Azi vreau să vă povestesc despre două femei mult mai talentate decît mine. Ele creează lucruri cu mîinile, ceea e eu una n-o să reușesc niciodată. Ele își imaginează lucruri și-apoi le fac adevărate decupînd, modelînd, cosînd și vopsind. Eu doar dau din vorbe…
Una e Cosmina Nicolescu, mama Fandacsiei. Am cunoscut-o acum trei ani, cînd îmi plănuiam ținuta de nuntă. Am poftit-o pe la mine și i-am povestit cum ne-am îndrăgostit eu și Omu pe internet, ca ea să poată crea pentru capul meu o fandacsie pentru cununia civilă, o ceva de pus pe cap care să spună totul despre povestea noastră. Mi-a pus multe întrebări, m-a plimbat cu Dacia ei plină de cufere cu pălării ușchite, m-a lăsat s-o și cumpăr pe una roșie care mi-a plăcut mult.
O lună mai tîrziu, Cosmina a venit nu cu una, ci cu două fandacsii albe. Să aleg. Una cu ambalaje de Rafaello, știți voi de ce, și una mai punk, cu un buton de Home în mijloc, dintr-o tastatură veche. N-am putut alege, așa că mi le-a dat pe amîndouă, mai ales că deh, le făcuse pe calapodul poveștii mele.
Pe prima am purtat-o la cununia civilă, iată.
Pe a doua am purtat-o la a doua sesiune trash the dress.
Și am de gînd să le mai port, nu mi-e clar unde și cînd, dar prea-s frumoase și despre mine să le las să se prăfuiască.
A doua femeie talentată e Alina, care confecționează Matilde. Pe Alina am cunoscut-o la un baby shower la care ea mi-a făcut cadou pe Vulpița, pentru Sofia.
Apoi am cumpărat de la ea o Matilda pentru fetița unei bune prietene. Am de gînd să-i comand Alinei în fiecare an de ziua piticei mele cîte o păpușă făcută de ea, o păpușă care să poarte ceva din ce reprezintă anul cu pricina în viața copilei. Poate dintr-o hăinuță a ei, sau cine știe…
Face fetițe, pisici, băieței și iepurași. Și o vulpiță. 😀
Pagina ei de Fb e aici, dacă vreți să faceți un cadou special, sau să vă decorați un copac pe perete… 🙂 Păpușile costă între 40 și 50 de lei.
Altfel, voi, bine, sănătoși? Dormiți noaptea? Ați frămîntat cozonacii? Ați pornit spre mame și bunici cu mîini moi și a cocă-mirosinde?
Mara e foarte fericita cu Matilda ei. O iubeste nespus si doarme cu ea noaptea „pentru ca miroase a Ioana” Multumim!
Ah ce ma bucur, am avut emotii, ca nu mi-era clar daca ii plac papusile…
Hehe…ii plac, cum sa nu, are si ea o tarla de papusi. Dar ii plac mai mult chestiile cu care poate sa faca-deseneze-construiasca chestii E neam cu ta-su 🙂 De asta i-a placut ca se poate dormi cu ea 🙂
Ioi, ador papusile alea. Cred ca as fi in stare sa comand pentru mine, sau sa le pun pe listele de cadouri pe care le-am impartit prietenilor, ca sa stie ce imi doresc de ziua mea. Si cum nu mai este mult, cine stie, poate ma aleg cu una. Insomniile nu ma mai chinuie parca asa tare, cozonaci nu ma pricep sa fac, dar am o fiinta fermecata care se pricepe :). Nu trebuie sa merg decat 80 de km, poate ma urnesc cumva sambata … Ma gandesc la voi de multe ori intr-o zi. Sa fiti bine!
Musai sa dai o fuga, ca e pacat, dac-as fi eu la 80 de km, acum as pleca…
Multumim, doamne-ajuta!
Ce frumoasă ideea cu păpuşile din fiecare an…minunat mod de a păstra nişte amintiri frumoase! Iar ţinutele…parcă sunt din alt secol, aşa sunt de frumoase…Felicitări creatoarelor şi ţie pentru opţiuni! Să ai o zi minunată. Şi să ne auzim cu bine. Cu mult drag, Alexandra
Da, sint frumoase si rezistente!
Palariutele astea personalizate sunt senzationale! Ideea cu cate o papusica in fiecare an imbracata cu hainutele Sofiei iarasi e senzationala.
Uite asta vreau sa citesc aici, nu mesajele unei dezaxate…get over it! Duca-se pe pustiu!
PS Cand ai de gand sa nasti? Eu am votat varianta 11-12 aprilie:)
Azi e 11. Vedem. 🙂
Chiar duminică îi povesteam mamei despre ce ai purtat la cununia civilă și de ce 🙂 Vreau și eu o pălăriuță fistichie acum :))
Eu pornesc vineri înapoi acasă, nu am încotro :)) Și o să fac cozonaci și colăcei, că sunt the official baker of the house. De dormit, dorm dar chinuit. Patul ăsta e mic rău și scârțâie la fiecare foială. Însă la ce zile am avut și ce se anunță săptămâna viitoare, mă simt foarte bine 🙂
Las ca te obisnuiesti, si dupa aia, cind faci upgrade de camera, n-o sa mai poti de fericire!
