Gata. Am semnat și am predat hîrtia roz. De azi sînt oficial în concediul prenatal, care va fi urmat de cel postnatal, care va fi urmat de cel de 1 an de creștere a copilei.
Cum mă simt în legătură cu asta?
Mă ia cu panică. Muncesc din 1999, cu un job full time de soi variat (am început cu TV, am continuat cu ziar, apoi agenție, apoi comunicare internă, apoi internet, apoi iară agenție, și de 2 ani jumătate, revistă în print), peste care, din prea multă agitație în creier, dar și din nevoie de bani, am așternut cîte-un part-time elegant (fie articole în reviste de femei sau de bărbați, fie site-uri de nișă, fie PR pentru diverse firme și proiecte), peste toate astea blogul de față, proiecte pentru prieteni și cunoștințe ale prietenilor. Și uite-așa au trecut mai bine de 12 ani. Iar acum trebuie să iau pauză. E ceva ce nu știu să fac. Nu știu cum o să fie cînd n-o să-mi mai sune telefonul de zeci de ori pe zi, cînd n-o să mai am coadă de emailuri care necesită răspuns rapid. Poate-o să-mi placă. Nu știu.
Ce planuri de viitor am?
Păi în astea două luni pe care le mai am de trăit pînă la naștere, o să mă țin vie scriind p-aici și poate și prin alte locuri, sper să treacă iarna cea grea și să pot ieși pe ici pe colo să mă mai văd cu oameni, să mai încerc un restaurant nou, să mai văd un film bun, că prea greu trece timpul ăsta cînd ești singur și stai în casă făcînd nimic.
Iar după Ziua Aceea, nu știu, probabil c-o să stau de dimineață pînă a doua zi dimineață să mă minunez de cît de plină e viața mea chiar și așa, fără muncă.
Iar peste încă un an… nu știu. Sper să mă pot întoarce la muncă, să-mi reiau viteza de reacție și cheful de lucruri ca și cum ar fi trecut numai o clipită.
Așadar, de azi încep să stau. Și asta e ceva ce nu prea știu să fac.
Ehhh, statul nu e usor, asta o pot spune sigur. Necesita nervi de fier si vointa de beton. Dar, te gandesti ca nu vei sta degeaba de fapt. Iti vei creste copilul, iar asta e de cele mai multe ori cel mai greu si mai solicitant job din lume. Nu cred ca o sa ai timp sa te plictisesti in primul an de viata al Sofiei! 🙂
Atunci sigur nu, dar acum? ACUM? 😀
De ceva vreme, eu nu mai am ce sa zic. Ai trecut la niste etape din viata care ma depasesc: minunea Sofia, concediul pre si post natal. O sa-ti impartaseasca femei care trec prin asta idei si sfaturi. Cat despre mine… Iti spun ca o sa fiu pe-aici sa-ti tin de urat, sa ma uit la poze multe 😀 si planuiesc sa te si vizitez o ora, doua soon enough 🙂 Fizic si live ma refer :))
O sa-ti intri tu si in noul rol. Si apoi, cand o sa vina vremea, o sa inveti sa le jonglezi. Sunt sigura! :0 >:D<
Te astept cind poftesti!
Nimic nu va mai fi la fel 🙂
Numai bine, pentru toti 3! Va citesc cu mare drag..
Multumim, Uca, sa fie, la fel si la tine!
Daaa, și eu cînd aud asta cu ”statul”, mi se urcă sîngele la cap! (sorry pentru vehemență, am diverși prin jur care au senzația că eu ”stau” și nu fac nimic, copilul, evident, crește singur, ca o păpădie pe cîmp – probabil te vei confrunta și tu cu astfel de ipochimene la timpul acela)
Chiar dacă ai cel mai cuminte copil din lume, pfuaaa, nu prea se stă per se. Plus că părinte ești 24/7, în fiecare zi, pentru tot restul vieții, no matter what.
