În sfîrșit, un moment liber. De liniște. Fără nebuloasă în creier. Sînt mîncată, oarecum dormită, fata doarme înfășată la ea în pătuț. Nu știu cum l-am cîștigat pe momentul ăsta, ce curs de evenimente m-a adus aici, probabil niște noroc și ajutorul Omului și mamei, ori poate hormonii mei s-au dus să halească niște mici pe Dealul Mare, cine știe. Cert e că momentul există. Mi-am deschis telefonul, m-am uitat la un DVD (da, e un moment mai lung de o secundă) despre înfășat și calmat bebeluși, ba chiar am avut vreme să-mi tai niște pere pentru un compot.
E cald la noi și cel mai adesea, viteză. Copila plînge de foame, hai mai repede cu picăturile de colici, i-ai dat vigantol, pune și baneocin la buric, hai cu hăinuța aia mai subțire, gata, e în landou, afară pe ușă toată lumea, pfuuu grădina botanică. Liniște. Pentru o oră. Apoi o luăm de la capăt. Viața noastră se împarte în segmente de două ore între mesele fetei.
Și eu nu mai știu în ce direcție mi se învîrte capul. Și cînd se întîmplă ceva nou (cînd a urlat prima oară vreme de cinci minute, cînd a vomat pe nas, cînd nu-i cădea buricul), mă cuprinde teama că nu-s în stare, că nu pot, că nu mă țin nervii. Că peste cîteva zile o să rămîn doar eu cu ea și atunci o să trebuiască musai obligatoriu să mă scutur și să fac să fie bine. Doar eu și ea. Acum mi se pare că n-o să mă descurc. Da, da, știu, atunci o să fie bine. Cumva. Acum nu știu cum, dar aud că se poate. Toate mamele pot. Și eu sînt mamă, nu? Din păcate, asta nu mă face să mă simt mai puțin anxioasă. Știți teoria mea cu și ce dacă alte millioane de oameni, eu sînt eu, cifrele nu mă încălzesc deloc…
Trebuie să încep s-o port. Și încă nu pare să vrea să stea în nimic. Strigă imediat ce-o așezăm în sling, wrap sau marsupi.
V-am mai spus că e greu? 🙂
Mîine însă vin cu două vești bune. Două lucruri de care mi-a fost foarte frică după ce-am citit zeci de povești pe net, și care în cazul meu au fost mult mai simple decît mă așteptam. Unul important, celălalt nu prea. But still, vești bune.
Să vă fie de bine vacanța!
Doamne da sa fie cat mai multe momente de liniste! In fiecare zi va fi mai usor, vei vedea 🙂
O sa te descurci sunt sigura. Dupa ce veti fi doar voi doua veti intra intr-o armonie, in care tu vei simti ce vrea ea si de ce are nevoie si vice versa.
De acord. S-ar putea sa-ti fie mai bine singura. Cu cat mai multe persoane in jur, cu atat mai complicat e totul.
mai tii minte, draga printesa, cand toata lumea te avertiza, inainte, ca nu vei mai avea timp de scris, de postat, de multe altele…asta dupa ce Sofia va veni pe lume? 🙂
cand zilnic aveai timp de scris 🙂 pana sa se nasca Sofia…mie imi placea desigur…si cred ca multora…
acum sigur ca ai alte impresii 🙂 care iar imi plac maxim 🙂 Sofia e o draguta 🙂 si sa va bucurati maxim de ea, sanatoasa sa fie, ca 2 parinti minunati are 🙂
multa rabdare, nervi tare si multe momente frumoase va doresc 🙂
Un minut liniste si ni-l dedici noua… Ce frumos! 🙂
salutare!bai,e pacat ca nu se vorbeste suficient despre cat de rau e dupa si despre depresia postnatala.noi am avut 2 asemenea cosmaruri,primul cu colici care nu au trecut cu nimic,iar la 3 luni au inceput dintii si a urlat zi si noapte asa,pana la 2 ani.cu toate solutiile de dinti,fireste,iar la 2 ani ii apar toti.acum e un mare scump,are 4 ani.
