Da, sigur că de 1 Mai făceam și eu face toată lumea. Ba la munte, ba la mare, ba o dată și la munte și la mare, ba grătare în pădure la Băneasa sau pe lac la Snagov, ba bulgari sau mănăstiri, că doar vacanța e vacanță, fie ea și scurtă, și trebuie exploatată.
Iaca de data asta stăm pe loc. Cu greu rețin că azi e sîmbătă și că una dintre următoarele zile e 1 mai, nu știu care exact. Văd că orașul e liber, mă uit cu jind la pozele cu marea și micii postate de prietenii de pe FB, îmi dau seama că e ceva eveniment în țară, dar toate distracțiile astea sînt așa departe de mine că mi se pare că am 100 de ani. Îmi adun jumătățile de oră dormite în ultimele 24 de ore cu speranța că s-au făcut măcar 4, nu s-au făcut, nu-i nimic, o să fie mai bine mîine.
Au trecut aproape două săptămîni de cînd sînt mamă. Cele mai grele două săptămîni. E mai bine ca acum cîteva zile, cînd mă gîndeam doamne în ce m-am băgat eu nu pot să fac asta, nu știu, nu pot, îmi lipsește organul ăla care mă face brusc mamă, o să mor de oboseală și de stres, valeu de ce nu mi-a spus nimeni cît de greu e etc etc.
Nah c-am și uitat ce voiam să vă transmit. Între timp m-am ridicat de trei ori s-o iau în brațe, s-o legăn, omul i-a pus feon pe burtică, a adormit în brațe, s-a trezit în pătuț, și tot așa, din nou, de fiecare dată, uneori după 2 minute, alteori, dacă e cu noroc, după o oră.
Și peste două săptămîni rămîn doar eu cu ea. Acum nu-mi pot imagina cum o mă descurc atunci. Azi sîntem trei adulți aici, toți cu mov pe sub ochi, cu dușuri făcute pe sfert. Iar peste două săptămîni, doar eu cu ea și colicii.
Și voi o ardeți la mici și la plajă, și nu dormiți nopțile ca să mai faceți niște amor și musai o beție la mijloc de primăvară, foarte bine, așa să faceți, că ăsta e mersul lucrurilor. Noi le-am făcut pe toate astea deja, anul trecut, acum doi ani sau poate zece. Acum ne strîngem în jurul unui pătuț din care plînge, de fapt, țipă, cel mai iubit om și ne frîngem mîinile de neputință și așteptăm să treacă cea mai grea săptămînă, cea mai grea lună, cel mai greu an.
Da, te inteleg perfect, am trecut prin toate astea. De aceea imi permit sa-ti spun: curaj! va fi bine, nici nu-ti poti imagina cat de bine, de sublim. Perioada grea e pana pe la 8 luni. De acolo incepe distractia. Daca colicile nu tin mult (la noi au tinut pana la 5 luni) esti norocoasa. Al meu, duminica face 2 anisori, si ma uimeste pe zi ce trece cat de repede creste, spune si ce nu vrem sa auzim (cate-o injuratura) si devine tot mai independent. Mi-e dor de un bebe asa mic, desi e greu si am experienta…parca tot as vrea colicile, neputinta lor, faptul ca depind de noi in totalitate, primul dinte, primul pas, primul mama! Printesa, va trece, te vei descurca si singura, o mama scoate forte de unde nici nu-si imagineaza. Va pupam si pe voi si burtica mica sa treaca colicile cat mai repedeeeee!
Happy Unu Mai si tie! In rest: Infacol? Bonisan? Sab Simplex? Espumisan? Comprese calde sau perna cu samburi de cirese pe burtica? Anything? Mai e o pozitie de calmare, asa, nu stiu cum sa ti-o descriu, la noi functioneaza mereu: bebe pe burtica, pe bratul tau, cu capul spre cotul tau. Nu stiu daca am explicat cum trebuie.
La cel mare am incercat tot: sab simplex, infacol, gripe water baby, etc… Apoi pernite calde pe burtics… Nu ajuta decat pozitia burta la burta, asa am dormit pana la 3 luni. Noroc ca eram 3 oameni.
La cel mic n-am mai incercat nimic. L-am tinut in brate cat a vrut si atata tot. A fost mai usor desi de data asta am fost singura cu unul si uneori si singura cu 2. Am mancat cu el in brate, am pregatit masa cu el in brate, noric cu marsupiile astea sa mai tin mainile libere.
