Ceea ce vedeți răsărind din marsupiul de la pieptul meu nu e recolta de grîu încolțit plantat pe o farfurioară, într-un strat de tifon cu apă. Este părul copilei mele. Așa stă el mereu, părul ei, în sus. Nu-l coafăm cu placa și nici nu-l dăm cu spumă de coafură punk. Pur și simplu seamănă cu părul mă-sii, deh, măcar la atît să ia și de la mine, că în rest e toată ta-su, de la pofta de mîncare la forma unghiilor.
Din păcate, experimentele repetate cu marsupi s-au dovedit relevante în sens invers decît cel scontat: n-o să-l mai folosim o vreme. E foarte practic, dar ea nu stă confortabil în el, și e evident pentru că după maximum o oră de purtat, scoate țipete scurte foarte zgomotoase și începe să plîngă isteric. Un plîns care nu e de foame sau de alint, ci de durere. Suspectez că ceva din poziție o incomodează foarte tare, poate amorțește, nu știu, cert e că nu-i priește încă. O vreme n-o să mai încercăm. Acum ne luptăm cu slingul, din păcate nu prea reușesc s-o așez bine în el, ea e lunguță deja, eu sînt îngustă, nu-mi iese s-o așez comod (pentru ea) pe mine. Am văzut zeci de filme pe net despre cum s-o așez în sling cu inele, majoritatea exemplifică poziția burtă pe brută, e clar că ea nu agreează stilul ăsta, iar în poziția cradle, recte culcată pe o parte, mi se pare că nu are loc pe mine.
Așa c-o port în brațe aproape tot timpul. Nu prea stă singură cît e trează nici în pătuț, nici în landou. Cum o las din brațe începe concertul. Și e complicat să fac orice în casă de una singură cu un copilaș în brațe și cu cel puțin o mînă ocupată, dacă nu chiar cu amîndouă. De-aia mi-ar fi plăcut s-o pot purta în ceva care să-mi elibereze mîinile. Dar deh, mai așteptăm puțin. O să ai încerc cu o salteluță de activități și cu un leagăn, poate o mai păcălesc…
În altă ordine de idei, sîmbăta trecută am ieșit în centru. Am băut o limonadă la Verona (tot acolo a beut și ea niște lapte, la adăpostul unei eșarfe), mi-am văzut colegii de facultate, ne-am plimbat prin Grădina Icoanei, pfuuu, m-am simțit ca la o petrecere. Minunat a fost.
Și în a treia ordine de idei, mîine împlinește 5 săptămîni. Cele mai grele ale ei și ale noastre. Cumva, am scăpat cu toții cu viață. Motiv pentru care sînt optimistă. Ciripesc prin casă și-o iubesc. Ia uite, deja-mi ies rime, clar sînt bine, și am și muză! 🙂
Se uită fix la mine și-mi zîmbește, uneori îmi și gîngurește cîte ceva. Alteori nechează sau rîde în hohote mici. E atît de perfectă că nu-mi vine-a crede că-i a noastră!
PS: Cînd aveți vreme, că tot plouă și n-aveți unde vă duce, poate completați vă rog frumos chestionarul Standout despre blogul regal. Vă mulțumesc! Weekend la căldură vă doresc. Ups, înc-o rimă involuntară, poate-ar trebui să încerc un poem.
Tiiiii… 🙂 Nu stiu ce sa zic mai mult, dar zambesc cu gura pana la urechi.
si eu stateam azi dimineata si imi admiram feciorul, liniile fetei, genele lungi…e mai dragut si mai delicios decat l-as fi putut eu proiecta in visele mele de pre-mamica
Dada!
Priveste si partea buna: vei tonifia mushii bratelor 🙂
parca ai alt tonus:) se pare ca ai capatat incredere in tine iar oboseala e mai usor de suportat. normal, fetita iti umple sufletul de bucurie si uiti de toate neajunsurile. felicitari!:)
Doarme mai bine de ceva vreme, si noi pe linga ea!
Felicitari 🙂 Ce a fost mai greu a trecut, v-ati acomodat una cu cealalta si asta conteaza mult pentru linistea si somnul amandorura.