al doilea cosmar: fetita-ea nu avea colici dar urla in continuu si vomita.dupa 21 de zile de viata am ajuns in sfarsit la spital-din fericire episodul nu se mai intampla in romania-diagnostic: reflux acid.tratament nexium si lapte special antiregugitare,cateva luni,pana a mancat hrana solida si s-a reglat.m-am urnit sa iti scriu ptr ca si ea facea la fel,wrap,sal etc,mai rau ii faceau,ptr ca leganatul ii aducea laptele in gat.cica mai nou 85% din bebelusi se nasc cu problema asta,inelul care inchide stomacul e mai lax.nimic grav,de fap,iar cauzele ,neelucidate. luna asta face anul si ne-a scos deja de pe laptop r-ul,u-l etc scriu de o jum de ora la textul asta.e bine merci,o scumpa si ea.
solutia mea ptr baiat a fost sa iau o doamna cateva ore de 2 ori pe sapt sa stea cu el,ca sa pot dormi.alaptam,dar mai lua uneori si biberon,era mancacios.
si eu am fost anxioasa,disperata,deznadajduita si credeam sincer ca am sa mor de stres,nesomn etc numaram minuntele si nu credeam sa il vad de 3 luni,6 luni etc
sigur ca te citesc si eu demult,te iubesc si imi pare rau ca trebuie sa treci si tu prin asta.
Mai asteapta cateva zile, o saptamana, si pune-o dupa aia in wrap.Strange-o cat de mult posibil (posibil= cat nu ii produce disconfort) si plimba-te 20 de minute 🙂
Dar acum, cateva zile nu o mai pune in nimic.
SI noi am avut probleme cu purtatul la inceput si incercam cate putin cate putin in fiecare zi. Noua sling-ul nu ne-a placut pana pe la 4 luni. Wrap-ul acum o sa il incercam, dar am mai stat in mei-tai si a fost dragoste la prima incercare. Poate nu e pozitia buna sau poate are o spasticitate mai pronuntata care nu ii permite sa stea in orice pozitie.
Ajuta sa ii canti incet atunci cand este in marsupi sau in wrap lipita de tine. La fel si cand o tine omul tau. Simte vibratiile corzilor vocale si se calmeaza.:)
Pentru colici noi am avut espumisan si am dormit cu totii bine din clipa in care bebe a luat prima transa.
Personal nu imi amintesc mai nimic din prima luna acasa, cand eram toti 3, stiu doar ca 2 zile inainte ca sotul meu sa inceapa munca mi se parea ca nu voi face fata si ca va fi car pe care :))
Insa impreuna(fi-mea si eu) ne-am gasit un echilibru si in unele zile am putut chiar face curat in toata casa, am putut gati, calca, in altele nici nu apucam sa ma spal pe dinti pana nu se intorcea sotul de la munca.
Ia fiecare clipa asa cum vine si nu te frustra daca nu reusesti sa faci tot ce ti-ai propus intr-o zi. Profita ca e frumos afara, noi am prins iarna si nu ne-am putut misca in voie, si plimba-te cat te tin picioarele. Va fi si ea mai calma, se va odihni si mai bine si totul va fi mult mai bine. Fetita mea nu reusea sa doarma bine din cauza colicilor si intra intr-un cerc vicios: ii era in permanenta somn pt ca nu se odihnea bine de burta, plangea, eu credeam ca plange de foame si ii mai dadeam mancare, adormea putin, dar o lua din nou burta, pt ca, in fapt, asta fusese de la inceput problema. Pana mi-a zis pediatrul sa incerc sa ii maresc distanta intre mese. Si a functionat.
Adica sa o tin flaminda?
Ioana, depinde de fiecare copil. Al meu, de ex, NU se odihnea bine afara, in Bucuresti si, pentru un moment-doua, am incercat faza cu distantatul meselor. Nici vorba, urla mai rau, pentru ca sanul, pentru el, nu era masa, ci confort.
Problema e sa ai incredere ca vor veni si zile mai usoare, ca ele SIGUR vin. Poate nu la doua, trei, sase luni, cand spun cartile, sau alti parinti, insa vin si, dupa ce te obisnuiesti cu haosul, n-ai sa te mai simti atat de lovita-n freza.
