Copila mea doarme legat nopțile (de la aerul de munte și de la Motilium suspensie).
Apa de la robinet e nu numai băubilă, dar și mereu rece și foarte gustoasă.
Telegondola merge brici.
Înghețata proaspătă Amicii la cornet este foarte bună. Sînt sigură că dacă aș mînca astfel de înghețată mi-ar plăcea foarte mult.
Ieri la prînz afară erau 20 de grade.
Se găsesc aparate de aer condiționat Whirpool și Samsung foarte bune, am cumpărat eu unul ieri de la Altex, azi mi l-au adus acasă. Să vedem și cine-l montează.
Din fericire, noaptea e așa răcoare că dorm învelită pînă-n gît cu pătura.
Sînt aproape de bunicii mei, de toți trei.
Mă uit zilnic la zeci de amintiri întinse pe rafturi: bibelouri în formă de balerină rusească, discuri de vinil, pahare din cristal vișiniu, carpeta din camera mea de copil.
Sînt aproape de mama, iar mama e aproape de fata mea. Pe scurt, ea are ocazia să bunicească. Eu am ocazia să mă spăl pe cap o dată pe săptămînă.
Mă dau cu bicicleta seara tîrziu și oamenii îmi fac loc pe trotuar.
E curat și miroase a pădure.
Îmi face mama bunica, clătite. (mama face de mîncare, strînge după mine, cară landoul în sus pe scări, spală lapte de pe jos, face de toate biata, deși nah, ea încă are un serviciu full-time. Dacă la bucurești nu aveam timp de nimic altceva, acum sîntem două care nu avem timp de nimic altceva)
Mi-e dor de Omu.
*Acesta este un post publicitar (ceea ce nu îl face mai puțin demn de încredere, desigur) comandat verbal de agenția MamașiBunica. Brieful a fost să spăl onoarea orașului, prăfuită de postul anterior. Plata a constat în două clătite cu dulceață de cireșe amare și promisiunea de link exchange cu Bunica imediat ce aceasta își va lansa blogul.
superb!
Deci finalul face toti banii :)))
Macar tu nu te vinzi pe piscoturi, ci pe clatite ca la mama acasa!
ce bine te-au sfatuit mama si bunica, au si orasele mai mici si mai de provincie farmecul lor… e mai liniste, aer ceva mai curat, apa e o chestiune discutabila dar la munte sigur e mai gustoasa, oamenii sunt mai putin grabiti si nervosi, somnul mai dulce si tot asa, daca apuci sa te obisnuiesti o sa-ti fie greu sa te adaptezi din nou la trepidatiile bucurestene 🙂
La caldura da, o sa-mi fie greu sa ma adaptez. La restul nu prea, ba dimpotriva. Mi-a intrat in singe…
Bunica isi face blog? 🙂 Formidabil.
Da, ea inca n-a aflat da o sa ii spun io acus!
Să ne dai și nouă adresa blogului, cu mulțumiri anticipate!
ahhh abia astept sa o citesc pe Bunica Urbana!
Sa va fie (de) bine ! Ma duc sa stau si eu la umbra 😛
Huuuugzzzz
Bunica Rurala vrei sa zici!
Hai maaa ca Piatra e cam urbe nu? 🙂 Sau Bunica sta in locuri si mai pitoresti? 🙂
Bunica are casa ei si curtea ei intr-un sat frumos.
hai ca asta e ceva nou, oarecum, … deci a fost brainstorming pentru blogul bunicii.
A fost, numa ea nu stie inca!
de fapt greseala mea. e blogul strabunicii. asta da idee de marketing.
Dap, pai o sa fie hit!
Am fost o data, mai demult, la Piatra Neamt, si mi-a placut orasul. Si da, in general provincia are o pace, o liniste si un farmec care din pacate nu prea se regasesc in marele Bucuresti.
Prea multa pace si liniste, nu rezist mai mult de cateva zile, ce sa fac acolo? Chiar daca nu ies in fiecare zi am nevoie sa stiu macar ca, daca vreau, am mereu unde sa merg- cinema, teatru, opera, concerte evenimente de tot felul. Iar cand am nevoie de liniste nimic mai simplu, stau frumos acasa sau ies in parc, nu sunt atat de nevrozata incat sa ma tulbure „haosul din trafic” sau lumea multa. In Bucuresti poti avea si pace dar si alternative de petrecere a timpului liber, nu l-as da decat pe New York!
Bunica nu stie??? tare asta! bafta in toate!
p.s.: de ce nu mananci inghetata?!
Nu maninc decit chestii sigilate sau preparate de mine. In plus, evit dulciurile si lactatele.
Asa da .Acum imi place/ Blogheaza mai departe /Pupici de la bunici.
Cirese amareeee! Ceva ce Vestul nu stie :-((( Ce pofta mi-e!!! Si mi-ai facut dor de bunica si de mama, si de casa copilariei la bunici… Ahhh… Bucura-te de toate si lasa-ti fata sa isi stie radacinile!!!
mda, deci te-ai dat si tu cu publicitarii. dom’le, urma de obiectivitate numaiexista. desiiiiiii, pentru doua clatite ce nu face blogeru’ 😆
Bloggeru flămînd mai ales… 😀
De abia astept blogul bunicii. Ai idee cat de norocoasa esti sa ai asa o bunica? Sa iti traiasca muuult si sa se apuce rapid de scris pe blogul dansei. 🙂
Am, da! 🙂
mnof, ce dor mi-ai facut de Piatra…
Mi-a placut mult! Tare as vrea sa ajung in vizita la Piatra Neamt! Toate cele bune!
Unde si despre ce trebuie sa scriu ca sa fiu platita in dulceata de cirese amare? Hai, sa sara agentiile cu oferte :))