Partea buna e ca trec si le uiti. Si cand face copilul cam 1 an te gandesti cu melancolie la momentele astea si mai vrei unul :)) Dar e greu si multa oboseala si multi nervi si multe intrebari in genul fac bine ce fac? Si-ti pare ca toata lumea se descurca mult mai bine si tu esti cea mai rea mama de pe planeta…
Frumos, frumos, frumos >:D<
Si micul nostru are un senzor care se sesizeaza cand il pui in patut :))
De o sapt insa vad ca activitatea senzorului a fost anulata de prezenta sacului de dormit 😉 Daca nu ati incercat inca, poate ii dati o sansa, cine stie? 🙂 Eu il pun in sac inainte sa incep sa ii dau sa pape asa ca se incalzeste bine la mine in brate cat mananca si cand il simt ca a adormit bine de tot, il mut usurel din brate in patut. Bag de seama ca sacul de dormit pastreaza altfel caldura, pentru ca in 9 cazuri din 10 doarme cate 2-3 ore legat. Plus ca el da mult din picioare si din maini si inainte se dezvelea si cred ca se trezea ca ii era frig, acum da cat vrea din picioare in sac – ramane inchis in el si la caldurica. Mainile le lasam afara ca asa ii place domnului :P. Eu mai pun si o paturica pe el, peste sac, din aia de la Ikea, dar nu de fleece. Am obsevat ca e mai friguros micul 🙂 nah, cu cine sa semene altfel? :))
Cat despre 1 mai, tragem la anul un gratar la noi sa recuperam si anul asta :))
Iar micii nostri se vor juca pe vremea asta la anul in groapa de nisip din curte si noi vom bea ce ne va dori sufletul (mie imi arde buza rau dupa o Cola) si vom infuleca tot ce ne va pofti sufletul fara sa ne facem griji ca poate ce mancam ii afecteaza colicii sau iritatia de la fundulet 😀
Hai ca mai e putin si trece 😉 Doar un an 🙂
Doamne ce frumos zici, Ami…
In alta ordine de idei, bufnita voastra de la Ikea e inca la noi 😀
A dat Mihai peste ea cand s-a dus sa-mi spele masina 🙂 O aveam la mine in ideea ca poate iti trag o vizita spontana pana sa nasc si ti-o livrez, dar Andrei a fost mai spontan ca mine :)))
O iau cu mine cand ne vedem prima oara 😉
Sfaturi nu-ti dau, desi am pe teava. Inca n-am intalnit copii ai caror colici sa cedeze in acelasi mod, la acelasi tratament, la fel cum n-am intalnit o mama (zic doar de astea pe care le cunosc eu in carne si oase, la restul nu ma bag sa-mi dau cu presupusul) care sa spuna ca stie sigur ca i-au cedat colicii odraslei la x chestie, asta pentru ca a incercat n chestii simultan si nu stie precis care dintre ele a dat rezultate, sau poate chiar s-au plictisit colicii de cearcanele parintilor si au trecut de la sine… Pot sa-ti povestesc ca… cam la fel am facut si noi cand s-a decis musiu al meu sa scoata nasu’ in lume: am cam spus pas la toate invitatiile, aniversarile, chefurile si altor sindrofii pentru ca apreciam foarte mult o juma’ de ora de somn neintrerupt. Acum, n-as baga mana in foc ca daca ar fi avut cine sa stea cu copilul noi chiar ne-am fi indurat sa plecam pe undeva…
Deci… gratarele nu e bune: e si ilegale, si imorale si mai si ingrasa, deci n-ai pierdut nimic. Fii un cetatean model si stai acas’ cu odrasla!
Copilul tau trebuie sa doarma – Cathryn Tobin–mie mi-a salvat viata…sotul meu a cumparat-o intamplator, dar asa am ajuns sa dorm si eu…poate functioneaza si la voi…
Am facut rost de ea, numaca metodadin ea e aplicabiladupa 6 saptamini…
Offf…sa vezi ce repede vei uita toate astea…ce repede va trece timpul, se va face de 10 ani, va deveni tupeista si obraznica, va avea replica la tot ce ii zici tu (sau, mai rau, te va ignora, orice i-ai spune) si-ti va fi dor de vremea (de care nu-ti mai amintesti decat in ceata) cand era mica si tipa din cauza colicilor si nu stiai ce sa-i faci!…si tot tu iti vei da seama ca trebuie sa te bucuri din toata inima si de aceste momente (de tupeu si obraznicie), caci in curand chiar isi va lua zborul de acasa…in curand…
Burtica mica, hai si oranduieste-ti fluxurile si refluxurile si fie-ti bine. Si intreaba omida si fiinta neidentificata de la marginea patului cum e rostu’ pe pamant. Tu nici nu stii cate petale s-au pregatit sa zboare parfumat anume pentru tine!