Sunt copii care, pur si simplu, nu dorm la fel de bine/mult ca ceilalti (cum sunt si adultii). Insa, compenseaza prin alte griji pe care le suprima parintilor, de ex, iau bine in greutate. Al meu e complet dezinteresat de mancare si doarme tun, daca e de dormit. Insa are prietene care, cu un an sau doi mai mici decat el, au (aproape) aceeasi greutate :D. Ele, insa, dorm mai prost, mai sensibil, mai iepureste. Pai, ce ne facem, daca pica toate pe capul aceluiasi parinte – si somn prost, si hranit prost etc….?
Apoi, mai e si presiunea cartilor, care sunt culegeri de experiente aduse la un numitor comun, insa experienta personala e complet stearsa acolo. In alea americane zice de multe ori „Cei mai multi copii vor face/ vor drege”. Da, dar daca al meu e din categoria celor putini, care fax FIX pe dos?
Mai e presiunea imaginii altor mame cu copii mici, pe care o ai in minte, sau o vezi pe strada. Da, poate i-ai prins intr-un moment „bun”, dar au si ei multele lor momente proaste.
Si mai e si presiunea celor apropiati si bine-intentionati, insa care te angoaseaza fara sa vrea. Pai, eu l-am dus pe Tudor la doctor de o gramada de ori pentru ca i s-a parut mamei ca nu-stiu-ce! Ei, cand te intreaba cu ingrijorare „daca nu cumva/ parca…”, tu trebuie sa te uiti bine la problema, sa decizi daca e de ingrijorat, sau nu. Fara alte interventii.
Nuuuuuuu, normal ca nu. Cel mult o ora si ca sa ajungi la ora asta prelungesti timpul dintre mese cu cate 5-10 minute in fiecare zi, sau la cateva zile, in functie de cum raspunde si ea
iepu a urat cu patima toate caratoarele incercate: wrap, marsupiu si manduca. abia pe la 10 luni a inceput sa tolereze (nu sa-i placa, sa ne intelegem) manduca. nu TREBUIE s-o porti, o porti daca asta ii place ei si tie, daca nu, forget about it, nu e un must.
Da, sigur, zic in ideea ca poate asa ai cistigam o cale de o linisti, ca tare agitata e…
Lui Viktor nu i-a placut la inceput fasa asta: http://www.mammarsupiostore.com/it/Prodotti/list/categorie__16.23/fasce-porta-bebe_cotone-1, insa dupa ce de 2 ori l-am pus in ea si a vazut ca se poate uita in jur (avea 3 luni), ca e la inaltime cu adultii …a inceput sa-l adore. Acum la 9 luni chicoteste cand vede ca mi-l infasor pe mine. il port si in casa…altfel nu ma lasa sa gatesc nimic…si da imi rupe spatele. Sa tii minte ca bebelusii sunt f rezistenti la orice schimbare chiar si una placuta…le e teama de tot ce e nou teribil. Deci se prea poate sa nu-i placa deloc sa fie purtata, mai sunt copii, insa de fapt tu contezi. daca tie-ti place ii transimiti asta si-i va placea. Vei vedea mai tarziu cu mancarea…daca-i vei da ceva ce e sanatos dar tie nu-ti place…nu-i va placea 🙂 si vice versa. Copiii f mici nu au ganduri, traiesc doar din senzatii si sunt o antena care receptioneaza o singura persoana..mama. Cum esti tu asa va fi si ea. Pe mine m-a terminat asta, eram singura, nedormita, alaptatul a fost un chin la inceput si el deci la fel. Cum m-am relaxat cum s-a relaxat si el. Ideea cu mancatul mai rar e ok, nu o lasi flamanda 🙂 stai fara grija. Incearca sa-i dai din 3 in 3 ore si vezi cum e. si incearca sa elimini tu lactatele..vei fi surprinsa (nu te preocupa de calciu, din lactate nu luam mai nimic…al meu avea deja dinti albi la 5 luni si eu am eliminat lactatele si a fost super ok). Daca nu e mai calma te intorci la din 2 in 2. Nimic nu-i batut in cuite in a fi mama, le incerci pe toate pana o gasesti pe aia buna. Viktor al nostru nu a avut colici…citisem ca de fapt sunt cauzate de agitatia copilului care e lasat sa planga chiar si f putin timp si inghite mult aer …nu stiu daca e adevarat dar eu am decis sa nu-l lasa sa planga deloc. M-am facut in 10 ca sa reusesc asta dar el n-a avut o zi de colici si e un copil f senin si bun. In general ai incredere in tine…toate dar absolut toate am trecut prin ce treci tu. Toti adultii intregi si sanatosi care-i vezi pe strada au avut o mama ca tine si ca mine care nu stia ce sa faca cu ei la inceput 🙂 Si uite ce mari au crescut 😉
ma bucur sincer sa aud ca sunt si vremuri mai bunicele dupa nasterea unui bebelus. Am urmarit cu interes ceea ce ne-ai impartasit, sunt lucruri de mare valoare, mai ales pentru candva viitoare mamici care n-au habar ce si cum si prin ce se trece pana ajunge puiul de cativa anisori si te poti intelege cu el.