Bucură-te de stat cît poți acum, eu i-aș fi zis mai degrabă odihnă, documentare și pregătire pentru ce va să vie 😀
Ei da, daca m-ar mai slabi si raul, poate-as putea sa ma bucur de ceva, pina una alta numa ma chinui, cu deosebirea ca de azi nu mai am nimic sa-mi distraga atentia…
Uf, o să treacă și răul ăsta și vine fericirea cu nume înțelept 🙂
enjoy, mai ai doar vreo 2 luni de stat, cam pana la Ziua Aceea. astept apoi sa ne spui cum e cu statul acasa. anyway, sunt sigura ca o sa-ti placa. si anul ala, va trece intr-o clipita. din pacate.
Ah ah abia astept anul ala. Deocamdata sint in pre-anul ala, si asta mi se pare perioada cea mai grea.
Vei vedea că şi statul poate obosi. Şi când mă gândesc, că a fost un moment, când ăsta era scopul meu în viaţă: să obosesc dormind! :))
E o perioadă grea, dar frumoasă. Sunt sigură că vei face tot ce poţi mai bun din ea.
Ah, eu nu am placerea asta a statului. Dar poate o capat, cine stie, o fi chestiune de exercitiu…
Vrei, nu vrei, cel puţin 2 luni o să-l practici. După care, o să-ţi doreşti :))
Mda, clar, ăsta e concediul care seamănă cu orice altceva dar nu cu un concediu.
Și, oricum, nu înseamnă că nu o să mai faci nimic din toate cele enumerate… o să ai mai puțin timp de scris, e clar, dar sunt convinsă – reală fiind dragostea ta pentru scris – că îți vei găsi minutele necesare pentru a așterne pe hârtie emoții și trăiri, cu atât mai mult cu cât vor urma cele mai speciale din viață, nu? Deci, hai, nu e chiar schimbare absolut totală, nu lași toate în urmă, vin ele, poate mai încet, dar vin cu tine…
Toate bune! Și un pic mai ușoare lunile astea. Îmi amintesc de nopțile de prin luna a opta – de iulie – în care eu stăteam lipită cu spatele de calorifer, cu centrala dată tare, că altfel crizele de rinichi mă terminau, la propriu, și desigur că n-aveam voie nici un fel de tratament sau calmante… deci, știu ce înseamnă să fie rău. Prințesă, nu prea e consolare dar e tot ce avem, noi, cei ce te citim… gânduri bune și vorbe, sfaturi. Tot ce pot să spun e că o să treacă.
Of, da, ar face bine sa treaca, doar n-o sa tina la nesfirsit, doamne fere…
Multumesc pentru vorbele cele bune!
Multa sanatate iti doresc! Sa te bucuri de minunea ta si de perioada minunata care urmeaza!
Intrebare: v-ati gandit unde duceti bebita dupa un an? Ca observ ca asta e o preocupare generala in jurul meu, de cand s-a schimbat schimbarea cu concediul de bebe.
Multumim!
Nu, e devreme pt planuri d-astea, dar pentru ca sintem doar noi doi, probabil o sa ma angajez part time si in cele citeva ore cit o sa fiu la munca, o sa las copila cu o bona. Iar de la 2 ani, gradi! Sau nu, ne mai gindim, poate imi gasesc un job de lucrat de acasa, si o sa stau cu ea 3 ani, poate o sa cistig bani din scris (LOL), cine stie…
ti-am trimis un email. sper sa il intelegi. Acum ai timp de zen si de fengshui si alte cele. Nu vreau sa te sperii cu ce va fi, dar eu sper sa doarma mult si sa manance bine. Presupun ca acum vei scrie mai mult si ne vei oferi provocari mai mari.
Eh la ce casa avem, loc de feng shui nu prea e, ca toate sint custom made in mansarda si nimic nu prea poate fi pus in alt loc decit deja e, iar statuete pe care sa se puna praful hm, nu prea cred, ca nu e genul meu.
Mai mult decit scriu deja nu cred ca e cazul sa scriu, ca devine plictisitor. Dar o sa citesc mai mult, asta sigur.
trebuie sa fie doar atitudinea nu neaparat si lucrurile materiale…
Ioana, pai, de stat nu prea stai, literalmente. O sa te apuce mancarimea sa faci curat, o sa descoperi ca ai ceva de facut pe undeva, o sa mergi la medic, o sa te apuci sa te intrebi care carucior e mai usor de manevrat si mai sigur etc. Apoi, la ce medic pediatru mergi. Apoi, unde pui patutul, sa nu fie in curent, nici prea aproape de o sursa de caldura, care sa-i usuce nasul.
