Mi-am dat seama care-i zgomotul cel mai prezent in viata mea. Contrar banuielilor voastre, nu e vorba nici despre soneria lui aiFon, nici despre claxon de bicicleta, nici vocea mamei nu e (ea vine pe locul doi) nici macar Radio Gherilla nu e. E zgomot de motor de masina. Indiferent ca-i vorba despre a mea, care zornaie acolo sub capota ei de Kia, sau despre ale celor care trec noaptea pe sub geamul mansardei sau ziua prin dreptul geamului de demisol al redactiei. Non-stop aud brrrum, vroooom, zbiiiiiiirrr si tot asa, asezonate cu claxoane, dumnezei, morti si raniti, ocazional cu sirene de urgente si convoaie prezidentiale, ca deh, vorba ceia, doar nu locuim degeaba in Cotroceni.
Aici in delta nus masini. Deci nici zgomot de motoare nu e, da deloc, nici un claxon, nici un mort, nici un demaraj. Noaptea se aude nimic.
Azi noapte mi-am insurubat bine dopurile de urechi si-am adormit pe la 2, cu gind ca dimineata nu ma trezesc mai devreme de 11. La un moment dat ma uit la ceas, vad 11.30. Miruna dormea linistita llinga mine, cu o suvita de par blond ginditor itit de sub cearceaful apretat de ziceai ca-i cort, nu pinza. Ea de obicei sare din pat cu 2 ore mai devreme ca mine, asa ca mi s-a parut dubios, dar ma dau jos, ma spal, ma imbrac si cobor. Nu se auzea nimic. Dracii astia de poarta si ei tricouri albastre fac mare galagie de obicei, asa ca treaba era destul de suspecta. Nu se auzea NIMIC. Da nimic nimic! Ma uit la ceas: 7. Visasem ca ma uitasem la ceas si era 11.30. Ceasul era 7. Asa nerabdator era sistemul meu central nervos sa ne pornim din nou prin delta cea umeda si degraba primitoare ca m-a pacalit miseleste si m-a trezit cu 4 ore mai devreme.
Si m-am bucurat, desi acum stau din nou sa pic lata in praful asta alb de pe malul Sulinei. Pentru ca aici chiar E liniste. Se mai aude sunet de snitele batute la bucataie (pentru ca da, exista printre tricourile albastre si unele care nu maninca deloc peste, aspect greu de inteles cind pe mine ma ia cu sudori in cerul gurii numai cind la gindesc la plachia de crap cu usturoi, of) si de taste, ca deh, asa-s bloggerii, in loc sa danseze sub clar de luna, isi fac complimente pe twitter desi stau la aceeasi masa.
Am reusit sa urc un film pentru voi. E scurt, dar cuprinzator. Va arata cum m-am simtit eu azi calare pe virful barcii, cu pasaret in jur, apa cit incape, sperante uriase si planuri tot la fel. Nu stiu daca v-am mai zis, dar peste fix doua saptamini, ma intorc. Ma intorc la mortii si ranitii mamelor lor, ca acolo-i casa si viata mea. Aici e doar o pauza de descoperit ce-i important pe lume. Delta Dunarii e importanta. Schimba lucruri.
Play!
Nu ca-i frumos cu barca?
LE: Oameni buni, va poftesc sa vizionati cea mai incredibila chestie: ieri oamenii nostri au montat pe un zmeu o camera video. Apoi au inaltat zmeul cit de sus s-a putut si l-au tras dupa barca. A iesit o treaba absolut incredibila, Delta de sus. Puteti vedea filmul la Razvan sau la Augustin. Mi se ridica parul pe mina cind il vad, e absolut incredibil!
Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Ce frumooooos! Si da, linistea e ceva grozav, am bagat si eu niste somnuri in ultima vreme, asa moi-moi si odihnitoare de n-as mai pleca de aici, din palmele bunicii. Am mere padurete si internet, it’s all I need. Trebuie sa ajung si eu prin Delta, imi place cum o vezi si frumos si proiectul redescoperirii Romaniei 🙂
Eu tot nu-mi revin cu internetul ala al tau in padure…
Proiectul asta e nemaipomenit, si sint foarte recunoscatoare sa ma aflu in mijlocul lui!
cum e cu lipsa de zgomot de motoare? asculta la mine: lasa-i pe aia cu dusterele, gaseste un lipovean cu o lotca peticita si murat bine in horoshpinca si fa un tur de cateva ore sa asculti numa vaslele mangaind dunarea, atunci vei putea vorbi de liniste… in rest, distractie maxima
Anul trecut nu prindeam. Acum am venit inarmata cu un stick orange si ta-raa, the net is here 😀 orange ruleaza! Nu stau chiar in inima padurii, ci la 5 minute de ea, dupa ce trec paraul :p poate o sa vezi intr-o zi, daca esti cuminte 🙂
Aveti parte de o vacanta de vis! imaginile sunt superbe!