Ioana, ia-o macar ziua cu tine in pat si veti dormi legat toti si prin minune dispar si colicii care nu exista, de asta nici nu functioneaza niciun rahat de remediu. Noi ne-am chinuit asa vreo luna pana cand am zis stop joc, nu vreau la nebuni, vreau sa dorm si am dormit cu totii in pat. Spor si da, este cel mai greu lucru sa cresti un copil, eu ti-am zis, paream nebuna:). Multa energie si de la noi!
Hei, del! Din pacate nu merge, am incercat si asa multe nopti & zile. Nu adoarme si nu dormim nici noi, prea e agitata…
Marsupi Plus de la HipHip a fost pt noi o minune. Ne-a salvat de multe urlete si maraieli. Am tinut-o pe micuta noastra in el de cand a fost mica-mica si nu-si putea cracana picioarele, statea cu ele lipite de mine si asa o tineam in el. Puneti-l la treaba, poate reusiti sa o/va mai linistiti.
Ca sa nu mai zic ca si wrapul elastic m-a ajutat aproape la fel de mult si e mai potrivit pt galuscute de 2 saptamani.
Va doresc sa va gasiti echilibrul cat mai repede, stiu ca nu e usor.
Nu sta nici in marsupi, nici in wrap nici in sling, urla ca arsa.
Probabil ati incercat deja si asta, dar, daca tot dau sfaturi, sa le dau pana la capat:
1. puneti-o in Marsupi/wrap/slig cate putin cand e calma si linistita (daca are asemenea momente), sa se obisnuiasca cu senzatia si s-o recunoasca cand e suparata.
2. la mine copila reactiona diferit daca o leganam, ma invarteam prin casa sau mergeam normal cand era in Marsupi si cel mai eficient era sa iesim afara la plimbare in pas normal (si acum la 7 luni adoarme mai usor daca merg prin casa normal decat daca o leagan pe loc)
Stiu ca nici un copil nu seamana cu celalalt dar sper ca din zecile de sfaturi de aici sa va ajute vreunul. Numai timp sa aveti sa le incercati pe toate.
Probabil ati incercat-o si pe asta dar, cum zicea ioana k-man, pune-o la san cat de des si las-o pana isi scoate singura sanul din gura chiar daca ti se pare ca dureaza o eternitate si ca nu suge nimic sau doarme, ea se hraneste si asa. Cel mai bine e sa iti gasesti o pozitie in care sa poti atipi cu ea la san.
Gata cu sfaturile. Sa aveti cat mai multe minute linistite, care sa se transforme in cat mai multe ore si zile frumoase. Va imbratisez
Asta cu pusul mereu la sin nu merge, pt ca ea la sin maninca, si maninca prea mult si prea des si apoi imi varsa tot, lapte nou, lapte digerat, nu, asa nu e bine. Macar 2 ore intre supturi, sa i se goleasca stomacelul.
O sa mai incerc cu sling, multam de toate sgfaturile!
Hugs si sanatate tuturor!
of 🙂 ai uitat ca stomacelul e cat o nuca maximum la varsta asta? in doua ore moare de foame. Regurgitarile pot fi spectaculoase, dar nu sunt periculoase. Nu exista lapte nou peste lapte vechi, pt ca la 2 spatamani se digera aproape instant.
Daca la san nu plange, las-o la san si incearca sa ii dai stand culcata, sa iti fie mai usor.
etpa aasta e f …salbatica, eu am citit o carte haioasa in care ii zicea etapa hippy, copilul e ca un fel de…stare atmosferica, nu te astepta la reguli si patternuri.
Curaj 🙂 si un pupic micutei Sofia, care se arata tare hotarata.
Eu o alaptez la cerere, nu o tin flaminda doamne fere. Ea si-a facut programul. Si cind ii e foame, ohooo, nimic nu o tine departe de sin mai mult de 15 secunde. Slava domnului, e mincacioasa si f eficienta la sin, n-o arde aiurea. 🙂
deci, hotarata :))
va pup.