Multumim, ei, inca ne adaptam…
Ai incercat varianta bouncer? Adica scaunelul leagan care mai si canta, vibreaza si are maimutoi deasupra pusi pe o arcada…
Azi primim un leagan, sa vedem daca si cum merge…
Deci, ai inceput sa lucrezi deja picioarele si fesele, acum treci la brate.
In curand, o sa devii o printesa-modela. 😀
Haha, da, va tin la curent cu foto.
Si eu la fel am patit cu slingul si pana la urma am fost la Cristina de la Hiphip si ea mi-a aratat pe viu cum sa-l pun corect. Poti sa te duci la ea sau la Diana de la Poarta-ma, week-end-ul viitor e in Bucuresti la BabyExpo.
Ma bucur ca sunteti mai bine! Se vede in cuvintele tale!
Am vazut o demonstratie live a Cristinei, dar n-am retinut mare lucru, of. La tirg nu vreau sa merg deocamdata, o sa o caut pe Diana de la poarta-ma, poate ma ajuta ea.
Weekend frumos!
poza ta e minunata si sper sa postezi mult mai multe poze cu voi 2 sau voi 3, sau ea singura sau cum vrei u 🙂
nu am copii ( dar citesc, ascult, invat si imi place…atat de la tine, cat si de la multi altele) , deci nu imi dau cu parerea la ce spui tu acolo, desi sunt sigura ca iei deciziile cele mai bune si primesti sfaturi la fel de bune 🙂
deci…la cat mai multe poze si povesti cu/despre Sofia 🙂 crestere usoara si sanatate maxima 🙂
P.S. Am completat chestionarul 🙂
Multumesc pt chestionar.
Nu prea vreau sa pun poze cu ea deocamdata, poate un pic mai incolo cind mai creste, vedem… 🙂
Multumim si pt urari!
http://www.poarta-ma.ro si vezi instructiunile.Si o gasesti pe Diana la baby expo.Mie ea mi-a explicat foarte bine.Instructiunile ei sunt foarte foarte bune.Dar trebuie sa te uiti cu atentie.Si eu mi-am dat seama ce gresesc abia a 6-7 oara cand puneam slingul.Merita o discutie cu ea :d.Sau Cristina de la hiphip e consultant babywearing si ea iti poate explica.Asa cu Marsupi sunteti foarte dragute dar daca zici ca nu merge asta e.Slingul, din punctul meu de vedere e foarte ok atat pentru bebe mic cat si pentru bebe mai mare :D.
Nu prea vreu sa merg la tirg ca e multa lume si mi-e teama de viroze si gripe, evit adunarile mari de oameni…
Dar poate dau de Diana altfel, multumesc de pont!
Esti foarte frumoasa si pari fresh deci lucrurile merg inspre bine ! Am completat si chestionarul . Pupici printeselor
Multumesc si multumesc!
Buna printesa 🙂 Ma bucur foarte mult ca exista oameni ca tine, care scriu atat de frumos si impartasesc experienta lor celorlati. Imi place foarte mult blogul tau, l-am descoperit de curand, de cand am inceput sa ma „documentez” despre ce inseamna sa fii mama, cum sa ma pregatesc 😀 Imi doresc si eu un bebe in viitorul apropiat 🙂 Inca o data felicitari! Esti o scumpete si tu si Sofia 🙂
Aaaaa, nu pot sa cred! Sambata trecuta am fost si noi in Gradina Icoanei. Era cat p-aci!
Cu marsupiul nici la noi n-a mers, am luat o manduca in test si am dus-o inapoi pentru ca nu a fost chip sa stea copilul in ea, era prea mic ca sa stea cu picioarele departate si prea mare ca sa stea cu ele stranse sub el. Ce sa-i faci, nu-i pentru toata lumea. M-am impacat cu gandul. Acum are oricum 8,5 kg si nu l-as mai putea duce decat pe distante scurte.
La mai mutlte saptamani
Multe, multe, nu mutlte!
Sofia punkeritza))) sau ”mama stie,ce-mi trebuie mie!”
