Atîtea au trecut de cînd O am. Acum 70 de zile mă uitam la EA ca la un ceva adorabil și imposibil de descifrat, care seamănă ciudat de mult cu bărbatul pe care-l iubesc, miroase frumos și depinde de mine complet.
Între timp, s-au mai schimbat lucrurile. EA a început să mai semene și cu mine. Eu am început s-O descifrez (deși mai am mult pînă să înțeleg bine tot ce-I trebuie), EA a început să-mi povestească treburi despre cum a fost ziua EI (somn zîmbit schimbat mîncat vomat schimbat vomat schimbat zîmbit jucat pozat schimbat mîncat somn și de la capăt), eu mă topesc și-I povestesc cît de mult O iubesc și cum o să facem noi și aia și cealaltă acuș’ de tot.
Alaltăieri noapte au dansat ielele și sînzienele. Cea mai scurtă noapte din an. Mie mi-a dansat în vis Zîna Mea Perișor, mereu îmi dansează în cap cînd n-O țin în brațe. Numai la EA mă gîndesc, numai despre EA îmi vin în cap povești și întîmplări.
Omul meu îmi spunea acum o vreme că iubirea e o religie cu un singur Dumnezeu. Unul pe care poți să pui mîna. Așa e. EA e Dumnezeul meu, la EA mă închin de o mie de ori pe minut, pentru EA aș face orice.
Ca să vezi cum e viața asta… Acum un an jumate mă întrebam dacă există Dumnezeu. Acum Îl țin în brațe și-mi zîmbește…
Grozav… iti fur si eu putin din fericire, sper ca nu te superi! Stau si imi amintesc de articolele tale din era pre-Sof si nu-mi vine sa cred ca e aceeasi persoana. Asa mi-ar placea sa scrii articole in care sa le spui femeilor care se bat cu pumnii in piept ca ele sunt prea bune pentru a fi mamici sau pentru a fi sotii ca habar nu au despre ce vorbesc… 🙂
Ce frumos, Printesa, ce frumos… Mi-e tare drag de voi si ma bucur pentru familia voastra minunata!
Mie imi placeau mult si articolele pre-Sof!:-) Inteleg ca acum esti inundata de instinctele materne:-) dar sper(si sa nu o percepi ca pe o rautate) ca blogul asta sa nu devina unul „mamicesc” ci pe langa Sofia,sa ne conversam in continuare despre tunsori cul,intrebari existentiale,vederi trimise din toata lumea si alti celi:-)
http://pinterest.com/pin/276197389616810556/ 🙂
E adevarat! Dumnezeu exista intr-un copil mai mult decat in oricine altcineva sau in orice altceva de pe Pamantul asta!
Asta a fost cu adevarat frumos spus, gandit si simtit :* Nu in ordinea asta :))
Pe langa faptul ca vreau sa-mi declar admiratia pentru modul in care scrii, am o intrebare din cu totul alt registru: voiam sa fac o plimbare pana la Piatra Neamt, dar la mine (Bacau) ploua de rupe. Si la voi e la fel?
Acum a stat. Te asteptam!
mi se pare logic ca sa scrii mai mult despre mica printesa si despre tine ca mama, asta e si idee: maternitatea te schimba fie ca vrei s-o spui sau nu. inainte de Stefan eram eu si sotul: ce-mi cumpar azi? unde mergem maine? ce haine sunt la moda? acum…n-as putea sa merg undeva si sa nu iau ceva pt. bebelinul meu, nu-mi inchipui sa vorbesc despre alte subiecte foarte mult, ies cu prietenele si tot tacamul dar ma trezesc ca vorbesc despre Stefan pana la urma. e ceva normal si frumos, cand ai copilul tau intelegi perfect sentimentul. va pupam pe toti!
Cred că e cel mai frumos post pe care l-am citit la tine de… vreo doi ani încoace!!! Prințesă, vă doresc multă sănătate! Să te bucuri așa de Delfinuță în fiecare zi, bună sau mai puțin bună. Uite, aici e minunea lumii… și ce mi-aș strânge acum pruncul în brațe… și e la 70 km distanță… :))
Maria Montessori spunea in Taina Copilariei : ” Cu fiecare copil care se naste ,se naste Iisus Hristos” . De cand am citit asta reconsider si incerc sa ma raportez corect la orice fiinta umana.
Te imbratisez,multa ,multa sanatate!