Azi am mers. Mult. Am mers tot.
Nu știu cît a mers Harap Alb pînă la împărăția lui Roșu Împărat. Sau cît a mers Don Quijote pînă să-și înfrunte morile de vînt. Sau Johnny Depp, nu știu cît a mers el pînă să-și recupereze Perla Neagră.
Eu însă am mers azi pînă n-a mai rămas nimic de mers. Pentru că fata mea a dormit în cărucior în timp ce eu mergeam. Așa c-am mers. Am bătut zeci de străzi, am căscat ochii la sute de case, am auzit trecînt pe lîngă mine mii de mașini și-am inhalat milioane de noxe. Am ascultat toată muzica din telefon. Am transpirat toată transpirația din lume. Apoi m-am așezat la o terasă și-am băut o bere fără alcool la draft. M-a uns pe suflet, m-a uns și pe tălpi.
Am mers pînă mi s-au talpat picioarele. Mă doare spatele și-am bătături în locuri pe care nici nu știu să le numesc. Dar fata mea a dormit. Am cîștigat pentru ea patru ore de somn în două reprize. O afacere bună. Rămîne să vedem cum o fi noaptea. Și ziua de mîine. Cînd o iau din nou la drum.
PS: Dacă sînt p-aici mame care cîștigă și ele somn pentru puii lor în Cotroceni, Eroilor sau Grădina Botanică, vă rog să-mi dați semn. Curînd n-o să mai am nici străzi noi, nici case noi, nici noxe noi de simțit. Și fata mea are nevoie de somn ziua.
Incearca manduca sau orice alt purtator vrei tu si vei vedea ca probabil va dormi mai mult, mai bine, chiar si in casa si tu sub ea:)
Am incercat, deocamdata plinge si in sling, si in wrap si in marsupi. Probabil e prea mica. Si oricum, la cit e de cald in casa, ma indoiesc ca o sa putem dormi una pe alta mai devreme de la toamna. 😀
sa stii ca e prima oara cand comentez, desi te citesc de ceva timp, dar vroiam sa-ti spun ca ma bucur! Ma bucur pentru tine! Spor in continuare!
O mamica de prin parcul tei, daca eram mai aproape sigur veneam si eu cu a mea printesa sa ne vedem, dar nu se stie niciodata:)
Bine ai facut, plimbarea face bine pentru copil, il oboseste mult! Si eu scoteam copilul zilnic 2 ore la plimbare minim pe zi (si am nascut in ianuarie) deci era mega frig, si inca 2 il tineam dupa-masa in carucior afara! Asa dormea, nu avea treaba!
Am castigat mult cu orele petrecute la plimbare, somn pentru copil, somn pentru noi noaptea, l-am obisnuit asa iar la 4 luni, pe vremea asta ne-am dus cu el la Paris o saptamana! A fost superb, iar el a fost super cuminte fiindca il plimbam zilnic km intregi :). Il mai tineam in brate prin parcuri, sau in muzee! dar nu am avut nici o problema cu el tocmai fiindca de mic l-am obisnuit cu multe ore afara. El nu stia ca suntem la Paris 🙂
Acum ca are 3 ani as sta toata ziua afara, la joaca, sa fuga, sa se dea cu bicicleta 🙂
ps: chiar daca nu ai gradina, poti sa pui caruciorul pe balcon sa doarma afara si somnul de 11 (sau ma rog la ce ora doarme) si cel de dupa-masa! face bine 🙂
Paris, of, ce dor imi e de el…
Ei da, numai ca eu nu am nici balcon. Deh, mansarda. Am numa niste geamuri multe si mari prin care-mi intra tot praful bulevardului.