A mea urla cica de colici, dar de fapt era de foame. Cum am inceput sa o alimentez mai des, incluzand completarile de lapte praf, cum s-a linistit copila. Pe langa picaturi, pozitii speciale, tinuta pe burta mea goala. Ia-ti caruciorul in casa si pune-o sa doarma in el, si tu o legeni. Tu bineinteles nu dormi.
Deci da-i papica mai des, asta e sfatul meu, si sper sa mearga.
Si nu pierzi mare lucru de 1 Mai, teoretic nu mai avem voie sa facem gratare, o sa fie manele si alte distractii trecatoare.
PS: Daca iti vine sa o arunci de la fereasta, sa stii ca e normal, dar sa nu o faci, ca ai muncit degeaba 1 an. Curaj, nu ai 100 de ani, am avut si eu sentimentul asta, aoleo ce baba sunt si ce copil mic am, dar trece. Toate trec, si pt ea vei fi oricum cea mai grozava mamica.
Da, da, e normal, pe bune! 🙂 Cand auzeam treaba asta, inainte sa am copilul, spuneam (din fericire numai in sinea mea): Ce mama denaturata!
Ioana,intre fetitele mele e o diferenta de 1an si 2 luni.Cand terminam baie,lapte ,pampers Medeea,preluam baie,lapte,pampers Cosmina.Ele adormeau(clar ca nu la buton,ci cu fite si pe rand)iar eu tremuram ca varga 5 min bune si nu stiam daca sa rad sau sa plang.
Azi Medeea este in clasa a 7 a,iar Cosmina in a 6 a,iar eu sunt fericita si mandra de ele.
In concluzie,azi ai cercuri albastre la ochi, maine Sofia o sa-ti recite prima poezie de ziua mamei,iar tu si cu omul tau,tanjiti dupa clipele in care nu stiati daca e joi sau marti.
Pa ,va pup ,o zi senina ptr voi toti.
Am trecut si eu pe acolo… in fiecare seara spuneam „Doamne, hai ca nu l-am omorat nici azi…” si credeam din tot sufletul asta…
Pt colici aveam o perna electrica, puneam perna pe burta mea, pe el pe burtica peste perna si asa facuti sandwich ma leganam cu el… vestea proasta e ca, din pacate, pana nu trece de la sine nu prea ai ce sa ii faci, oricate remedii, ceaiuri si siropele ai incerca… brate si tsitsi si cam atat…
Pup sa treaca!
La noi functiona sa-l pasez lui taica-su..il scutura, il culca pe burta lui, facea vraji, nu stiu, dar plodul meu tacea…cu mine racnea non stop…nu apucam nici sa ma duc la baie de urlete…dupa care, o asistenta de la clinica unde am nascut mi-a zis : copilul te simte..daca esti obosita si stresata asa va fi si el…iti preia toate starile…fa cumva sa iei o pauza , chiar si de o jumate de ora.Incearca sa iesi si sa nu te gandesti la bebe cateva momente…face minuni..
Mda, subscriu la cele de mai sus, adaugand :
1. Sfanta Tzatza pe post de suzeta, dop, biberon etc
2. Sfintele Bratze, tinuta pozitie vertical, pe umar (sigur v-a aratat Ramona la curs)- nu orizontal, diagonal sau altfel ci vertical absolut tot timpul; ea sta acolo pe tine si tu o tii cu o mana si poti face orice vrei tu ( tine-o pe partea stanga, e mai inimoasa)
3. Sfantul Piept de Arama a’ lu’ Taxu la somnicuri
4. Sfanta Rabdare
la noi, in primele 6 saptamani se calma mai degraba la taxu’ pe umar, el era mai relaxat. am facut co-sleeping din prima noapte, dupa o saptamana cu lumina stinsa, ca statea treaza peste noapte daca avea lumina. chestiile astea au functionat la noi, pe cuvant.
