Am genul acela de bebeluș care uneori adoarme foarte greu și care n-are nevoie de mult zgomot să se trezească la loc. Uneori e suficient să clipesc lîngă patul ei și puf, ochii beliți, chef de joacă, s-a dus naibii ora de tentative de a adormi copilul, o luăm de la capăt.
Mai mult, am genul acela de bebeluș care deocamdată adoarme doar înfășat și plimbat. Cu pași mari, apăsați, cu burta lipită de părinte, cu cîntecel șoptit în ureche.
Apartamentul în care locuim de cîteva zile are parchet vechi de 25 de ani. Care scîrțîie. De fapt, nu scîrțîie, ci urlă din toți bojocii lui de parchet la fiecare pas pe care-l fac. Trosnește de-ar putea trezi și un adult beat mort care doarme după ce a luat un flacon de diazepam și și-a pus dopuri în urechi.
Bun, acuma imaginați-vă voi cît îmi ia mie să adorm copilul în condițiile astea. Biata de ea ațipește cît am piciorul în aer, cum l-am pus jos, scîrț, trosc, ochii beliți, o luăm de la capăt. Am pus un radio în camera în care doarme ea, în speranța că se obișnuiește cu zgomotul și-o să pot ieși din cameră fără s-o trezesc (că să zbor încă n-am învățat). Desigur, încă nu s-a obișnuit.
Partea bună e că odată adormită (e posibil totuși să leșine de oboseală de nu mai aude parchetul, încă nu mi-e clar), doarme un pachet neverosimil de ore. O fi aerul de munte, o fi motiliumul pe care i-l dau seara, o fi c-a mai crescut și a decis că somnul de noapte e bun… Nu știu și nici nu mă interesează, mă rog numai să țină că tare bine e să pui copilul în pat la 11 seara și să-l mai auzi chicotind abia la 8 dimineața…
Și nu e vina ei, că e prea sensibilă, că și eu mă trezesc noaptea de 30 de ori, la fiecare pas făcut de colegele de apartament. Știu în permanență cine e în ce cameră și ce face. Totul trosnește, nu doar parchetul, ci și ușile, clanțele, paturile, canapelele, ușile dulapurilor.
Dacă reușesc să-mi învăț copila să doarmă bine în condițiile astea, n-o să (mai) aibă probleme cu somnul vreodată. Că uite, eu nu pot să dorm în mașină, în tren, la hostel, în cort etc etc. Dacă doarme ea cu parchetul ăsta, o să poată dormi de-ampicioarelea la concert Rammstein, sprijinită de-o boxă!
Sotul meu a fost rau de somn cand era mic si e si acum. Eu in schimb dorm ceva mai bine, numai sa nu ma trezeasca ceva pe la 4-5, ca nu mai adorm pana dimineata decat daca sunt extrem de obosita.
sa inteleg ca sunteti in concediu sau ca v-ati mutat din Bucuresti?? ma bucur ca pitica a inceput sa doarma, cred ca „de vina” este faptul ca a trecut perioada cea mai critica, cea de 2 luni in care nici copilul nici parintii nu inchid un ochi…repet, eu nu am copii inca, dar am fost alaturi de prietena mea de cand a ramas insarcinata si pana in prezent cand fetita ei are 11 luni si cunosc anumiti pasi si intamplari din aceasta perioada.. ea si-a invatat copilul sa doarma singura in patut, iar dupa cele 2 luni de chin doarme si cu bormasinile vecinilor si cu motocicletele care trec prin fata blocului si cu toate.asa va urez si voua sa doarma pitica si sa va puteti si voi, in special tu, mamico, odihni. numai bine!
Imi pare rau de parchet, insa radio-ul nu e o solutie corecta pentru nimeni. Acela ajunge sa fie un „junk sleep” care e echivalentul lui junk-food, adica somn de proasta calitate, neodihnitor, fara valoare „nutritionala” pentru creier. Nu e o solutie. Parintii mei au incercat ideea asta cu „sa o invatam sa doarma cu zgomot” cu mine, idee care se purta acum 32 de ani. Rezultatul? Un copil care a plans 6 luni noapte de noapte si un om care nu a dormit la modul real 28 de ani. Dupa ce am descoperit dopurile am putut sa dorm eifcient si odihnitor. Si dupa ce am citit si studiat ce e somnul, cum e el, in ce fel e el, am inteles ca el se intampla: 1. pe intuneric, si 2. pe liniste. Si motivul e unul simplu: asa suntem facuti de natura, sa ne culcam noaptea si sa dormim pana la rasarit.
Alexandra, spune-mi te rog de unde iti cumperi dopurile de urechi. Am incercat si eu vreo 10 feluri, de la diferite farmacii, dar nu le pot purta. Unele mai moi ies din ureche (am urechea foarte mica), iar cele de cauciuc imi provoaca o presiune in ureche incat daca inghit simt ca-mi expodeaza capul. Multumesc mult. Nopti linistite si odihnitoare!
Georgiana, si eu am incercat multe soiuri pana am descoperit dopurile de urechi facute de firma 3M, ele se cheama 3M 1100 SNR…daca le cauti pe net o sa gasesti magazine specializate in materiale de protectie pentru santiere. 🙂 Ultima data acum trei ani am dat 90 de bani pe o pereche si mi-am luat 100 de perechi. Sunt ambalate individual in pungute sigilate. Mai am si acum 🙂
In primul an de utilizare m-am chinuit. Urechea nu era invatata sa i se indese ceva in ea. M-au durut urechile destul de rau. Uneori taiam pe lung din dop ca sa fie mai subtire. Dupa o vreme s-a invatat locul cu ele si acum nu mai am nici o problema.