Done and done! Arati super, mamico! Iti doresc sa inceapa fiica-ta sa colaboreze si mai mult cu tine…si cu robotatal 🙂 Multa sanatate si nopti/zile dormite!
Cred ca la 5 saptamani rezista bine o ora. Al meu avea cate 4-5 luni si incepea dintr-o data cu urlete de astea de sarea lumea pe mine cu sfaturi. Si si acuma, sta cuminte in manduca (pe care o folosim mai mult si mai des decat caruciorul) si are momente cand da cu pumnii in mine, urla si se zbate…. ca omul vrea pe jos.
Eu mergeam cu numarul 2 in marsupiu si numarul 1 in carucior (cu mama dupa mine, nu sunt mama eroina) iar in parc pe numarul 2 il tineam cand in carucior, cand in brate…mai il lua si mama. Dar nu statea in marsupiu prea mult.
Eu in continuare cred nu tuturor copiilor le place sa fie purtati, indiferent ce zic consultantele si expertele care printre altele trebuie sa-si vanda si ele produsele. Eu am purtat copilul intre 6 saptamani si 8 luni, cand am cumparat carut ca nu se mai putea. Recunosc ca purtarea a fost o alternativa practica pt mine, mare lucru sa ai mainile libere, iar despre copil se zice ca ar trebui sa-i placa by default, dar in cazul nostru n-a fost chiar asa. Opunea rezistenta de la inceput, cu tot leganatul de pe un picior pe altul si shsh-itul, urma o perioada de resemnare in care chiar reusea sa adoarma vreo 20 min, dar apoi plimbarea se termina cu smuceli, tipete si ma-sa iutind pasul spre casa. Inutil sa spun ca nici nu ne-am indepartat prea mult de casa din cauza asta. Ultimele 2 luni de purtare nici n-a mai fost chip sa o pun cu fata la mine, am purtat-o pe sold si a mers si asa cateva saptamani, pana cand intr-o zi, dupa ce copilul m-a izbit frenetic cu capul si m-a impins cu mainile si picioarele, incercand sa evadeze din device, am intrat pe primul site si am luat primul carut pe care l-am vazut in fata ochilor. A, si in ceea ce priveste purtarea am avut parte de toata bunavointa si consultanta posibila.
Freza ei face toata poza :)) E fain ca se mai insenineaza „vremea” si pe la voi 🙂
Draga mea nu cred ca e buna pozitia verticala pt coloana ei frageda, asa mi-a zis pediatra de aici 🙂 Pana la 3 luni nu poate sta asa ci doar culcata. In sling nici eu nu prea puteam sa-l pun, m-am descurcat f bine cu mamarsupiu, acolo statea f ok.
Ce e acela mamarsupiu?
Asta e: http://www.mammarsupiostore.com/it/Prodotti/list/categorie__16.23/fasce-porta-bebe_cotone-1. E o fasa lunga cam 6m pe care o poti lega in diverse feluri, in functie de varsta copilului. E de regula f acceptata de bebei si e inspirata de femeile africane care-si leaga copilul asa la inceput, in fata (pe urma il pun pe spate dar cand e mai mare si poate sta in verticala). Al meu a detestat orice forma de sling si marsupiu, a iubit si iubeste doar e acesta 🙂 Cred ca ti-o poti face si singura pt ca e doar o fasa lunga de material de bumbac (gen cele de tricou dar mai gros ca sa tina) mai larga la centru (cam 1 m) si mai ingusta spre capete (cam 25cm). E f practica si simpla de folosit, daca te intereseaza iti trimit de pe youtube link-uri sa vezi cum se leaga.
