Azi nu. N-am poftă de scris. Noroc că-s singură acasă, că nici de vorbit n-am chef. N-am chef decît să stau întinsă, cu capul complet gol. Fără muzică, fără carte, fără wi-fi și mai ales fără geamuri spre afară. O să fac asta cît încă se mai doarme în patul cel alb de sub copacul cu bufnițe. Vă las. Poate mîine.
Poate mîine
Have fun!
am suficienta rabdare. oricat ar fi nevoie.
Spor la golit cap, o activitate placuta si necesara 🙂 Si cine stie, cand mai creste un pic broscuta, mergeti amandoua in parc, puneti o patura in iarba si va uitati printre frunze la cer! Sa vezi atunci, ce bine se goleste capul 😉
am rabdare 🙂
Astept! >:D<
Una dintre marile calitati ale intunericului este rabdarea sa.
..pai vestea ca se doarme in „patul cel alb de sub copacul cu bufnite” e cea mai buna veste posibila..restul poate sa astepte..noi tot aici suntem!! Eu apreciez mai mult decat iti imaginezi ca reusesti sa rupi o bucatica din timp pentru a scrie pe bolg,pentru a impartasi, asa cum ne -ai obisnuit,.experiente si sentimente…. sincer ma asteptam ( gandindu -ma la experienta personala ) ca va aparea un anunt mare cu „inchis pe o perioada nedeterminata de..bebelusheala”
ma bucur nespus ca nu e asa si-ti multumim!
Zile senine si nopti linistite!!