Acum 7 ani îmi toceam zilnic tălpile prin Cișmigiu împingând la căruț și priveam cu jind la oamenii care sorbeau bere pe la terase. Cum mă opream din mers, cum se urla din căruț. Avea vreo lună și ceva. M-am plâns mamei mele, mi-a zis „Lasă-mi-l o jumătate de oră, tu du-te sus și te chem eu.” M-am dus. M-a chemat mai repede de-o juma’ de oră; copilul meu dormea LA TERASĂ, în căruț, PE LOC, mama cu o bere în față. „Cum ai reușit?” am întrebat-o, nu-mi venea să cred. „L-am bătut”, a glumit ea și dup-aia mi-a zis că l-a lăsat să scâncească un pic și gata (de-aia mă trimisese acasă, să nu cedez la scâncetele lui). De-atunci a dormit la terase toată vara (inclusiv în Vamă, unde duduia muzica în capul lui).
Ahaaaa, deci asta e secretul. Bon. Azi voi incerca si eu. Te tin la curent.
Eu nu sunt de partea tehnicilor CIO dar am invatat dupa 9 luni de racnete si nesomn ca urletul copilului e modul lui de a comunica. Nu stie altul. N-o doare nimic cand te opresti din mers dar…dar racneste ca sa-ti spuna ca nu e de acord cu ce faci 🙂 Atata tot. Evidemt ca, nu poti toata viata sa faci tot ce vrea ea, nu din alt motiv decat cel ca…e mica si nu stie f multe lucruri care sunt bune pt ea. Si eu am facut si fac alaptat la cerere si sunt super ok cu asta pt ca stie el mai bine cand are foame si sete. Dar baia nu stie cand vrea sa o faca, nu stie ca-i prinde bine sa doarma si in parc, la aer curat (acum e in faza ca doarme doar in patut pt ca afara e totul asa de interesant! 🙂 ), multe nu stie. De aia el e pui si eu sunt mama, sa-l i vat. Deci daca reusesti sa-i transimiti asta, ca esti sigura pe tine, ca esti convinsa ca poate dormi f bine in carut si fara miscare (doar stii ca poate, oricine poate) asta va face. Va scanci poate 2 minute la inceput ca sa-ti spuna eu cred ca nu pot..si tu-i vei spune si verbal ca poate. Si va dormi. De asta spuneam ca e nevoie de a-3-a persoana, sa rupa cercul vicios al oboselii mama-prunc. E nevoie de luciditate si cine e ruot de oboseala nu o are…nici eu n-am avut-o.Tin pumnii!
Maaai,deci am ras,imi pare tare rau,stiu ca tie nu-ti vine sa razi dar asta e,mi-a placut cum ai ras si nu m-am putut abtine.Esti o mare figura.Eu am imaginatia foarte bine dezvoltata si din descrierea ta referitoare la ziua de azi…ce sa-ti zic,te vedeam cum mergi harnica la pas intins cu micuta ta printesica.Daca ai fi fost langa mine,te imbratisam si te felicitam pentru reusita.Esti o scumpa.Te citesc de ceva vreme si tare imi placi.Am si eu o fiica de 17 ani si imi amintesc cu nostalgie de perioada cand era ca mamaruta ta.Spre fericirea mea ea dormea noaptea insa ziua nu inchidea un ochi mai mult de 10 minute.Incet incet a trecut timpul si a crescut mare.Ii ascultam si ii invidiam pe alti parinti care-si laudau odraslele ca au dormit pana mari la amiaza.Fata mea nu stiu daca a dormit de zece ori la amiaza.Ma puneam langa ea,poate,poate reusesc sa o adorm dar fara nici o sansa.Se intampla sa adorm eu de cele mai multe ori iar ea nici vorba de somn.Sunt fel si fel de copii,se pare ca si pitica ta e mai activa si mai plina de energie.
Mi-a placut cum ai scris*
Sa-ti traiasca adolescenta! 🙂
Hai ca incepi sa te regasesti, rasare soarele, da speranta si celor din jur, care invata si sunt egoisti, ca mine… Cu drag.