Ok gata m-am lamurit, seamana f bune cu wrapul. La noi nu prea am vazt mamarsupi dastea, dar de wrapuri e Plin. Cred ca pt bebe nu e mare diferenta intre wrap sI mamarsupi, pozitia e identica, si modul de legare e aproape identic, ba chiar si pretul…
„La multi ani”micutei Sofia!
ps:chestia cu parul am mai vazut-o si la alti copii insa am inteles ca odata ce creste se aseaza altfel, insa cred ca asta acum este una din ultimele tale griji 🙂
Ioana, daca vrei, testeaza si un wrap elastic. Cristina de la Hip hip da la testat diverse sisteme de purtare. Noua ni s-a potrivit cel mai bine wrap-ul, l-am purtat pe pitic in el de la trei saptamani pana pe la 7-8 luni cand am trecut la manduca. Slingul abia acum, la 11 luni, mi se pare ok . Si abia acum am invatat sa-l asez corect si sa mi se para si comod, desi am incercat de la vreo 2 saptamani cu el. Cand copilul este mai greu, se aseaza mai bine in sling. Cand era mic, aveam senzatia ca aluneca, dar acum sta foarte bine.
Frumoasa poza, ma bucur sa aud ca ati mers la intalnirea de 10 ani. Vineri mergem si noi 😉
Hello, Cristina,
Wrapul pe care il am e elastic si nu, nu sta in el deloc, de fapt, in el e cel mai nemultumita, urla de zici c-o tai cu lama.
Ei lasa ca si bratele noastre sint bune, om vedea dupa 3 luni daca e interesata de vreun sistem de purtare, acum e destul de evident ca nu-i sint comode niciunele. O sa mai incerc si o Manduca, dar nu-mi pun mari sperante.
Copilului mic ii este foarte bine in bratele mamei ,dar oare pentru mama e tot atat de bine ?Ea mai are nevoie si de brate pentru alte treburi . Copilul nu trebuie invatat numai in brate ca asta va vrea mereu.si va deveni un chin cand va fi mai greu si va creste.Acum e mai comod sa nu-l auzi plangand.Trimite pozele si mie direct,da?va pupa bunica
Draga Ioana,
in momentul asta cel mai important e ca voi doua (ok, si voi trei) sa va gasiti un ritm. Un echilibru. Si sa va invatati sa traiti clipa, sa nu aveti asteptari, sa va lasati cuceriti, sa traiti in momentul asta, acum.
Daca copila nu sta in ‘device-uri’, lasa-le! Ea are nevoie de tine, iar tu ai nevoie sa o vezi asa cum e ea. Daca vezi cum altii stau purtati cu zilele in sling sau wrap sau orice altceva, iar a ta nu, e inca un stres fix degeaba. La chestiile de purtat e foarte important sa fi calma tu, atunci cand incerci. Nu e vorba de cine stie ce simt al 6-lea al copilului, pur si simplu faptul ca iti bate inima mai tare, ca transpiri, ca tu te agiti, o agita si pe ea. Deci daca, in momentul asta, chestiile de purtat nu sunt o optiune, lasa-le si gata.
In poza imi pare ca are piciorusele inauntru. Gresesc? Daca da, daca le are inauntru, eu nu ti-as recomanda sa o porti asa. Trebuie sa aiba sustine excelenta pe spate ca sa o poti purta cu piciorusele inauntru fara sa fie presate, fara ca greutatea ei sa se lase fix pe picioruse si sa ii forteze articulatiile. In afara de esarfe (sling, wrap) nimic nu sustine suficient spatele copilului ca sa o poti purta cu picioarele inauntru. Si e posibil sa aiba un real disconfort dupa o ora de stat asa. Daca e cu picioarele afara, ignora-ma cu gratie :).
Si, daca cumva ai timp si chef de o lectura, iti las un articol despre copilul perfect. Pardon, e despre copilul normal si mama perfecta :P. http://attachmentparenting.ro/attachment-parenting/copilul-normal-care-e-acesta.html
Mda, toti consilierii de alaptare cu care m-am vazut si Ramona rosu, care e instructor lamaze, dar si Cristina de la Hiphip ne-au explicat ca pina la 3 luni, cind isi poate departe corect picioarele, bebelusul tre sa stea in wrap si in marsupi cu picioarele adunate sub el, genunchii apropiati, ca in burta mamei. Eu am incercat si cu picioarele departate, dar marsupi nu e suficient de ingust jos cit sa fie comod pentru pelvisul ei mic.
Of, ma termina informatiile astea care se bat cap in cap. Cred ca fie invat s-o port in sling culcata (desi instructiunile de pe net nu m-au lamurit neam), fie pina la 3 luni nu mai incerc nimic, ca prea e stresant pentru toata lumea.