Dupa ce se naste, cu atat mai putin. De-atunci, programul tau se va mula pe al ei si bebelusii astia au asa un stil de a nu sti sa doarma noaptea si sa stea treji, cuminti si tacuti ziua, ce n-ai pomenit!
Eu, de cand am revenit la birou, nu stiu cum sa fac sa mai fur cate o zi de concediu. Mi-e drag sa stam numai noi doi acasa, el si cu mine, sa se mire cand se trezeste langa mine („E mama; mama e”). In cate o dimineata, apucam sa fie si taica-su si fac clatite pentru toata lumea si-s cele mai frumoase dimineti din lume. N-ai sa te saturi niciodata de STAT cu voi 3, e prea frumos.
De retinut: oricat de greu ar parea la un moment dat, toate trec :-).
Pai da, nu-mi fac griji pentru dupa, ca aud ca nici timp sa te speli pe cap nu e, imi fac griji pt astea 2 luni. Curatenie imi face specialista, cu caruciorul ne vom decide intr-o zi, ca si cu toate celelalte, medic pediatru avem deja. Of, vezi, prea sint toate rezolvate… 😀
Pai, daca tricotezi, treaba e rezolvata! Tricotatul nu se termina niciodata.
Acuma, rili, te intrebi ce faci doua luni si nu-ti dai seama si te vei intreba ce AI FACUT doua luni, unde sunt lunile alea!
🙂 ai spalat lucrusoarele, le-ai calcat, ai facut curat in camera copilului? …. 🙂 🙂 🙂 eu zic ca nu o sa stai. 😉
De spalat imi ia 2 ore, de calcat 4. Camera copilului nu exista practic, o sa fie un patut la noi in dormitor. Pe care patut o sa-l primesc peste multe saptamini de-acum incolo, deci nu prea am ce presta. Sint sigura ca urmeaza si faza de nesting, dar deocamdata nu am unde s-o practic. Curatenie ne face doamna Ela, eu n-am decit sa look pretty, sa gatesc si sa maninc.
pai cum, nu ai tone de haine si carpe si carpulite si cearceafuri? 🙂 🙂 Eu prima data am calcat si spalat cam o saptamana 🙂 🙂 A doua oara, nu am mai apucat sa calc, dar spalasem vre-o 6-8 masini. 😛
Serios acum, chiar e bine ca te relaxezi in privinta asta. 🙂
6 masini? Eu am cam jumate dintr-una. Am 7 body-uri cu mineca scurta, 7 pijamale intregi, 2 caciulite, 2 prosoape, 3 cirpe de finet si o sa mai cumpar 2 cearceafuri. Atit, ca ce ne trebe mai mult…
Să mai iei fineturi din alea (you cannot ever have enough!), păturici de bumbac (nici de-astea n-ai niciodată de ajuns), păturică mai grosuță și un sac de dormit (ăsta e special pentru frichinei, păturile mai ajung guler…). Ah, și bavețici, dar astea nu-s urgente.
Sac de dormit am primit, chiar doua, o sa luam paturici, da, dar oare de unde? alea de la ikea nu mi-au placut deloc.
Atunci se cheamă că sînteți gata 😀
Păturici/ pled de bumbac o să și primiți, sînt seturi cadou cu body, mănuși & păturică – gen starter pack 😀 șansele să vă aducă cel puțin un om așa ceva sînt mari.
Dacă nu, se găsesc simple, uni, la supermarket (noi am luat de la Auchan acum cîteva luni).
La Ikea parcă aveau unele colorate tricotate, și unele gen polar. Polarul de oameni mari e mai mare și mai ieftin 😀 Am luat vreo 2 din alea pentru acoperit fotoliul, pătuțul, pe unde se joacă ea. Și am primit o păturică polar de bebe, ce bine ține de cald și nu se înșomotocește pe ea. Însă sacul rules!