Ma simt obligata s-o contrazic pe antevorbitoarea mea! Daca fetita doarme invata sa doarma in zgomot, o sa fie ferice toata viata ei. Ti-o spune un om de 40 de ani, crescut in cresa saptamanala, unde alti 29 de copii se jucau, plangeau, radeau, chiuiau, urlau de-a binelea si eu dormeam bustean. Si asa am dormit toata viata, in locuri si conditii imposibile ( in camin de exemplu, unde se intamplau niste chefuri monstruoase) si ma odihnesc foarte bine. Cand altii au cearcanele cat pungile de-un leu, ca nu se pot odihni din cauza zgomotelor, eu ma trezesc, mai proaspata ca o roza si ciripind ca o ciocarlie.
Cat despre parchetul ala criminal, am auzit de mamici care si-au desenat „harti” pe parchet, adica au insemnat zonele care nu faceau zgomot, ca sa stie unde sa calce, sper sa nu ajungi acolo.
Va pup, pe tine si pe Sofia!
Antevorbitoarea nu a spus ceva din capul ei. 🙂 Sunt studii medicale care sustin ce am spus eu acolo. Toti medicii din ziua de azi pot confirma asta: somnul nu trebuie sa se intample intr-un mediu cu zgomot. Tu ai avut doar noroc. Iar momentul cu cresa saptamanala este evident ca te modifica pe viata. Situatia aia e pe sistemul: ori mori ori traiesti. Sistemul tau a reusit.
Ha ha, ma amuza tare dorinta asta a ta. De la 11 pana la 8 dimineata. Eu cu pustanii astia doi pe care ii vad in fiecare weekend, nu mai stiu cum este sa dormi sambata/duminica pana la 8-9-10 🙂 Iar in timpul saptamanii trebuie sa mergi la munca, deci nici acolo nu e treaba de scos somnul. Dar na, macar intra devreme la somn 🙂
Salutari :
cu varsta….nu as putea spune ce ma poate face sa adorm…e greu…
sunt obisnuit cu parchetul vechi si mobila care trosneste… si totusi odata la munte am scos bateria de la ceas…era atat de multa liniste incat ceasul ala era… imens… acum 4 ani , dormeam in fiecare dimineata in metrou si in tramvai… cand eram mic am invatat sa dorm in masina. cred ca cel mai mult conteaza cum te educi… de exemplu eu cand stiu ca plec la drum sau ca am ceva important de facut, nu dorm nici picat cu ceara.
sa stii ca e important aerul curat, avand o casuta mai spre munte am ocazia sa schimb aerul de bucuresti. Acolo – adorm imediat, un somn de 4 ore ma remonteaza si ma simt odihnita, intr-o perioada cand eram foarte obosita si ajungeam acolo vinerea pe la 7 seara, picam imediat de somn.
daca la noi oamenii maturi si obisnuiti cu bucurestiul e asa…
In facultate, la camin, chiar am atins performanta de a dormi cu capul langa o boxa in care urla muzica (desigur, o manea 🙁 ). In consecinta, nu-mi ia mai mult de 10 minute sa adorm in masina – daca nu conduc (daca sunt la volan, nu se lipeste somnul de mine sub nicio forma).
:)) in casa noastra, unde locuim de cand avea Matei cateva luni, scartie parchetul rau, dar eu am invatat smecheria. sunt anumite puncte unde trosneste mai putin, asa ca dupa ce-l puneam la somn ma retrageam mergand pe varfuri, incercand sa ocolesc punctele sensibile. daca ma vedeai ziceai ca sunt din filmele cu hoti si ocolesc razele cu senzori. acum baiatul meu e mare, are aproape 3 ani, il las in pat, ii spun somn usor si se culca singurel. nu-l mai trezeste nici macar bataia dintre pisici (se harjonesc minim o data- de doua ori pe noapte).
povestea cineva ca din pantece bebelusul aude un fel de vajait, un sunet ce seamana cu zgomotul produs de foen si ca acum sunt unii care inregistreaza sunetul si il lasa pe bebelus in zgomotul asta (care lui ii face bine). cica doarme mai bine.have no idea if it`s true. sounds funny. dar nu-i greu de incercat. poate-i suna bine 🙂
Uneori adoarme cu feonul (e unul dintre primele lucruri pe care le-am incercat), e adevarat, dar mi se pare prea agresiv zgomotul ca sa-l folosesc la fiecare repriza de somn. Il folosim doar cind e foarte agitata sau isterica.
Dar unde sunteti, sau nu vrei sa ne spui? Simt ceva mister in ultimele 3 posturi, parca arunci asa cate o aluzie si pe urma treci mai departe.
La primul copil chiar nu aflasem de feon, si nici de aplicatiile „white noise” pt smartphone 😀 Si , in lupta cu parchetul monstruos, nu mai aveam scrupule.Tata zicea ca scartie ca e prea uscat.A, da …ia sa-l umezim nitel 😀 ! Si il umezeam cu un pulverizator cu apa.Nici prea mult, dar suficient cat sa se mai umfle lemnul nitel 😀
Si a mers…Mai tarziu am amestecat aracet cu putin rumegus fin si-am bagat in locurile cele mai zgomotoase…
Norocul e ca n-am poposit la bunici prea mult 🙂