Multam pt link! 🙂
Hmm… sper din suflet sa nu fi inteles tu bine :(. E absolut imposibil sa pui toti copiii sub 3 luni intr-o singura oala. Sunt copii care de la nastere nu mai stau cu picioarele stranse sub ei si, intr-adevar, sunt copii care abia pe la 3 luni le lasa in jos, de la genunchi in jos. Insa pentru cei care stau cu piciorusele inauntru, e extrem de important sa aiba sustinere buna pe spate, ca sa nu isi lase greutatea pe picioruse. In wrap sau sling poti face asta, in altceva mai putin.
Important e ca tu sa te ghidezi dupa copilul TAU. Il tii in.. orice, sling/ wrap/ marsupi/ SSC asa cum sta el cand il tii in brate. In pozitia in care lui ii place in brate.
Pot sa iti spuna 100 de specialisti (care poate maine descopera cu totul altceva si aceeasi specialisti iti recomanda dupa un an sa faci pe dos) ca pt copilul de x luni, pozitia cea mai buna e culcat/ ridicat/ in spate/ pe sold, cracanat sau nu. Atat timp cat copilului tau nu ii place asa, poti sa stai si in cap si tot n-o sa-i placa, si atunci doar va frustrati amandoua.
Daca pe tine te apuca nervii de la cat te chinui cu port-bebe-ul, piteste-l in dulap si lasa-l in pace. Tu vrei ceva care sa te ajute, nu care sa iti creeze si mai multe frustrari, de parca viata de proaspata mamica nu iti da suficient lumea peste cap 🙂
Orice ti-ar spune cineva, incearca sa filtrezi informatia si sa ai incredere in ceea ce vezi si simti tu, cu copilul tau. Ai sa vezi ca asta e o chestie care nu e valabila doar acum, in primele zile/ saptamani/ luni, si nu doar la purtat. E ceva ce vine la pachet cu a fi parinte si nu se termina niciodata. E ok sa asculti, dar nu e suficient. Filtreaza, judeca, si alege ce e ok pentru voi. Si nu crede pe nimeni ‘by default’, nici macar pe mine :D.
Absolut de acord cu ce spui. De-aia si zic ca-i dau o pauza deocamdata cu toate astea de purtat, clar ca nu e pentru noi inca.
(da, am inteles bine, am vazut bine demonstratiile live, ba Claudia Bider Heim, consilier de alaptare, mi-a si asezat copilul in marsupi pe ta-su si cu siguranta piciorusele ei erau sub ea, strinse, copila avea pe atunci 4 zile, aceeasi pozitie pe care am vazut-o si la Cristina, care ne-a exemplificat pe o papusa)
„burtă pe brută” :)) Asta da greseala de ortografie
Uite ce avem noi, ne prinde tare bine si sta in pozitia „pui de cangur” cu piciorusele stranse. Agathei (3 saptamani) ii place foarte mult. http://www.babyktan.com
Agatha, ce nume frumos, sa va traiasca!
Pozitia e aceeasi ca in wrap, deci nu prea cred ca o sa mearga… da multumim de pont!
Să ne fie sănătoase! Citeam postarea cu durerile de burtă şi mă uitam la colecţia de sticluţe Infacol (din Ro şi UK, că, vezi doamne, o fi mai plin de substanţă activă), Colief, Bonnisan, etc. Experienţa cu fiul meu cel mare (11 ani) confirmă că fiecare copilaş e diferit şi colica nemernica o să treacă atunci când o să treacă. Obişnuiam să spun că în fiecare zi am primit un alt copil şi nu am exagerat. Azi nu ii place în marsupiu sau wrap, mâine s-ar putea să avem o surpriză. Sunt diferiţi între ei şi diferiţi în fiecare zi 🙂
Exact asa cum spui e! Ma si mir de unde atitea resurse de schimbare intr-un om asa mic…
Cita vreme ramin adorabili, le iertam lipsa de consecventa, nu?
Bună seara, Prinţesă!