Tricotate am, ca fac eu. 😀 Si polarele alea nu prea-mi plac, o sa ma uit prin Cora dupa d-astea de zici. Thx. 🙂
Musai poze cu tricotelile! 😀
Aaa, sint oribile, din mohair moale sau lina, fara model sau ceva, impletesc simplu numa pe față si rezulta ceva moale si calduros, dar si complet inestetic. 😀 Deh, am numa un talent, nu doo. 🙂
Eu am luat muuuulte chestii de pe ebay.uk, de fapt cam asta am facut in cele doua luni de prenatal:)! Am ebay-it, am citit, m-am plimbat, am fost la piscina si am dormiiiiiiit… Paturici si prosopele si sosetele si body-uri am mai luat de pe in site de la noi hopababy.com, cosmetice pt copil avem topfer, mai fara chimicale si carucior, de care suntem tare incantati, ca si de scaunul de masina avem de la concorde, o firma germana.
De fapt concord.de
eu zic sa te pui pe shopping… nu de alta dar eu in 2 luni de prenatal m-am plictisit de moarte (avusesera altii grija sa imi ia un munte de hainute), ia dupa, schimb cam 2 body-uri pe zi, ca sa nu mai zic de ciorapei, bavetele, pantalonasi etc. in afara de asta, indiferent daca vrei sa alaptezi sau sa-i dai lapte praf te sfatuiesc sa ai in casa o cutie de lapte praf 1 biberon si 1 suzeta. Iti mai trebuie termometru de camera, termometru pt copil, cantar si niste jucarii care canta pt inceput… Eu, din muntele de lucruri primite cam astea am folosit:)
Spor la … stat degeaba 😉
Hm, pai nu prea am ce shopping sa fac, pt ca multe lucruri din lista completa si uriasa pe care o am de la niste mamici foarte organizate, asa, pe multe lucruri le primim imprumut, slava domnului pentru generozitatea lor, de altele avem nevoie mai tirziu (gen scaun de masa, farfurioare, babetici), iar haine pt primele luni am cumparat deja, strictul necesar. avem monitor, umidificator, cos de scos din maternitate, mother goose, pompa de sin, biberoane, de jucarii o sa ma ocup mai incolo, nu cred ca are nevoie de cine stie ce in primele saptamini. am cumparat citeva chestii de molfait si balit pe ele. in mom asta, in afara de carucior nu prea ne mai trebuie nimic. si eu, din pacate, nu-s genul sa se inmoaie la rochitele si chestii roz.
Bravo doamna, pt ultima propozitie zic 🙂
Eu chiar sunt un strop alergica la roz. Nu am cumparat, cu mana mea mai nimic, si tot s-au adunat, dar nu comentez, „capatatul” rulez 😀 Mananca pe paine orice textila, in primele 6 luni, n-ai idee cat de rapid cresc si ce mult ajuta sa primesti maruntele ce altfel de costa de te usuca si nu le poarta mai mult de o luna, ca nu mai incape. Si dupa 10 copii si tot sunt inca utilizabile, chestiile de calitate.
Sa-mi spui daca ai masa de infasat te rog! 🙂 sau loc in care sa pui una, sau chef sa primesti 🙂 Este utila, dar numai in primele 3-4 luni, sa nu mori de mijloc tot impachetand-o pe pat, de 10 ori pe zi, aplecata.
Si baga la lista un sac (cel putin) de scutece de unica folosinta, sa aveti in casa. Da, unul dinala de 99 de buc, iti ajunge cam o sapt 🙂
am avut draceasca rabdare sa citesc tot si m-a luat asa un fior. acum stau eu si judec un pic asa stramb….dar frate, parca prea multe lucruri. ma gandesc ce s-ar intampla cu o familie mai nevoiasa ,daca nu ar avea toate astea. si sunt sigur ca multi dintre noi nu am avut si sunt si mai sigur ca multe dintre lucrurile astea sunt complet inutile. te rog eu mult daca poti sa iti faci la 2 ani asa o lista cu lucrurile de care nu ai avut deloc nevoie si pe care nu le-ai folosit. umidificator, cos de maternitate, masa de infasat…
N-ai să stai, ai să te bucuri. Bucură-te de cât mai mult timp petrecut alături de copilă, vremurile astea nu se întorc…
Pai da, dar acum nu e copila, e numai burta, rau si nimic de facut. What to do what to do…
dac-as avea doua luni numai pentru mine (si burta mea) m-as apuca de origami. as picta. desena. asa naive cum mi-ar iesi,ar fi faine :). nu simti cum trece timpul. pe mine ma relaxeaza asta. imi plac culorile. as invata sa fac ceva nou. asta te preocupa.te-nerveaa ca nu iese, te mira ca-ti iese… vrei mai complicat daca-ti iese… as mai citi in engleza niste lucruri. i-as citi povesti (rusesti si Fratii Grimm) burtii mele. as inventa povesti (pentru burta mea). as convoca lumea la un campionat de… canasta, pacalici… nu conteaza. as invata sa fac cocktailuri, cu vitamine 🙂
PS: foarte draguta ideea cu invitatia la film.
