Ultima aniversare într-una

A trecut ziua mea şi anul ăsta. Ultima mea aniversare în calitate de copil. Următoarea va fi în calitate de mamă. Şi de copil, dar mai mult de mamă. Se schimbă totul. Într-un fel, s-a schimbat deja. Anul ăsta am petrecut cel mai liniştit dintre toţi anii. Cred că şi cînd am împlinit 1 an am avut mai multă activitate decît anul ăsta de ziua mea. Dar a fost aşa plăcut şi aşa nu mi-am dorit nimic mai mult că mi-e clar că totul se schimbă. Anul trecut am avut în mansardă vreo 35 de oameni, am dansat şi-am băut, şi-am adormit la cinci dimineaţa uitîndu-ne la The Party. Apoi am zăcut două zile.

De data asta, am stat de vorbă. Cu cei mai dragi oameni pe care-i am în oraşul ăsta. Care-au venit pe rînd şi mi-au ţinut de urît în cel mai nefestiv mod cu putinţă. O zi de naştere în şosete, cu copii mici alergînd după pisică. Nu mi-a lipsit nimic, nicio clipă. Nici măcar un pahar de alcool nu mi-a lipsit. Şi cel mai liniştitor a fost că la ecografia 4D de dimineaţă, am auzit numai de bine despre micuţă. Are tot ce-i trebuie, îşi bagă deja degetele în nas şi stă în mine cu o mînă sub ea, cum stau şi eu cînd dorm. I-am văzut şi ceva din faţă, nu ne e clar cu cine seamănă, dar e complet iubibilă, ca să nu zic lovable, că sună urît.

Azi stăm în casă, la filme şi mîncare caldă. Iar mîine ne vedem! La ora stabilită, la locul însemnat! Abia aştept!