e duminică după prînz. stau dezbrăcată sub pilota groasă. în dormitor e întuneric aproape ca noaptea, draperiile colorate de la ikea mă fac să mă simt ca într-un desen animat pentru oameni mari. de la televizor se aude încet o reclamă la un iaurt. aud cu un sfert de ureche cum omul umblă pe vîrfuri pe parchetul cald. nu mă gîndesc la nimic. deşi, desigur, am o listă cu cel puţin 11 lucruri importante la care să mă gîndesc cel puţin tot timpul. stau aşa ca un vierme în coconul de pilotă şi mă uit la desenele de pe draperii. ceva mă gîdilă în cerul gurii. nu e molie. nu e moleculă de ciorbă depuialagrec de la prînz.
e Binele. sînt alea cinci secunde în care nu mă gîndesc la nimic, în care nu mi-e rău, nu mi-e frig, nici frică. în care stau cu gura deschisă sub pilotă pe aproape întuneric şi-mi dau seama că atîta vreme cît o dată pe semestru mă gîdilă aşa un bine în cerul gurii, n-am voie să protestez niciun pic.
apoi sare pisica arc pe coconul meu şi Binele se duce la vale pe esofag. gata, l-am pierdut. poate revine la primăvară.
oare la alţii se zabte-n cerul gurii mai des? m-am cam plictisit la lord of the dance ieri. da, vreau apartamenul ăla de unirii, hai să-l luăm. tare mult aş vrea o bicicletă. azi au înmormîntat-o pe sora bunicului meu. oare mai ştiu să înot? mi-e dor de prietena mea. tre să calc cinci cămăşi. săptămîna asta avem proiect special heineken, am nevoie de simulare. dac-aş avea cu cine, aş juca o canastă în fiecare seară. ce păr ondulat are teodora. aş mînca un pui cu smîntînă, cu mult mărar şi mămăligă rece.
Mi-ai facut pofta cu puiul, smantana, mararu´si mamaliga! 🙂
Te-as pofti la o portie, da aud ca esti pe meleaguri indepartate! Caz in care n-o sa insist cu descrierea, ca tare-i rau sa fii pofticios si fara posibilitate de potolire a chefului arzator!
Sunt la doua ore departare(cu avionul) si nu gasesc mamaligutza numai daca-mi fac singura. Iar acum n-am malai in casa. Of!!
Dar ce crezi ca voi gati maine? 🙂 Gasesc polenta la polonezi, pui si smantana avem, marar de asemenea. Yammiii !
Ah, ce nepoliticoasa sunt!
Multumesc pentru invitatie, sunt deja langa tine si savurez. 🙂 E fooarte bun!
eu de multe ori cand dorm dupa-amiaza pana sa plec la munca stau complet sub pilota, chiar si cu capul, si incep sa ma gandesc si sa visez si sa ma incalzesc…..si lumea devine buna.
N-am mai dormit in timpul zilei de vreo doua decenii, dar imi amintesc ca-i tare dulce somnul de prinz…
da, nici eu pana anul asta, acum dorm 3-4 zile pe saptamana, cam de la 2-4, ca de la 5 la….1…munca :). ma acopar complet, ma zgribulesc un pic, apoi…vine binele.
Se mai zbate Binele si la mine, cel mai adesea cand stau tolanita pe canapea, cu tableta in brate si citesc o carte care, inainte, mi-era oarecum greu accesibila pentru ca-mi era greu sa citesc pe laptop (a-l tine in poale, greu si cam prea cald in urma utilizarii timp de ore intregi, nu e chiar postura ideala de citit).
Alaturi am cafea fierbinte, din care beau pe indelete, in timp ce intorc paginile virtuale, care fosnesc (long live „active sound”). Ma gadila gandul ca anul trecut pe vremea asta nu aveam tableta, dar aveam alte probleme, care-mi furau orice bucurie de a trai.
Intr-o oarecare masura, problemele s-au rezolvat si am si tableta. Binele e doar precursorul Foarte Binelui. Care va veni, pentru ca acum are terenul pregatit de Bine.
Ah, ce-mi place tonul roz! Long live the tableta!
(eu iubesc in continuare cartile de hirtie)
Si eu, dar in lipsa hartiei multumesc tehnologiei ca macar le pot citi intr-o formula cat se poate de confortabila 🙂
Eu am facut un colt din puzzle-ul nou, jos pe parchet, cu fundul pe covorul pufos, am vazut aproape tot sezonul 1 din Camelot (desi e prost – are gauri prin scenariu, burti si lalaiala, dar componenta de poveste ma tine atenta) si am facut Prajitura Inteligenta. Habar n-aveam, pana aseara, ca exista Prajitura Inteligenta, dar iata ca acum am o tava trei sferturi plina pe aragaz (se face cu multe oua, deci nu prea poti manca multa deodata ca ti se apleaca ). Ah, si consortul a facut Kaiser de casa, miam miam.
Deci e bine. 🙂
Si imi trec tot asa, ganduri prin cap, ca joi seara plec in Elvetia, ca nu prea stiu repertoriul, oare o sa am cu ce sa-mi calc rochia acolo, maine oare cat dureaza ppm-ul, oare ajung la repetitie, ce-or zice copiii de modificarile din scenarii, ce s-o intampla in urmatorul episod din Camelot, de ce e ziua asa scurta, de ce naiba nu m-am dus in parc etc.
Dar e bine :).
Ah, pleci in turneu cu tot corul? Uau, pai bafta, te vad elvetienii cintind inaintea mea, i am a bit jealous. Lasa ca nu se uita nimeni la cutele din rochia ta… Asa ca o sa fie bine.