Draga mea,
NU te stresa. Va fi bine. Statul tau acasa este pricinuit de o minune si sunt sigura ca vei fi o mama minunata. In cazul meu, nu a fost minunea, ci criza. Am pierdut serviciu, masina in leasing, teren, a trebuit sa ma mut din nou in orasul natal, etc, etc. Au urmat 2 ani de zile de stat si asteptat, suspine, ganduri negre, greutati de toate felurile, discutii, certuri, 2 ani de zile fara serviciul antrenant de 13 ore, fara sunetul continuu al telefonului mobil, fara inboxul ce dadea mereu pe dinafara, fara agitatia si nebunia orasului mare. Ce mi s-a intamplat in acest 2 ani a fost totusi o minune. Mi-am adus aminte cine sunt si ce-mi doream cu adevarat de la mine. Am renascut. Si ca sa revin la subiectul tau, incarca-ti cele 2 luni cu …. tine. Bucura-te, citeste, scrie, plimba-te in masura in care-ti face bine. Esti un om extraordinar, sunt sigura ca vei profita maxim de orice moment minunat din perioada care urmeaza. Tine-ne la curent, iar noi vom fi alaturi de tine. Pupici.
Citeste si te veseleste! Poti sa ii scrii o carte de poezii mici pentru cand invata cuvinte si sensul lor. Imagineaza-ti cum vor suna cuvintele si povestile venind de la persoana asta mica, cu (sc)lipici. In caz ca nu vei avea vremea s-o faci dupa. Altfel, mai e un proiect pe care l-am invidiat (constructiv) aici: http://milasdaydreams.blogspot.com/ Pana vine subiectul poti sa inventezi circumstante 🙂
Eu am dus ambele burti la servici pana in preziua nasterii la 41 de saptamani si m-am intors la job dupa 7 saptamani prima data si 7 luni a doua oara. Nu cred ca a fost o idee buna dar sigur n-am abut dileme legate de plictiseala. :)))
Uaaaa, cit de nemaipomenite is happeningurile astea!!! Genial! 🙂
(as fi vrut si eu sa merg la munca inca macar o luna, dar lucrurile sint in asa fel incit nu s-a putut)
Daaa, fotografiile ei imi plac mai mult decat sedintele foto clasice cu pitici in caciuli awkward. Ce mi se pare nebunesc e ca autoarea avea energie sa fotografieze cand micuta dormea. Eu cadeam ca musca odata cu ei.
Mda, corect, uite ca eu nu m-am gindit la asta, vezi, imi lipseste complet antrenamentul pe zona baby.
Same here :-s M-am plictisit deja de nu mai pot. Bine ca saptamana viitoare mai schimb decorul si o sa am mai multe camere de bantuit. Eu i-am luat mai multe hainute, toate colorate (deci o sa-mi fie greu la spalat). Am vazut o paturica draguta la H&M, 50 de lei bucata. In perioada 22-25 martie o sa mai fie un Baby Expo la Polivalenta si sunt cativa producatori romani care au hainute si paturi foarte dragute. Hugs!