DA! Am dormit azi noapte 8 ore adunate!!! 4 ore legate, fapt fara precedent. Asa ca azi sint optimista!!! 🙂
Bun, si banuiesc faptul ca odata ajunse acasa, bebelusa se trezeste odihnita si zambind ca o proaspata panseluta, si tu te prabusesti pe prima suprafata neteda si primitoare de prin casa! Dar ce nu face o mama pentru ca sa-l imprieteneasca pe Mos Ene cu bebeul ei…
Cum ajungem in casa, deschide brusc ochii si se pune pe racnit. Dar e ok, ca barem stiu ca plinge de fiță (caz in care nu prea am ce-i face in afara s-o iau in brate si sa-i cint) sau de foame (caz in care o pun la sin) si nu de oboseala (caz in care greu am ce-i face). Iar eu, da, puf, am picat aseara lata. Si ea. A dormit 5 ore jumate dusa.
Reusesti sa o faci sa doarma si daca opresti caruciorul? Am citit ca somnul e mai profund si mai linistitor daca opresti carutuL. Dar evident e nevoie ca ea sa fie obisnuita si dispusa sa continue sa doarma. Oricum felicitari, ceva tot a mers, incet incet o vei ghici …si-i face f bine sa doarma afara, bebicii mici au nevoie de oxigen mai mult decat noi. Tin pumnii!
Are senzor. Cum m-am oprit sa beau o gura de apa, zbang alarma. Dar incet incet invata ea si somnul pe loc, nu-mi fac griji.
ma bucur pentru voi, superbe zone de plimbare si … relaxare 🙂
un pupic pentru printesa mica
Câteva plimbări din astea si o să reusesti să spargi cercul vicios al nesomnului si hiperstimulării…si micuța va dormi mai bine si noaptea. E paradoxal, dar copiii, cu cât sunt mai odihniți si mai relaxați, cu atât dorm mai bine. eu zic să cauți un parc cu umbră serioasă si cu bănci si să vă stabiliți sediul de vară acolo….Îți pui dimineața sandvisuri si apă, o salată la pachet, ceva, si vă mai întoarceți acasă spre seară, când se răcoreste… 🙂 Cu timpul, probabil o să doarmă în căucior si dacă tu te opresti din plimbat si te asezi pe o bancă să citesti sau să scrii ceva 🙂
Of, da, tare mult mi-ar placea sa ma lase sa stau o clipa. Am incercat de citeva ori si a bagat trompeta imediat. Mai insistam.
Încearcă asa gradual…mergi în ritm din ce în ce mai încet…pe urmă mergi asa cam ca melcul…pe urmă te asezi pe o bancă si mai misti un pic de cărucior…poate o păcălesti 🙂
Ah fix asa am incercat acu. Rezultatu e ca de juma de ora alaptez pe-o banca. 🙂 si mi-e o foameeeee!
Păi dacă ți-ai uitat pachetul cu mâncare acasă…Eu în primele două veri după ce am născut, din cauză că locuiam într-un apartament cu orientare sudică, si dupămasa era groaznic de cald, ca în cuptor, practic am locuit în parc….noroc că era aproape de casă 🙂 Pe la 11-12 (atunci începea să se încălzească în casă) făceam un pachețoi mare cu mâncare si cu apă (inițial pt mine, pe urmă si pt bebe) puneam niste scutece si haine în geantă, niste cărți, căruciorul si…parcul era al nostru. N-aveam nicio treabă, la umbră, sub castani, eu citeam, mai alăptam, el dormea si gângurea…Pe la 7 dupămasa ne îndreptam si noi spre casă. 🙂 Sincer îți spun, cred că în casă am fi înnebunit amândoi…erau spre 30 de grade în interior, nici nu stiam cum să stăm, cu geamurile închise aveai senzația că te sufoci, cu ele deschise parcă îți intra văpaia de afară drept în creier, si aerul condiționat era o chestiune extrem de exotică pe atunci, în sensul că auzisem de el numai prin filme. Oricum, din câte am remarcat eu, căldura îi face pe copii extrem de nervosi si de agitați…
e bine, s-a creat un PRECEDENT, de acum o sa fie mult mai usor:) eu o plimbam pe fiica-mea pe strazi pietruite ca adormea mult mai repede in trepidatiile alea:) keep up the good work!
Daaa, si ei ii plac gropile si bordurile.
