Plecăm mîine, ceva mai devreme decît ne planificasem, pentru că Bunica are nevoie de noi acasă. Vă mulţumesc (şi ea vă mulţumeşte) pentru mesaje. Îi mulţumesc şi mamei Irinei M. din Piatra Neamţ, care s-a dus să-i mai ţină de urît.
A fost bine în vacanţă cu soacrele în Thassos. Cald. Limpede. Cu peşti de toate felurile. Cu porc fript pe jar şi ardei capia copţi umpluţi cu feta şi încinşi bine la grătar, cu iaurt cu miere de pin şi nucă prăjită, cu răsărit din mare pe o parte a insulei şi apus în mare pe cealaltă parte. Mă simt de parcă aş fi fentat puţin natura.
Soacrele au fost cuminţi şi cooperante.
Soacra Mare a făcut snorkeling puternic, spre încîntarea întregului grup. Cînd a dat cu ochii de primul banc de peşti, s-a apucat să chiuie de fericire.
Soacra Mică a stat cuminte la umbră şi-a completat trei antologii de integrame, cu gîndul la Bunica singură-n spital la Piatra Neamţ. Cu Ginerică am interacţionat sporadic, între sesiunile lui de snorkeling.
Am rămas cu o geantă de lucruri nepurtate. În toate cele şapte zile de Thassos am purtat exclusiv următoarele: costum de baie, şlapi, rochie de plajă, pălărie. Ocazional am mai pus pe mine cîte-un prosop, cînd se lăsa răcoarea seara. N-am scos din geantă nici sandalele cu toc, nici rochia de mătase, nici măcar pantalonii scurţi nu i-am văzut zilele astea.
Poze n-am prea făcut, nici nu ştiu de ce. Am fotografiat mai tot ce-am mîncat, dar în rest, am preferat să ne uităm care peste mare, care în mare, care în revista cu integrame, să dormim mult şi des, să ne prefacem că nu sîntem români şi să ne gîndim cît mai puţin la întoarcerea acasă.
Acum gata. Mi-e dor de casa mea, de pisica mea, de revistă, de fetele dragi mie. Imediat ce mă dezmeticesc, o să vă povestesc ce locuri şi mîncăruri ne-au plăcut, cît am cheltuit şi mai ales ce lucruri sînt de evitat p-aici, că ştiu că Thassos e destinaţie tare populară şi mai mult de jumătate dintre locurile bine promovate sînt bombe turistice. Pe scurt, e frumos aici, o să vă simţiţi ca acasă, 90% dintre turişti sînt români, preţurile sînt mai mici decît la Mamaia, dar mai mari ca la bulgari, serviciile-s bune, deşi pe alocuri o să vi se încarce cîte-o notă de plată cu-un tzatzic în plus. Un singur lucru e ireproşabil aici: natura. Peisajele-s brici, plajele-s o grămadă, toate diferite, apa e senzaţională. Cred că e cea mai plăcută, ieftină şi variată destinaţie la care puteţi ajunge cu maşina în mai puţin de 12 ore.
Mă duc să ronţăi un ultim baton cu migdale trase-n miere. Ne reauzim de-acasă, unde jur că am impresia că-s mai puţin români ca-n Thassos. Ia să aud, cît de puţin dor v-a fost de noi şi care-a pierdut pariul cum că vacanţa noastră cu număr mare de soacre o să iasă frumos?
Imi pare rau ca va scurtati vacanta:( Multa sanatate bunicii si drum usor voua acasa!:) va pup!
Drum bun spre casa si deabia astept detaliile, mai ales cele financiare ca tare ma bate un gand de Thassos sau Corfu pt la anu’ (inca nu sunt hotarata) 🙂
Sanatate multa bunicii!!!
super peisaje….drum bun spre casa !
Ah, ardeeii aia imi provoaca pofta!
Sanatate bunicii, o sa fie bine, bunicile sunt puternice!
Soacara este foarte tare!
Soacra e de vis, va jur!
sa stii ca ardeii pot fi facuti si acasa, zice Moldoveanca, eu inca n-am avut curaj sa incerc…
drum bun spre casa, sanatate lui Buni! in ciuda evenimentului cu biata Bunica pare ca v-ati bucurat intens de vacanta asta, asa scurtata cum a fost ea. >:D<
multumesc, e mai bine draga de ea!
Bine ca am citit! Mi-am amintit ca nu mi-am amintit sa imi cumpar o palarie de plaja (pentru foarte apropiata noastra vacanta in Corfu) 🙂
:))) ca sa vezi, cum te-am salvat!
Gata, scot gratarul in curte si ma apuc sa fac ardei copti umpluti cu feta, ca altfel nu mai pot dormi la noapte de pofta 😀
Multa multa sanatate bunicii!
Deci, ai facut? au iesit? cum?
De ce ” sa ne prefacem ca nu suntem romani” ? E chiar atat de rau?
Hm… da… mie mi se pare rau. Galagia, mizeria lasata in urma…
Trebuie sa diluam meltenismul, sa se vada ca exista si „alti romani”.
Am venit de curand din Praga, unde mi s-a intamplat ceva urat : mergeam pe langa renumitul castel, intr-un loc de vis, de poveste, eram transpusa si vorbeam ceva cu familia mea, pe limba mea; o alta familie care trecea pe langa noi a fost „ingrozita”, spunand apoi (cand s-a departat putin) : „Numai romani! Dimineata era plin de romani aici!” Tonul era plin de ura. As fi vrut sa le strig : „Fuck you!” intr-o limba pe care poate o respectau, dar m-as fi coborat la nivelul lor. Am ramas cu un gust amar. Crede-ma, niciodata sa nu crezi ca strainii nu vor face diferenta dupa ce te vor cunoaste, dimpotriva, vor vedea ca nu toti suntem melteni.
Sigur ca nu toti, doar majoritatea. E greu sa te lupti cu asta.
Printesa, eu vreau sa stiu cat ai inotat in Grecia!
Ah, spre deloc, pentru ca fie au fost valuri uriase, fie n-au fost si atunci am zacut pur si simplu pe apa, ca era foaaarte sarata si ma tinea asa, ca in brate…