Da, mai, dar toate sfaturile pe care le dati voi aici – Delia, cu dormitl in pat cu parintii, Degetica, cu san cand vrea si cum si unde vrea, Diana, cu slingul/wrapul, Daniela-Ioana, cu fetele ei mari, Danna cu Sfintele Brate etc. – sunt cele din categoria aia care contrazic tacerea multor mame, voita, sau nevoita. Eu rareori am auzit LANGA MINE mame carora sa le fie greu si care sa aplice metode care implica apropierea de copilul lor. Nuuu, sa dormi cu copilul in pat e cah, e greu, e periculos (ce te faci, Doamne, daca nu se mai da jos din patul tau pana la 7 ani?! De parca n-ar fi copilul tau, ci un intrus, un neavenit, sau un nedorit), sa-l alaptezi inseamna sa-l faci dependent (cand alaptatul ala, nu mancatul in sine, ci contactul ii da cea mai mare incredere in el), sa-l tii in brate inseamna sa-l rasfeti (ce-or fi facut oamenii pana sa apara carucioarele/ patuturile…?), sa sari la fiecare scancet inseamna sa-l inveti prost (nu sa-i temporizezi satisfacerea nevoilor, dandu-i impresia ca nu e suficient de important si ca mediul ii e potrivnic…)
Apoi, Ioana, eu am fost la doua gratare in w/e – in vizita si la mine – si azi, la birou, ma simt ca lovita de tren. Nu-mi doresc decat sa stau acasa, sa nu ma deranjeze nimeni…
Ce frumos scri…
stiu cat este de greu, nici nu stii cat de bine stiu. dar o sa treaca. cu noroc peste cateva saptamani. sau nu. la mine a fost mai bine dupa un an, asa cum mi-a zis un prieten :)) colicii au trecut, dar nestatul in carut pana la trei luni ba, apoi a venit statul in carut numai mergand, cu plimbari obor-piata presei. trezitul noaptea la greu, intrasem in transa in care nu mai puteam dormi eu. e greu. dar merita. acum ma uit la el (are doi ani pe 20 Mai) si il rog sa mai vina sa stea intins la mami pe burtica si el zice „niu”. :))
Draga Printesa, nu sunt mama si nici foarte multi bebelusi de ingrijit nu am la activ. Dar un sfat totusi am 🙂 poate ajuta la somn mai lung, un tricou purtat de tine sau Liviu, pe care sa il puneti langa,sub sau pe Sofia. Cateodata cica ajuta treaba asta cu mirosurile 🙂
Si treaba cu 1 mai chiar ca nu-i rea. Eu nu am mai fost la mare la data assta de mai mult de zece ani. Si inca traiesc. Mai mult, cred ca nu am pierdut nimic 😉
Salutari
Of, Printeso, asa imi amintesti de noi in primele zile si nopti… doar ca fie-mea nu vomita laptele, doar sugea si voia sa stea numai la san. Tarziu m-am prins ca ea, saraca, voia sa fie langa mine, iar eu voiam sa fug de ea macar o ora. Incearca s-o porti (la mine a stat cel mai bine in wrap, colicile sau ce erau au disparut cand am inceput s-o port asa). Ieseam cu ea pe-afara si ma plimbam – afara nu mai plangea in wrap, se uita colo si colo, nu stiu ce vedea. Mi se pare ca multi bebelusi plang in timp ce sunt pusi in ceva, si se linistesc cand se ajunge la un ritm – simt bataile inimii sau se leagana cu ei.
Multa rabdare tie si Omului, si mult noroc!
Aaah, legat de picaturile alea de colici – toate contin aceeasi substanta, care „strange” gazele intr-o „bula” mai mare (si teoretic iese mai usor). Recomand Infacol doar ptr ca se aplica usor, are o pipeta. La restul tre’ sa numeri picaturile si cu 5pic/zi nu se intampla nimic (med. de fam. ne-a zis sa-i dam cam 15 pic de oricare, nu doar 5, cum scria pe prospect).
Cred ca nu duci lipsa de sfaturi, dar… ma risc si eu… Cu un medic homeopat nu ai incercat sa discuti? Nu am folosit remedii homeopate pentru colici,baietelul meu nu a prea avut, dar la noi au functionat in cazul dintilor. Era foarte agitat, vroia numai in brate, plangea mult si din orice in perioada in care ii ieseau dintii, iar ceea ce ii dadea homeopatul ne-a facut viata mai usoara.
In ceea ce priveste durerile de burtica, eu am exclus in perioada in care am alaptat legume si fructe crude, sucuri, prajeli, fripturi, muraturi… Am mancat doar supe, carne si legume fierte, am baut doar apa plata si ceai (chimen, fenicul si anason).