Mai întâi de toate, felicitări pentru copilă, să-ţi trăiască şi să-ţi umple viaţa de bucurie! Mai apoi (deşi cronologic nu-i corect aşa), felicitări şi pentru blog – abia l-am descoperit şi n-am apucat să citesc prea mult din el, dar cât am citit mi-a plăcut! Şi asta deşi nu-s defel o cetitoare de bloguri de „necunoscuţi”… Ba nici p-ale prietenilor n-am întotdeauna răbdare să le citesc. Cât despre subiectul zilei de 19 mai, ei bine, pot spune că am trecut şi eu, în calitate de (relativ) recentă mămică, prin aceeaşi situaţie: nici bebele meu n-a vrut să audă de marsupiu, la început! Se comporta întocmai ca Delfina, atâta doar că mult mai devreme: nu apucam să-l port nici zece minute! Cu slingu’/wrapu’ nici n-am încercat măcar, că auzisem nişte păreri contra, argumentate cu exemplele unor bebei care s-au sufocat din pricină că, se pare, faşa respectivă n-ar ţine gâtul pruncului în poziţia corectă, permiţându-i în schimb să ajungă cu bărbia-n piept… Ceva horror! Ei, şi cum eu am fost o mămică destul de anxioasă, ca să nu spun de-a dreptul paranoică (folosesc verbul la trecut pentru că îmi place să cred că în prezent nu mai sunt chiar aşa… decât uneori…), mi-a fost de ajuns să aud vreo două astfel de vorbe ca să renunţ le idee pe dată. Care va să zică, nici la noi n-a mers NIMIC în primele patru luni de viaţă – nimic altceva decât BRAŢELE MELE. Nici scăunelul cu vibraţii, nici leagănul, nici cutiuţele muzicale, nici lampioanele nici câte-şi-mai-câte. Nu mai mult de câteva minute, în orice caz. Aşa că am făcut kilometri întregi prin casă, cu copilul când pe un umăr, când pe celălalt, când… în braţe, culcat pe o pernă mare, confecţionată special pentru el, din fosta mea „pernă de gravidă”! Pe de altă parte, însă, de pe la vârsta de 2 luni bebiţă al meu a început să doarmă mai mult noaptea (aproape 5 ore şnur!), ceea ce a fost echivalentul unui miracol la vremea respectivă!! Ce mai, motiv de chef cu şampanie, de n-aş fi alăptat!… Mai apoi, de pe la 4 luni în sus, culmea, a început să-i placă să stea în marsupiu – dar invers: cu spatele lipit de pieptul meu şi faţa la lume, ca să vază tot ce se petrece! Am făcut descoperirea asta aproape din întâmplare, căci abandonasem de mult marsupiul şi probabil că nici nu l-aş mai fi probat vreodată dacă nu i-ar fi venit soţului meu ideea să-şi facă o poză în chip de tată-marsupian, cu fiul în buzunar! Ca urmare, pe la 6 luni îl purtam pe bebelake în marsupiu cu orele şi era încântat… Cu o condiţie însă: să mă mişc! Să merg, adică, inclusiv prin casă, sau să trebăluiesc ceva şi să-i permit şi lui să mai apuce cu mâna câte un lucruşor din cele folosite la trebile respective… Cu alte cuvinte să-i ofer ceva acţiune, nu să-l ţin aninat de mine în timp ce eu stau jos şi mă odihnesc ca bleaga. În fine, de pe la 5 luni a început să-i placă şi în scăunelul cu vibraţii – mai ales… fără vibraţii! Şi fără muzică. Şi asta am descoperit-o tot întâmplător, când s-au terminat bateriile. Cam aşa a fost la noi…
Uh. Mă opresc ex-abrupto, ca deja m-am lungit la vorbă peste măsură. Îţi mai spun, în încheiere, doar atât: va fi din ce în ce mai bine şi mai frumos! Ştiu ce zic, că noi avem deja vechime: zgâmboiul meu se apropie de un an jumate. 🙂
Cu urări de bine,
Laura
Ah ce vesti bune!! Multumim, Laura, si bine-ai venit!! Si sa-ti traiasca puiul de om!