Eu am intrat in panica din momentul in care am ramas insarcinata. Dupa 8 ani de munca, din care 2 in paralel cu facultatea, concedii petrecute invatand pentru examene sau cu telefonul sunand din 10 in 10 minute, nu-mi imaginam ca este posibil sa ma opresc. Ma gandeam ca o sa ma duc la birou pana nasc, apoi imi iau bona si lucrez de acasa cat alaptez. Ei, am avut parte de o mare surpriza. Sefa care imi spunea ca eu sunt sefa de fapt, ma impingea sa iau eu deciziile si sa ma ocup de tot ce misca in respectiva afacere mi-a respins cererea de a lucra de acasa:) Mai mult, de cand am anuntat ca sunt insarcinata, nimic din ceea ce fac nu mai este bine, sistemul meu de lucru este prea complicat, etc. Asa ca de-abia astept sa intru in prenatal, pur si simplu numar zilele. In perioada respectiva vreau sa mai invat ceva germana si sa reorganizez casa. Si puzzle-ul e tentant dar cred ca mi-ar rontai motanul toate piesele.
Hehe 🙂 Bine ai venit in club!!! Iti spun eu ce sa faci: DORMI CAT MAI POTI, CAT DE MULT POTI!!! :)) Si crede-ma ca tot nu o sa iti ajunga, oricat „stoc” ti-ai face :)) Baga filme la greu, pentru ca apoi nu o sa ma prinzi decat dupa 4 luni 30-40 de minute pentru un episod dintr-un serial si evident, da-i cu cititul, ca sa nu stai noaptea sa il intrebi pe domnul Google daca e ok ca are copilul nasul infundat.(asta pe langa lectura pentru sufletul tau, pentru care eu inca nu mi-am facut timp).
Si apoi, bucura-te ca o sa prinzi vreme frumoasa cand o sa se nasca Sofia si nu o sa fii consemnata la domiciliu foarte mult timp. Asa ca, pregateste carutul sau marsupiul, sa chemam soarele mai repede si poate ne vedem prin parc cu mandrele 🙂
Eu inainte de nastere n-am avut timp sa ma plictisesc, am fost lucky intr-un fel. Insa, nu stiu de ce sunteti majoritatea asa inspaimantate ca dupa nu mai e timp de nimic. Personal, cred ca tine de capacitatea fiecaruia de a se adapta, mobiliza si mai ales, de asteptari. Ca la Cirque du Soleil.Eu stiam toata chestiile astea, gen nu mai ai timp nici sa te speli pe cap, iar la prima nastere, am tras o plictiseala in primele 3 luni de m-am suit pe pereti. Copilul meu manca si dormea. Stiu, o sa ziceti ca am fost o norocoasa, poate ca asa e, dar a contat si faptul ca eu am fost linistita, i-am creat un mediu la fel, am incercat sa-i anticipez nevoile si a iesit chiar ok. Acelasi lucru se intampla acum cu bebelina cea mica(2luni jumate), doar ca sunt un pic mai ocupata pentru ca cea mare e f solicitanta(1 an si 4 luni.)Eu zic ca o sa fie bine, fara nopti pierdute, fara plansete inutile si etc. Trebuie doar sa vrei. Va pup pe celelalt la care a fost greu si va admir.Sunteti poate mai minunate.
Same here gee!
Adica nu ca m-am plictisit dar vroiam sa ma alatur vocilor firave care mai spun (din propria experienta) si poate fi si ok dupa 🙂 N-am avut nopti pierdute, nici colici, e liniste si pace in continuare 🙂
So … poate tragi paiul scurt Printesa 😀
sa fi fericita 😛
Numai bine ai timp sa citesti mai mult, sa iti reordonezi intregul sifonier, eu asta fac cand n’am altceva de facut :))), sa faci tot ce vroiai sa faci atunci cand nu aveai timp ;), enjoy your time!
offtopic: a nascut Je 🙂
Daaa, stiu, ma bucur tare pt ei trei!