Sunt adorabile papusile, multumesc pentru pont. Cel mai mic membru al familiei mele are o luna si e baiat. Ma gandesc ce jucarie-papusa i s-ar potrivi. 🙂
In rest, bine, sanatoasa, ceea ce iti doresc si tie. Vineri seara plec spre parinti, doar acolo e Paste cu adevarat si cozonacii cei mai pufosi.
Pai ii poti lua un iepuras sau un baietel, eventual cu aceeasi culoare de par ca piticul, nush…
Vacanta frumoasa!
Draga printesa si prea-dulce-ce-privesti-pe geam-delfina,
Nu stiu cum sunt printesele englezoaice, daneze, suedeze si birmaneze. Nu am cunoscut nici una cu sange albatru. Nici macar bleu. Dar stiu o printesa cu paj motan, careia ii plac dulciurile ca-n povesti, intinse in tipsii cu margaritare, care stie sa aprecieze sarea atat in bucate cat si in cuvinte insirate, o printesa care nu guverneaza dar stapaneste, care nu decreteaza ci seduce si convinge si careia ii circula in vene un sange albastru de cerneala din calimara cu talent.
Nu stiu cum sunt printesele cu atestat dar printesa noastra cu adevarat este generoasa si imparte cu dezinvoltura cadouri pretioase foarte rare: stari de gratie ! Cand primesti, invelita frumos in cuvinte cate o bucata de primavara te bucuri si plutesti.
Palarierul printesei, furnizor princiar sedus de la prima intalnire via email, acum leviteaza usurel,
de placere si incantare, cu capul invelit in nor si se gandeste ce placut este sa nu cunosti decat printesele care merita sa fie printese.
Ii facem cu mana micutei intelepte din cochilia ei translucida, ii uram sa vina cu bine pe lume caci acum, cand miroase a magnolie si zarzar inflorit toate o asteapta special pregatite si ii uram printesei, care face daruri numai zile de primavara-fara-de-seama, mult soare la randu-i si multi oameni frumosi sa intalneasca cu scrierile ei.
Cu Fandacsia inclinata,votre palarier
Ah, ce-mi place asta cu palarierul, vezi ca in curind o sa fim doua cu pretentii, atunci sa te vad! 😀
asta imi aminteste de copilaria mea frumoasa cand bunica mea imi facea papusele din carpe.puiul de perna era fata,un fular rasucit erau cozile..si atat.ca cica mainile si picioarele nu se vad ca e infasat „bebelusul”.
Daaaa, si era tot ce-aveam nevoie, ca ne foloseam imaginatia…
misto ideea cu palaria raffaelo.eu mi-am cunoscut viitorul sot la un concert iris.idei?
Haha, eu n-am, dar cine stie, poate are Cosmina…
Treaba cu palariile o stiu si eu… Le tin si eu prin dulap, prin cartoane si cutii (de palarii bineinteles) si astept ziua cand pot scoate macar una afara si sa o pun pe cap. Dar unde? Ca la nunti si botezuri ajung mult prea rar.
Merg si pe bicicleta, sa stii!
In pana mea, ce e aia fandacsie?
😀
E aia a’ lu’ Conu Leonida fata cu Reactiunea!
E ok, intunericitii nu tre sa stie, nici sa poarte. Da’ e ok sa se intrebe.
Foarte frumos, imi plac oamenii astia .. desi nu am asemenea persoane prin jurul meu 🙂
Pai n-ai decit sa-i apelezi la nevoie, pentru sotie, pentru copila, cine stie…
Am și ajuns la mamele și bunicile din dotare, singurele două rămase. Am înțeles încă o dată de ce fac acest drum numai la fiecare doi ani, sau pentru evenimente speciale. De când CFR-ul a decis să îmi facă viața amară prin redenumirea trenurilor, scoaterea ”directelor” și scumpirea infernală a biletelor, a trebuit să apelez la autocar. Numai ce mă miram cum a reușit să parcurgă puțin peste 400 de kilometri în timpul în care am făcut un aproape-transatlantic cu 2 escale, în 2006.
România…
Urasc trenurile din Ro, maxim le urasc. Mai ales pt drumuri lungi.
Ma’ da’ tu cand nasti?!
🙂
E surpriza, nu pot sa zic. 😀
Palariie si papusile sunt fenomenale! Tot respectul si admiratia pentru cine are talent si face astfel de lucruri minunate care te ating la suflet. Iar tu … te pricepi de minune sa crosetezi cuvinte … vorbe … povesti!
Fetele astea chiar sint grozave!
Ma bucur draga printesa ca papusile mele sunt pe sufletul tau, al copiilor din jurul tau si sper sa fie si pe cel al Delfinei.
Multumesc ca ai scris asa frumos despre Matildele mele si ma bucur nespus cand vad ca oamenii se indragostesc imediat de ele. Le-am creat ca sa spuna o poveste pentru fiecare copil (intre 0 si 90 de ani), o poveste fermecata cu printese si cavaleri care alunga visele rele si aduc bucurie si fericire in sufletele lor pline de magie si farmec.
Te pupam si asteptam ca dupa Paste sa va invitam la o plimbare sub soarele caldut de primavara
Da, dupa paste, MUSAI!