Despre azi am sentimente amestecate. Dupa doar 4 ore de somn, am inceput ziua destul de mediocru, cu un mic dejun subtire lungit ca o supa chioara, urmat de o vizita si mai lunga la Murfatlar. Deh, e greu sa te plimbi insetat printre butoaie de 1 milion de litri de vin, pline! E drept c-am gustat cinci soiuri, toate ne-au placut, dar cu Lacrima lui Ovidiu am fi plecat in buzunare si-n stomacul colectiv.
Apoi am mers la Lacul de creta, unde-am stat pret de 40 de secunde intregi. Timp in care colegul Doru a identificat rapid cinci specii de pasaret.
Dupa care am strabatut iar Dobrogea cea lata printre cimpuri de floarea soarelui si delusoare domoale si portocalii, doar ca s-ajungem la popasul Doi iepurasi, unde NU au ciorba de burta, nici mici, nici vreun fel de desert, nici creier pane. Ciorba de fasole nu avea fasole, iar mamaliga era tare ca piatra. Dar pentru c-am fost tot noi, aia care ieri s-au umplut de fericire la Enisala, prinzul tirziu de la ora 6 a fost un succes.
Si-apoi ne-am impartit din nou in doua convoaie. Eu am fost in cel care-a redescoperit Muntii Macin. Pe care i-am redescoperit nu oricum, ci in Dacia Dustere, cu care ne-am cocotat pina in virf de tot, de unde-am mai tras pe nas niste putere.
Vedeti punctele alea mici si lucioase? Sint fix masinile noastre, care s-au catarat admirabil pina sus.
Colegul Toma s-a relaxat cum stie el mai bine, odihnindu-se citeva minute in cea mai comnfortabila pozitie din cite exista:
Am admirat un apus perfect corespunzator si-am pornit spre Tulcea pe intuneric. Ia uite ce frumos se vede Braila, da ce zic eu Braila, se vede toata Dobrogea, de fapt, toata Romania, ochi sa ai!
Aici ne-am cazat pe faleza, intr-un hotel cu cada in baie. Miine devreme pornim spre Maliuc. Incepe Operatiunea Delta.
Revelatia de azi e ca oamenii fac dansul. Nici unul dintre locurile de azi nu mi-a facut inima sa cinte. Dar oamenii astia cu care m-am nimerit alaturi printr-un noroc nebanuit sint atit de placuti ca acum e 9 dimineata, si peste 5 minute e 10 seara. Si-s obosita de-mi vine sa pling, dar parca tot as mai asculta o poveste, parca tot m-as urca iar in masina sa dam muzica tare si sa lalaim ca la cor, fals si complet nesincronizat, dar cui ii pasa, ne iscodim pasiunile, ne povestim vietile si ne iertam pacatele unii altora ca niste batrini intelepti care cind nu-i vede nimeni, mai ard cite-o mina pe fund nevestii. Ajung si eu la concluzia la care sigur au ajuns si altii care-au redescoperit Romania: locul asta care ne e tara e despre oameni. Despre omul care sta patru ore pe burta in iarba camuflat sub o patura cu desen cu frunze ca sa fotografieze O pasare, nu doua, una. Despre prietenul lui bun care stie sa invete oameni mari sa se bucure de zmeie ca niste pusti care n-au vazut niciodata ceva mai frumos ca bucata aia de pinza rosie care urca spre cer. Despre omul pe-al carui tricou scria azi absolut accidental asta:
Iar cind l-am rugat sa faca o moaca de nervos, ne-a aratat cel mai furios chip al lui:
Asa ca revelatia zilei a treia e despre Oamenii de-aici, de la Hotelul cu cada in baie din Tulcea. Si despre voi, care nu sinteti cu nimic mai putin nemaipomeniti. Chiar si pentru simplul fapt ca uite, azi, cind noi bagam din viteza a patra intr-a cincea, voi mergeti la serviciu si tineti revistele, paturile, pisicile si restul Romaniei cald pentru noi. Si nici macar nu ne scoateti ochii pentru asta. 🙂
Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Have fun in continuare.
Multumi, cred ca abia acum incepe bucuria cea mare!
DA
Cum sa nu aiba ciorba de burta? Sacrilegiu!
Ca sa vezi ce am retinut eu din toata postarea ta…
Da, exact acelasi lucru l-au spus si colegii… Lasa ca ne-am consolat cu ciorba de fasole…
Draga Printesa, astazi te-am vazut, in carne si oase…la blamatul Doi iepurasi:)
Venisem cu prietenul meu sa mancam niste papanasi (pentru ca, cel putin acum ceva vreme, faceau niste papanasi de-a dreptul extraordinari acolo…vad ca intre timp lucrurile s-au schimbat si jumatate din meniu nu este disponibil) si pe drum, in masina, tocmai ii povesteam eu de blogul tau si de Redescopera Romania si ii explicam cu patos si entuziasm cum o gasca de bloggeri au pornit sa ridice valul de pe frumusetile Romaniei…si cand colo, ce sa vezi, ne-am trezit parcand langa Duster-ele voastre. As fi vrut sa te salut, insa voi atunci va tot imparteati care, cum, unde sa mearga si am zis ca nu e momentul.