Ma sperii cand aud prin ce ai trecut si prin ce treci dar cred ca toate isi merita pretul! Sanatate multa tie si Sofiei, liniste si cat mai mult timp colici-free.
Ai putea candva sa enumeri daca poti macar cateva din neajunsurile unei nasteri prin cezariana? Eu ma tot gandesc ca ar fi cea mai buna varianta pentru mine dar nu am idee si de partea negativa a lucrurilor.
Andreea, sint carti intregi pe tema asta.. nu am timp din pacate sa scriu despre asta, dar cred ca gasesti pe internet toate inf astea…
Printre altele, am citit asta:
http://www.elefant.ro/carti/sanatate-viata-sanatoasa/sanatate/sanatate-feminina/cezariana-92290.html
E atat de frumos afara. Nu trebuie decat sa respiri si sa zambesti, sa manance si sa aiba scutec curat. Nu trebuie sa aiba haina perfecta, nici sa ii faci baie in fiecare zi (usuca pielea – merge si la trei-patru zile ca nu merg la sapa sa transpire 🙂 ), nici nu pateste nimic daca nu ai ajuns la ea in secunda 0. Simplifica ca sa ramana loc de respirat si zambit.
Mai ai putina rabdare si totul iti va fi rasplatit cu un zambet ,un gangurit ,un pupic apoi un cuvant stalcit s amd,Sa nu-ti fie frica daca o sa ramai singura cu Sofia te vei descurca f bine .Totul se invata din mers. Nici omama n-a stiut ce trebuie sa faca cu un pui de om. care nu stie sa spuna ce-l doare,care nu are alta arma la indemana decat plansul .Da-i sa manance mai rar ,sa poata digera laptele din stomacel/ Nu dispera ,osa fie nu bine ci foarte bine.Copilul creste si toate trec.Vin bucuriile si trebuie sa stii sa te bucuri .Plangi si te descarca plansul nu face rau/
Viata ca un platouas cu de toate. Doar pentru gurmanzi. 😀
Te pup, ma gandesc de multe ori la tine sa iti fie cat mai usor!
Mai, ce sa zic… Eu nu ma pricep… Inca nu sunt in situatie de mamicie, dar daca ma ajuta Dumnezeu, oi fi si eu la un moment dat… Pana una alta, te citesc si-ti tin pumnii din tot sufletul…
multumim pentru pontul cu midiile a la burgas.
foarte bune, foarte bune.
as fi vrut sa fi luat midii in sos picant, in locul midiilor natur cu condimente.
astea din urma au avut nevoie de sosuri suplimentare.
răbdărică va dorim.
Nu o tine flamanda:)). Cu marsupiul mai asteapta pana pe la 3, 4 sapt. Luca a urlat in wrap pt ca nu stiam sa il pun, in marsupi a stat bine dupa 3 sapt. Un truc pt marsupi: niciodata nu o pune cand urla sau e agitata, doar cand e calma. Ajuta si leganatul din corp cat o pui, sssit de linistire si cantatulc asa cum zicea cineva sus. Pupam!
iti doresc multa rabdare…te admir ca exprimi atat de franc toate temerile,nelinistile si impresiile de mamica noua,eu am trecut prin asta fara sa le pot exterioriza,de teama sa nu ma creada lumea din jur incapabila;in plus, n-am avut parintii aproape ca sa ma ajute, deoarece locuiau in alta parte de tara…constat ca era mai bine sa fi vorbit despre toata aceasta experienta,n-as fi purtat in spate un munte de griji….ma regasesc in toata povestea ta.Mult succes!!!
Defineste, pls, acest concept: vacanta.