Ei, astea-s fireşi, mămiceşti, aceleaşi pentru toate mămicile şi totuşi fiecare unice în felul lor… şi tu, şi voi sunteţi unice, în felul vostru… tu la ceea ce e micuţa Delfinuţă eşti obligată să te adaptezi, ea la ceea ce o înveţi tu se va obişnui…
Mai că aveţi deja o lună, e incredibil cum trece timpul… şi, dincolo de nesomn, dincolo de plânsete şi colici şi agitaţie şi toate celelalte, e că-i frumos să fii mămică? Da, se schimbă toate şi pentru toată viaţa şi adaptarea asta e suficient de grea cât să dea bătăi de cap oricui dar… e alegerea noastră, e dorinţa noastră, e datoria noastră… a celor ce am hotărât să fim părinţi. Bine să vă fie, fetelor! Las’ că e Bucureştiul destul de mare, ai unde bate străzile, ce te-ai fi făcut într-un oraş mic în care plimbarea zilnică de câteva ore ar fi fost musai prin aceleaşi locuri? Şi uite că se poate şi aşa…
🙂
Ah, da, clar Bucurestiul e ofertant. Iar cartierul in care stau e si mai si. Case frumoase, masini putine. Nu e rau.
Dar tot ma gindesc sa merg colea in gradina botanica sa racolez vreo mamica misto cu care sa socializez.
Cred că e cea mai mică problemă. Sunt sigură că sunt destule mămici care abia așteaptă să împărtășească ceva legat de un pui de om… Până la urmă, așa e și cel mai bine pentru că, faptul că ești în mediu cu alți oameni în aceeași situație, te ajută să vezi lucrurile și din alt punct de vedere și îți dă sentimentul, reconfortant, că nu ești singura care trece prin toate fazele astea…
Deci, faceți planuri deja pentru turul țării? Să știi că eu aștept cu nerăbdare traseul și Maramureșul are porțile larg deschise pentru voi!
Nici eu n-am avut noroc de stat. Am mers atat de mult pana am stricat 2 carucioare (si inca numar). Ala micu pana la 6 luni nu a vrut in carucior. Pana a facut greutatea de marsupiu mergeam cu el in brate si carutul gol. Habar n-am cum am reusit. De pe la o luna l-am pus in marsupiu. Si mai statea putin in carutul lui fra’su (din pacate model de ala de 2 frati nu am putut cumpara ca nu-mi intra in lift). Acum sta in carut dar numai daca il plimbi. Stii cum se zice: mersul pe jos face piciorul frumos 🙂
Haha, deci e clar, o sa am cele mai frumoase picioare din cartier.
exact asa faceam si eu…. si mergeam ore in sir pana nu mai aveam unde sa ma duc:))si ea dormea linistita:)
Noi am avut de suferit cu căldura. Eu mi-am purtat băiatul în wrap elastic de pe la 2 pana pe la 6 săptămâni. Apoi as fi vrut tare mult sa am un sling, însă slingul a venit foarte târziu (l-am folosit in vara urmatoare cand Edi mergea deja insa obosea pe distante lungi asa ca slingul era foarte practic si atunci; pentru bebe mic e perfect vara). Uite aici un link: http://poarta-ma.blogspot.com/2012/05/cum-purtam-copiii-vara.html. Diana vine la baby expo acum la sfârșitul lui mai.Eu zic sa te duci cu prințesa mica la ea la stand sa luați sa testați un sling de in și sa o rogi live pe Diana sa iți arate cum sa o pui în sling.E foarte foarte important sa fii tu calma și liniștita când încerci sa o pui în sling/wrap si sa încerci sa o pui în sistemul de purtare când e ea sătula și odihnita, nu când plânge de foame sau are ceva supărări. Durează putin pana deprinzi exact mișcarea dar va merita.Pe de alta parte când sunt călduri mari va transpira și ii va fi tare incomod și în căruț și oricum nu veți ieși afara în zăduf :D. Daca nu crezi ca e bine ce zic ignora pur și simplu căci știu cum e cu sfaturile necerute.
Am sling, insa nu reusesc s-o conving sa stea in el. Mai asteptam.
