea cunosc, întrucât nu urmăresc genul, însă există nenumărate cărți în care ”prietenii noștri de dincolo” sunt cu totul deosebiți, chiar superiori nouă (în 90% dintre cazuri). doar stephen king prezintă câteva posibilități înfricoșătoare în apocalipsa sau mobilul. try 😀
filmele cu extratereștri sunt în genere americane, iar scopul primordial al acestora este să promoveze supremația umană (de preferință americană, of course). evident că vor prezenta colegii interspațiali într-o lumină extrem de proastă.
am incercat sa citesc SF, dar la putine am trecut de primele 15 pagini. poate pur si simplu nu e genul meu, oi fi eu prea ancorata in realitate…
Eu nu cred că e o idee bună să primeşti răspunsul la prima întrebare. Sincer, e periculos. :p
I can handle it, stii doar. Nu ma sperie pe mine un munte de fursecuri.
That’s the attitude! 🙂
mmmm, ce pofta mi se face de prajituri de la bunica (in special cremsnit si cornuleteeeee, cele mai bune ever, cu untura :P)! apropos de filme cu extraterestrii, culmea e ca am vazut unul aseara :))) juca julianne moore si nu apar gheare. lasand UFO-urile la o parte, iti urez un concediu linistitor, plin de soare si bunatati.
PS. poate ajungi la Marble beach – tocmai s-a intors un coleg, ne-a aratat poze de acolo, si e absolut de vis
Of, da, cornuletele alea cu untura de porc, de ti se topesc in gura, numai bunicile stiu sa faca!
Marble beach asta e in thassos sigur? ca parca stiam ca e in alta insula… o sa ma interesez si daca e, musai ma duc! 🙂
multumim pt urari!
e in thasos, iti spun si unde e exact daca vrei, se ajunge mai greu. sa te bucuri si pentru mine 🙂 azi dimineata, cand stiam ce zi grea avem in fata, imi spune sotul meu daca nu mi-ar placea sa fim acum in drum spre marble si nu spre serviciu :))
Pai ideea este ca ei nu sunt completi : vin dintr-o rasa superioara, perfecta dar incompleta la capitolul personalitate. Adica rasa asta a fost numai buna, nu si rea. Si daca vin la noi este pentru a se desavarsi, pentru a invata de la noi si „dark side”. Tocmai de aceea sunt soioşi, au gheare neîngrijite, umblă dezbrăcaţi, nu vorbesc, ci scot mugete neinteligibile, uneori rîgîie, sînt practic nişte animale. Exerseaza postura de om. Sa recunoastem, au fost „elevi” silitori si le iese foarte bine. Dar nu prea stiu de unde a iesit chestia aia cu „musca de cap” fiindca la noi oameni se musca unul pe altul din alta parte … cine stie, poate ca au invatat asta dintr-o alta galaxie.
Fursecuri din cele din care mancai de la bunica nu vei mai gasi in vecii vecilor. NIMENI nu face fursecuri mai bine ca bunica ta (sau a mea, sau …). Dar sigur, stii si tu asta, asa ca nu iti mai pierde timpul, nimeni nu este ca bunica ta si … ce facea ea. Pentru mine, nimeni nu este ca bunica si placintele ei.
Ahahhaaa, gata, acum am inteles, da, face sens ce spui!
Bunica mea, of ce dor imi e de ea…
Cofetaria „Pestisori”, Berceni, mai exact: str Picturii 19, sector 4.
Cred ca ti-e destul de la neindemana sa ajungi acolo, dar, crede-ma, o sa-ti placa. E un loc plin de flori, cu 2+1 vitrine curate si nu prea incarcate (produsele lor se vand repede si, de obicei, pe comanda) si un miros adevarat de prajituri facute in casa.
Am notat, Vio, multam! O cofetarie d-asta intima e mare lucru! Mai e una la fel si pe Cimpia Libertatii, Armonia ii zice…
Hmmmm, eu nu imi dau seama despre ce fursecuri zici, si acum ma gandesc ca nici in comert nu cred ca am vazut ceea ce descrii. O sa sap!
Daca gasesc reteta iti fac cinste cu primul hangar 🙂
Uite astea sint, si da, accept cinstea cu maaare drag! 😀
http://www.in-familie.ro/wp-content/uploads/2010/11/IMG_1028_1.jpg
aaaa, pe astea le stiu, si mie imi plac foarte tare desi nu stiu de ce nu le-am facut si cu nuca pana acum
haaaa… ele-s!!! la noi se numeau „pogacele de-a lu’ tushica cornelica” 🙂
Eu as putea sa iti spun de unde poti sa cumperi lighean, faina, oua, sazar , untdelemn 🙂 si chiar si creiere de nuca 🙂
Si le faci tu. Crede-ma , o sa mananci plangand. Pentru ca o sa fie ca atunci.
Concediu placut voua. Si sunt curioasa de impressions de voyage, caci planuiesc si eu un concediu pentru sfarsitul lui septembrie. Poate chiar spre Thassos…cine stie 🙂
P.S.: sazar este zahar. Nu stiu de pe ce limba am preluat cuvantul asta 🙂
Prajiturile astea au legatura cu Marcel Proust (nu e deloc scriitorul meu preferat) care, halind o prajiturica-madeleine, isi regaseste amintirile din copilarie, ramase nestiute prin cotloanele memoriei. In alta ordine de idei pt. Thassos as inchiria viluta asta:
http://www.thassos-holiday-rentals.com/en/ritsi
si m-as uita aici:
http://amfostacolo.ro/hotel.php?d=descopera-thassos–thassos&id=460
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=642266
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=141216
http://www.de-weekend.com/2011/06/grecia-thassos-island.html
[…] lansat ieri Prinţesei Urbane, o prietenă tare dragă care se plîngea aici că n-are organ pentru SF, o provocare. I-am spus că-i voi da o listă de CINCI titluri, nu mai […]