Ideea cu laptele care trebuie sa se digere este complet falsa. Laptele matern se digera una-doua. La fel de falsa este si cea cu analiza laptelui. Iar alaptat la cerere inseamna la propriu la cerere, poate sa fie si din sfert in sfert de ora. Lucrurile se regleaza pe parcurs, acum este muuuuuult prea mica pentru pauze de 2 ore intre supturi. Recomand http://mamalapte.ro/ , http://kellymom.com/ , http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/, si rubrica de falsuri de aici http://www.alaptare.home.ro/. A, sa nu uit de un material ultra-documentat si cuprinzator, de la fenomenala Janina http://emigrantintenerife.info/si-ia-zi-ai-lapte/.
Sofia mea cind a vomat pe nas (intr-o dimineata pe la ora 6.00) am luat-o si am fugit cu ea direct la urgenta!!! Am crezut ca moare, ca nu se putea intimpla ceva mai rau decit asta (si am si eu o virsta). Avea vreo 3 saptamini, cu colici, nu doarmea decit in brate, toata noaptea, si erau nopti cind singurul moment cind stateam jos era o data la 2-3 ore cind ea minca. In rest trebuia sa ma plimb si sa ma tot plimb cu ea in brate. Atunci, la urgenta, mi-au zis ca a vomitat pe nas din cauza ca nu i-am scos aerul bine si ca trebuie sa o plimb, ridicata pe umarul meu, minim 10 minute, dupa ce a terminat de mincat. Dar toate astea trec, si vor veni altele ;-)! Pt mine a fost o usurare cind am ramas doar eu cu ea! Sofia avea 2 luni si ceva iar in prima saptamina am dormit amindoua ca disperatele. Au fost nopti cind se trezea doar o singura data sa manince(in prima noapte cind nu s-a trezit deloc sa manince si m-am trezit eu pe la 4 dimineata, am sarit ca arsa sa vad daca respira, am trezit-o sa manince- lucru care, cica, nu se face daca copilul nu cere si in restul zilei maninca bine). O sa vina vremea aia si la tine.
Eu cred ca toate mamele sunt anxioase si mi se pare normal. Am o prietena (pe care n-o intelegeam, atunci, cind nu eram mama) si care ne spunea ca, nu stii ce e frica pina nu ai copil! Acum stiu exact despre ce vorbea.
O sa ai si frici, dar o sa ai si foarte multe momente doar de fericire.
Din experienta mea, cred, ca acum, cel mai important e sa te tii pe tine sanatoasa, sa maninci bine iar pe micuta Sofia sa o pupi mult si sa o tii aproape de corpul tau cit de mult poti tu (cind o sa mearga de-a busilea o sa o vrei tu in brate, iar ea tot pe jos sa fuga si sa atinga tot o sa vrea).
Printesa, capul sus. Totul va fi bine, chiar si cand vei ramane singura cu Sofia.
Printesa, imi amintesc si eu cu cata spaima in suflet asteptam ziua cand sotul meu urma sa se intoarca la munca dupa concediul de puericultura.. multe zile am numarat orele pana cand el avea sa vina seara… si m-am uitat disperata la calendar, calculand cate zile are copiulul… si mi-era frica pe rand de schimbarea pampersului si de baita, ca plangea.. si stii ce mi-a zis mama mea? „O ZI.. SI INCA O ZI… SI INCA O ZI… ASA SE CRESC COPIII” si a fost cea mai pretioasa incurajare pe care am primit-o si pe care cu drag o transmit mai departe.
Mi-ai adus aminte de saptamana 7 din viata gazei mele cand mama s-a intors acasa. In ziua externarii deja facuse curatenie in toata mansarda noastra si ne astepta cu lacrimi in ochi. Au urmat cinci saptamani in care am avut mereu mancare gatita, chiar si o prajiturica, rufele se calcau si de altcineva decat de mine, casa era luna chiar daca nu asa cum imi doream eu, mai erau si alte doua mani ce puteau mangaia o burtica colicoasa cat eram eu la dus iar sotul la job. Dupa……….a urmat un HOP pe care l-am trecut nici eu nu stiu cum. Candva s-a instaurat si cotidianul si rutina si am scos-o la capat desi imi mai aduc si acum aminte momentul de panica avut. O sa faceti fata cu brio!