Am inceput exercitiile cu marsupi, azi l-a acceptat vreo 15 minute. Incet incet ne invatam cu toate.
Of, hai ca esti pe drumul cel bun 🙂 Si noi tot asa pateam. Eu am facut si alta chestie. Am urmarit-o cand adoarme si fix atunci ma opream(asta cand eram in parc). Daca protesta, mai miscam putin carutu si apoi gata, dormea 🙂 Noi stam in Floreasca, dar cand va aventurati, ne vedem la carturesti. Se doarme brici :))
Cu cainii ai mai avut probleme? Ca stiu ca ai atractie la javre… Poate te insotesc si eu la o plimbare cand vei simti nevoia de comunicare cu o mamica in pregatire… ai nr meu de tel. Pupici pentru fetele plimbarete!
Deci am vazut oameni care balangane eficient caruciorul pe 1m2, adicatelea inainte-inapoi. Ai putea incerca…
🙂
In alta ordine de idei, varianta asta cu metrul patrat ar genera beneficii majore:
– zero cantitati de noxe pe care si ea, ca si tine, le inghite cu prilejul plimbarii pe strazi;
– miscarea se face din incheietura bratului, in vreme ce tu te bucuri de o carte, o bere, o conversatie sau o inghetata… stand jos, intr-un loc cu verdeata si pasari.
Hehe, e clar ca n-ai o parere prea buna despre intuitia bebelusilor. A mea incepe sa plinga numai cind ma gindesc sa ma opresc. Invirteala pe loc merge fix 15 secunde. Apoi se prinde si incepe concertul. Cartea si berea sint vise frumoase. Poate cind o fi mai mare si mai intelegatoare… 😀
Al meu avea senzor de viteza. Doamne fereste sa incetinesti sau sa opresti ca ne auzea tot cartierul…Cel mai fericit era cu tatal sau la drum….Sotul era in pas semi alergator …si are si picioare lungi 🙂 In vara aia sotul meu nu a mai mers la sala, drumurile cu bebe au fost arhisuficiente…Inutil sa-ti spun ca eu dormeam in timpul asta 🙂
In weekend o sa iasa omu, in timpul saptaminii nu prea are cum ca pina vine el de la munca se face ora de baie. Asa ca tot pingelele mamei se rup, nah.
E bine. Încet, încet, vă formaţi o rutină şi după aceea veţi fi liniştite fiindcă vă veţi cunoaşte deja f bine amândouă. După care va veni diversificarea de la 6 luni şi o veţi lua de la capăt cu nebunia până vă veţi forma iar rutina. E bine, e frumos, e cum trebuie să fie. Să vezi peste un an cât de nostalgică vei fi.
Hihi, mi-ai amintit cum am ajuns eu in timp record la greutatea de dinainte de nastere si cum mancam orice si la orice ora fara sa ma ingras (cateva luni)… Mersul pe jos face un picior frumos, chiar doua!
Unii bebelusi au un senzor de proximitate, daca in 2 secunde nu ai depasit acelasi obstacol incepe mieunatul… Si fie-mea dormea in carucior si ma enervaaaa ca nu dormea asa acasa (bineinteles, dormea cat timp ne plimbam). Asa am dat inconjurul lacului din IOR, am batut IOR la pas, altele prin zona… E bine ca stai intr-o zona ok, ai ce vedea si in afara parcurilor si sper ca nu-s (prea) multi caini. Spor la plimbat in continuare!
Dar cine o sa aiba picioare si fese lucrate? 🙂
:)) Bravo!
Cel mai dragut a fost cand in parc (noi deja eram mari) a aparut o tipa pe role si cu carut cu bebe in el – ca m-am uitat atenta!:) Avea o viteza si lua niste viraje…. Cred ca si pentru ea statul pe loc era o problema ba chiar si doar mersul pur si simplu in pas de plimbare:) Dar am apreciat-o f mult si m-am gandit ca e o idee geniala sa faci si sport in acelasi timp.
Ma bucur pentru voi si sunt convinsa ca o sa va fie din ce in ce mai bine!