Oricum, iti doresc calatorie frumoasa in continuare. Sper sa iti placa in Delta…si eu am fost pentru prima data anul asta si m-am indragostit de locul ala…cred ca este unul din „locurile” mele:)
Ha! Ce bine-mi pare ca ne-am intilnit, chiar daca asa, unidirectional! Data viitoare te rog sa ma tragi de mineca, bine?
Multumim pentru urari, ah, abia astept delta………
Zici tu ca nu va scoatem ochii? :P:P
Puteam sa pun pariu c-o sa-ti placa de Augustin!
Abia astept sa citesc si peripetiile voastre din Delta. Acolo sa va vad!
Eeei, cu Augustin nu e o relatie vazut placut, lucrurile sint complexe.
Deocamdata stam la umrba la piscina, sa ne facem curaj. Dupa prinzul cu peste, pornim pe canale. Am emotii!
draga printesa, uite asa ne faci tu chef de redescoperit Dobrogea… si mai am un vinovat pentru asta, un om cu camera atarnata de gat, care a facut niste poze Dobrogei de m-a lasat fara cuvinte
Pai veniti, poftiti de redescoperiti, e pentru toata lumea!
Tu copchila hai, mari minuni si comedie ii la mini (vorba bunicii) 😀 Prind net la tara, in sat langa paduree! Deci te citesc, hehe! Bine, astept cinci minute sa se incarce cate o poza, dar merita. Si ce fain e sa lucrezi cu picioarele-n iarba, sa vina miros de mamaliga din casaaa … adica nu, nu te simti vinovata, eu parca-s vrea la tine unde esti, dar parca mi-e bine tare unde sunt 🙂 Nimic nu ma tenteaza. Dar de vorbe mi-e dor, asa ca tu mai scrie, ca ma bucur de ele. Enjoy!
Ete na, net la padure? De fapt, daca avem noi in miezul deltei, orice e posibil!
Enjoy!
Suna atat de bine „redescoperirea voastra”:) Mi-ar placea sa ma plimb mai mult..poate intr-o buna zi.
Azi a plecat de la mine catre tine o carte postala. Sper sa urmeze si alte randuri!:)
Multumesc, Diana, te anunt cind ajunge!
Da, of, e minunat sa descoperi locuri, apoi sa le redescoperi si tot asa.
Imi retrag povestea cu Delta, si zic asa: Vreau sa vad toate locurile astea frumoase despre care scrii, pun Delta pe destinatii de vacanta neaparat, sper sa gasesc si o companie placuta cum aveti voi si sa descoperim tot ce are locul asta mai bun de oferit. Dau o noua sansa Dobrogei prafuite, orasului anost care se cheama Tulcea (ploua morocanos cand am trecut eu pe-acolo si mi s-a parut asa de trist si de gri), si Deltei cu canalele ei prelungi si drumurile sparte care sper ca s-au mai reparat. Vin si eu in Delta, asteptati-ma va rog cu ce e mai frumos ca sa nu ma dezamagesc din nou!!!
That;s the spirit! Cind vii?
din nefericire anul asta nu prea cred ca ajung, luna august si parte din septembrie e plina ochi cu plecari si veniri, si te rog nu rade de mine dar am de gand sa vizitez Bucurestiul, stiu e o destinatie de mini-vacanta destul de stupida, dar n-am mai fost prin zona de muuuulta vreme si acuma se pare ca s-a ivit o ocazie…
In Dobrogea n-am mai fost de vro 2 ani iar Delta n-am reusit nici pana acum. Poate la anu’, cine stie daca am timp sa ma impart in 5 locuri simultan >))
norocosi mai sunteti voi cei din caravana. un sincer ” va invidiez !”
Ce frumos scrii tu Ioana, mi-a placut stilul curgand si linistit.
Multumesc, B, bine-ai venit!
[…] Sunteţi într-un Duster, da? Şi faceţi offroad pe o potecă pe care pare că n-a mai trecut o maşină de când cultivau dacii porumb şi dafin, da? Şi copacii de-a stânga şi dreapta maşinii sunt atât de aproape încât unele crengi desenează linii pe praful de pe geamuri. Şi-s linii frumoase, ca nişte respiraţii de bebeluş adormit cu falca de braţul mamei. Şi oscilează când mai sus, când jos pe portieră, şi zgârie uşor tabla maşinii, ca bagheta unui dirijor în timpul unui solo de Stradivarius ce o adoarme pe cucoana din rândul trei. Cât v-a dat? Zero? […]