Si cind ai vreme, do tell ce e cuprajitura inteligenta, dar si cu kaiserul cela de casa…
da, da, elvetienii vor fi primii :P.
Pai da, prajitura e super simplu de facut, e o compozitie ca de clatite care se toarna in tava inalta si apoi isi ,,alege” singura blaturile si crema, in timpul coptului. Cu kaiserul iar e destuld e simplu – se fierbe piept de porc vreo doua ore in apa cu vin, piper boabe, foi de dafin si nu mai stiu exact ce a turnat domnu sas acolo, dupa care se tavaleste prin boia si usturoi, se pune la presat vreo ora, dupa aia la frigider si e gata.
ma ofer voluntar pentru canasta. and I mean it! sufar ca naiba ca n am cu cine sa joc.
nu mai stiu cum e sa dormi ziua. la mine binele e cand seara doarme copilul in camera de alaturi si eu pot sa vad un film din varful patului, asta daca nu adorm inainte. dar e bine si asa.
Am cautat reteta. am gasit…http://chirilaoana.blogspot.com/2010/02/pui-cu-smantana.html ! Astazi asta mancam!!! Multzam !
O sa fac si eu diseara! Sa ne tinem la curent cum a mers! 🙂
Suna a cliseu si lucru pe care l-am auzit de o mie de ori dar nu il face cu nimic mai putin adevarat.
Ceea ce simti tu si problemele pe care le ai sunt cele mai importante din lume pentru ca asa este pur si simplu, nimic nu are cum sa simta ce simti tu si nici tu nu ai cum sa simti ce simt altii.
Eu, personal trec prin cea mai grea perioada din viata mea, mi-am pierdut mama care era pentru mine mult, mult mai mult decat mama, si totusi in momente de luciditate ma gandesc la rau care poate fi si mai rau…si nu am ce sa fac, cea mai importanta lectie este ca trebuie sa gasim un echilibru si resursele necesare sa ne multumim pentru ce avem azi si poate maine nu vom mai avea….
ooof, doamne, cumplit lucru ti se intimpla. imi pare tare rau. daca ai nevoie de orice, scrie-mi te rog.
m-as baga si eu la canasta, desi ma arde rau de tot pentru un whist…. unul din ala serios.
ps. abia astept sa ninga sa fac urmatorul proiect foto. si asa de bine merge tudor gheorghe in perioada asta. si e miros de ciocolata, si de portocale, si de gutui, si de paine facuta in casa. e rost de ceata care face orasul pierdut.
cel mai rau ma roade ca nu pot sa mai stau dimineata cateva minute in pat …
deh, daca te-ai inhamat la corporatie… 🙂
eu vreau sa visez la un apartament mai mare, la puiul cu smanatana si la un job care sa-mi placa mult de tot!… poate si la mare, la vara viitoare…
in rest, somnul de dupa-masa e divin.
asa asa, buna lista! somn usor! 🙂
Uneori , cand simt binele , as vrea si incerc sa-mi impregnez adanc in memorie clipa aceea :).
ah binele asta de care zici tu cica e starea noastra naturala. dar fiind atat de mult timp cu capul plin, uitam sa ne umplem de bine la fiecare suflare pe care o avem. iti spun insa ca am atat de multe momente de fericire in ultima vreme!!! si s-a intamplat pentru ca m-am regasit, ca mi-a placut intalnirea cu mine si ca am ales sa fiu mai mult AICI decat ATUNCI sau MAINE si ca e asa de bine cand esti cu tine! si binele e mai mereu cu noi. doar ca ii dam cu ignore de cele mai multe ori. sau il asteptam sa vina la primavara.
adevarat.
uuuuf, kilometrii lui peste… noi ne-am pierdut de-acum vreo 8 ani partenerii de canasta si whist (cind i-a apucat divortzatu’). si de-atunci sintem pe minus la capitolul asta, care ne umplea simbetele: una la ei, una la noi, prilej si de degustari de potoale care de care mai interesante, ca asta era ocazia cind gateam de placere, si de auditii muzicale hi-fi. printzeso, n-ati vrea voi in loc de apartamentul din unirii unul pe golescu in satu mare? 🙂 iti garantez ca molecula aia de Bine ti-ar umple mai des cerul gurii.
adevarat, dar nu-s pregatita inca pentru reintoarcerea in provincie. ma mai zbat aici niste ani, apoi renegociem, bine?
Pentru barbati postul asta se putea incheia la a doua propozitie. 😀
da, da, asa e , noi gandim cu creierasul ala mic si zglobiu, cu o crestatura in varf, mon dieu, ce obsedati mizerabili, iar noi, mironositele, ne prefacem din greu, sa nu ne catalogheze drept curve… bleah
Eu stiu o multime care s-au bucurat de el pina la capat… 🙂
Mai vin eu la canasta ca a fost sooo much fun 🙂 Multumesc pt ce ai spus despre par… cred ca dupa 9 ani de zile am ajuns si eu sa mi-l iubesc abia dupa ce era sa-l pierd.
M-am simtit minunat la voi, nu-mi vine sa cred ca am plecat plina de emotii din Craiova, dar cand am aterizat in cuibusorul vostru m-am simtit de parca eram pe lanag prieteni de o viata. Niciodata nu m-am acomodat asa usor. Sper ca Cioco nu mai e suparata ca nu am zis nimic la plecare 😀 I-am povestit lui Dixie despre ea 🙂 va pup pe toti 4 >:D<