Ionela zice bine privind dieta ta, ma rog, ce maninci tu si ar fi bien daca ai putea sa bei ceaiurile alea. Eu nu ma pot pronunta prea mult pt ca am alaptat putin. Pt fetita mea a functionat f. bine Baby Drink- e un ceai instant, ca un praf, din 5 plante care se dizolva in apa si pe care-l bea bebelusul. Eu ii dadeam 20-30 ml inainte de culcare, doar seara (din pacate eu am descoperit acest ceai destul de tirziu, cam dupa 3 luni si l-am folosit cam 1 luna.
Tine cont si de sfaturile bunicii ,care a crescut 2 copii si 2 nepoti inclusiv si pe tine pana la 3,5 .Copii nu se cresc dupa carte si nici numai dupa sfaturile medicilor.Incearca sa faci analiza laptelui.-Pune ceva pe cap ,o bonetica subtire de bumbac noaptea .Copilul pierde caldura f usor la cap si in mod special noaptea. E greu ,e foarte greu de crescut un copil dar pentru ce traiesti daca n-ai un copil ,nu faci o casa nu sadesti un pom .nu lasi nimic in urma ta,nu ebine.Si eu cand eram in situatia ta ,ma rugam sa creasca mai repede sa ma culc seara si sa dorm pana dimineata .Acum sunt mari dar eu tot nu mai pot dormi .Asa e viata si cu bune si cu rele ,dar totu trece si se uita si va fi f frumos .Cand Sofia va fi mai mare o sa-ti para rau de cum ai gandit acum .Capul sus si zambeste/
Bunica ta e mi-nu-na-ta! Dar tu probabil ca deja stii asta.
Eu am mai zis: Bunica rulz!
Sarut mana, doamna!
Indeed, Bunica este super tare! Dar asta se stie deja. 🙂
Esti o super-power daca in atari situatii (nastere-cezariana-nesomn-griji) inca mai esti IN VIATA. Sa nu mai zic ca-ti iei si timp sa ne scri. Dragalasii de voi, cat de multa grija aveti unul de altul… Ea nu doarme ca sa stea mai mult cu voi. Si voi nu dormiti, ca sa va ingrijiti de ea… Sunteti adevarate comori! Puiucule, cum faci TU asa e cel mai bine, da? Sa nu uiti asta niciodata…
Buna Ioana,
Te-am tot citit in ultima vreme dar m-am abtinut de la comentarii ca si asa ai multe de facut si de citit. Dar ca o adevarata femeie si mama, iata nu ma mai pot abtine si iti zic si io din experienta mea. I-am nascut prin cezariana pe ambii copii, i-am alaptat pe amandoi, am plans de durere, am vomat de oboseala, am alaptat cu sange, nu cred ca mi s-au intamplat toate ce puteau sa se intample, dar zic si io: O SA FIE DIN CE IN CE MAI BINE. Pe bune, pare incredibil, stiu, dar asa e 🙂
A propos de colici: si eu am crezut la al doilea copil ca are colici fiindca plangea (urla cateodata) neconsolat. Si i-am dat sab simplex la greu. Avand in vedere experienta mea cu primul unde mersul la osteopat a facut minuni, am incercat si cu al doilea. Asadar colicile alea despre care eu credeam cu tarie ca le are asta mic erau de fapt un reflex pe care il au copiii in burta mamei, de a da capul pe spate. Majoritatea bebelusilor pierd acest reflex odata cu nasterea, unii nu. In lumea de „afara” acest reflex le provoaca durere pentru ca se incordeaza sa dea capul pe spate si cand stau in pat se lovesc de ceva tare. Sper ca am putut explica. In fine, deja dupa prima sedinta de osteopatie efectele s-au vazut si am mai scapat de plansete. Pana la urma, cateva sedinte au facut minuni. Fiecare copil are cate ceva si nu ne dam seama ce e. Sofia voastra a avut si ea o nastere grea si cred ca ii trebuie timp sa se refaca…
Si nu te supara pe mine: numai o mama odihnita si sanatoasa e o mama buna. Dormi cat poti cand e altcineva cu Sofia… Nici eu nu apucam sa fac dus cu zilele, ma spalam numai pe bucati, dormeam pe bucati. Acum privind in urma singurul lucru pe care l-as face altfel ar fi somnul: daca mirosul se duce la spalat, efectele lipsei somnului nu se mai curata cu nimic. Trist dar adevarat, le simt inca pe pielea mea (si nu ma refer la cearcane, riduri, tonusul pielii).
Iti doresc din suflet sa iti fie bine si stiu ca numai tu o sa gasesti formula magica pentru tine si Sofia ta.
Numai bine
Livia