Si statul poate obosi mai ales cand esti obisnuit/a sa fii mereu activ/a…insa sunt convinsa ca te vei indragosti din prima secunda de faptura cea mica ce se formeaza inauntrul tau…si iti va placea sa stai acasa si sa iti dedici acest timp acestei mici creaturi.
hihi, de-acuma printzesa lucreaza la stat 🙂
Si pentru ca tocmai am citit un articol referitor la modificarile aduse concediului de crestere copil…stii ca pentru copiii nascuti dupa 1 martie 2012 este obligatoriu ca si tatal sa isi ia concediu timp de o luna din cele 12 (de fapt nici nu sunt 12, ca primele doua sunt concediu post-natal). Deci, tatici, pregati-va de incercarea vietii voastre!:)
Serios? Imi dai si mie linkul de la articol, te rog? Nu stiam de asta, ia sa vedem ce parere o sa aiba taticul! 🙂
http://m.yahoo.com/w/news_europe/tatii-trec-la-schimbat-scutece-o-directiva-europeana-060000405.html?orig_host_hdr=ro.news.yahoo.com&.intl=ro&.lang=ro-RO
Sint multe lucruri dubioase in stire, eu n-o iau inca de buna…
Nici eu nu cred! Pai cum adica sa fie obligti prin lege? Nu se poate amesteca statul in astfel de chestiuni, este fix problema cuplului cum gestioneaza aceasta perioada. Legal, tatii isi pot lua concediu in locul mamelor, dar de aici pana la a fi obligati este cale lunga. Nici mamele nu sunt obligate after all. Stupid!
E art. 11 din oug 124/2011
Articolul 11 se modifica si va avea următorul cuprins:
„Art. 11
Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.”
Aaaa, pai nu e obligatitivitate, e un drept. Daca tatal nu doreste sa se foloseasca de dreptul sau, mama pierde o luna din concediul de crestere a copilului. Adica se duc amindoi la munca. Eu asta inteleg. nu?
Eu il vad ca restrangerea unui drept. Putea sa exista sub forma de optiune, pentru cei care doreau sa „profite” de acest drept, nu sa mai taie o luna din concediul mamei. Parerea mea:)!
Si eu zic fix la fel.
O alta stupizenie a guv. Boc (a fost adoptata in dec). Ma intreb cum va alapta tatal in luna aia de concediu:)! Si ce se intampla in familiile monoparentale? E clar ca concediul e pana face copilul 11 luni (adica dureaza vreo 9 luni). Astia nu mai stiu ce sa faca cu natalitatea asta:)!
pana una alta… ce zici ?
http://jurnalulsofiei.wordpress.com/
Nu prea am rabdare sa citesc, dar suna bine ce scriu oamenii acolo. O sa aprofundez zilele astea promit.
o sa iti placa sunt sigur….
in legatura cu ultimele 2 luni, in locul tau mi-as baga nasul intr-o carte gen „Mama si copilul”, unde iti explica multe si marunte, cum trebuie infasat, cum trebuie tinut, smecherii la baie etc. Eu n-am vrut sa deschid cartea inainte, de stres (credeam ca o sa fie prematur, nici la nume nu ne-am gandit pana in ultima clipa…) si dupa ce am nascut, nu mai aveam timp sa citesc acolo! si nu stiam nici de unele!
iar pe bunici nu ne-am putut baza, ca nu eram de acord cu ce au facut ele acum 35 de ani…si nici acum nu sintem (lucruri de genul, „infasa-l, mama, strans, sa aiba picioarele drepte” sau „fa-i baie cu apa cat mai fierbinte” sau „trezeste-l daca a adormit la san” si multe altele).
cat despre aberatia de lege, astia nu mai stiu cum sa faca viata mai dificila cuplurilor care decid sa aiba copii, sint ingrozitori.
Dap, am carte de puericultura, e pe lista de lecturi obligatorii in aceste doua luni. Si facem si cursuri, sint increzatoare c-are sa fie bine. 🙂
imi pare bine ca scrii in continuare 🙂 inseamna ca ai gasit o metoda sa rezolvi conflictul ala intern 🙂
eu zic sa nu savurezi prea tare perioada asta 🙂 vine copila si esti iesita din ritm 🙂 stiu precis ca o sa gasesti cate ceva de facut: cafele cu fetele, seri la cinema sau teatru, filme de vazut si bloguri de citit 🙂
n-am prea comentat in ultima vreme 😀 te-am citit in continuare, dar majoritatea subiectelor ma depasesc 🙂 asa ca mai bine ma abtin 😀
ai grija de tine 🙂 si iubeste in continuare, incepand cu tine 🙂