Multa distractie in continuare, si multe locuri superbe sa vedeti! 🙂
Multumim, din pacate curind se cam termina. Mai avem doua zile si gata. 🙁
acum cateva luni am fost pt prima data in delta….inteleg exact ce simti:)
si..mi-am propus ca in fiecare an sa ma intorc acolo, in linistea si frumusetea deltei:)
Asa, Valeria, sa mergem, da!
Hei, been there, done that si stiu despre ce vorbesti 🙂 Este raiul pe pamant pentru noi, cei „urbani” si sper sa ne putem mereu aminti ca mai exista si astfel de viata.
Te pup
Hei, Oana, long time no see…
Of, am si uitat ce bine e sa fii non-urban.
Te rog să nu-mi strici reputaţia. Niciodată nu am fost o matinală. Eşti tu doar excesiv de harnică.
Aaa, ba deloc. Azi am fost, dar a fost importiva vointei mele, iti promit! In schimb tu in fiecare dimineata m-ai lasat dormind ca o prunca…
„Aici in delta nus masini.”
Frumos tare. Și mie îmi place liniștea dar dacă ar trebui să aleg între oarș și un loc atțt de liniștit, clar aleg gălăgia. Cred că din obișnuință și pentru că forfota dă senzația că lumea mișună.
Bine, spun astea dintr-un loc relativ liniștiti unde noaptea mai auzi câte un greiere sau ciripit de păsări dimineața.
pff, uite ce se întâmplă dacă scriu pe întuneric.
a se înțelege mai sus: dacă ar trebui să aleg între oraș și un loc atât de liniștit 🙂
nici io nu ma omor cu pestele. o k,ok, in delta am mancat,dar doar pt ca era musai. O fo bun, nu zic nu…
Deh, mai sint si oameni, nu dau nume, care nu se apropie de peste nici daca le pui pistolul la timpla…
ooof… mi-e un dor de Sulina, mai ales acuma, dupa ce-am vazut imaginile tale… intrebare: ai mincat storceag? daca nu, e musai: e un/o restaurant/terasa catre capatul dinspre mare al cheiului Dunarii, cu un aspect absolut comunist (si-mi pare rau ca nu mai stiu cum ii zice), dar daca le ceri tantilor de-acolo storceag (care-i un soi de ciorba deasa cu peste si legume) n-o sa-ti para rau. si tantile-s tare dragute. hugs, princesse!
Hei, Ursule, nu sintem la Sulina, ci la Vulturul, pe bratul Sulina, dar aproape de Maliuc, nu ajungem la Sulina din pacate pt ca azi pornim spre Tulcea inapoi…
Hugs!
„Nu stiu daca v-am mai zis, dar peste fix doua saptamini, ma intorc.” Gura pacatosului zice ce ar vrea sa se intample :))) Credeam ca sunt singura nebuna care doarme cu dopuri infundate pana in creier ca sa nu mai auda. Nimic. De abea astept Sulina din septembrie.
Grozav,desi vin de putina vreme pe aici ma simt de parca as evada din urban intr-o oaza.
Imaginile sunt superbe.
Ahh c dor mi ai facut de delta…am fost si eu acum 2 ani intr un team-building si desi m am intors cu febra 40 si am bolit o sapt (la sfarsitul lui septembrie se face destul de racoare mai ales cand mergi imbracata sumar in barci de viteza), dar am ramas cu un gust fff placut…cand esti acolo parca simti ca e buna si tara asta a noastra la ceva si uiti de toate problemele si mizeriile de zi cu zi…simti ca traiesti si parca in linistea aia reusesti sa te redescoperi, sa ti auzi si cele mai ascunse ganduri:)
Enjoy your last day si don’t be sad, Delta nu pleaca nicaieri. Poti oricand reveni pentru o gura de liniste:)
pupici