Vă spuneam acum ceva vreme că am de gînd să ies să racolez mămici cu care să-mi petrec orele lungi de plimbare prin cartier. Ei bine, între timp am abandonat ideea, pentru că 1. Sofia nu mai doarme deloc în cărucior, stă cu ochii beliți la orice trece pe deasupra landoului, se ceartă cu frunzele, ciripește la păsări, d-astea. Așa că eu nu mai am răbdare s-o plimb juma de zi dacă nici măcar nu are minima decență să doarmă. O învîrt juma de oră și dacă nu adoarme, țuști înapoi în casă. 2. A plouat mult în ultima vreme, iar în zilele în care n-a plouat, a fost exagerat de cald, și oricum n-am mai ieșit din casă. 3. Nu prea sînt mămici de racolat prin cartier. În afară de mine, se pare, pentru că deunăzi am fost eu racolată.
Nu de o mămică, ci de un tătic. Ușor grizonat așa, la vreo 35 de ani, relaxat, simpatic, împingea un căruț sport cu 3 roți. În el, un puști creț gălăgios. Ne-am intersectat toți patru în spatele blocurilor evreiești. Ne-am analizat de la distanță (ia să văd, ce cărucior are, și copilul ce face, are căciulă-n cap, n-are, ce bine e de-al meu etc etc) , apoi ne-am ignorat cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt. Fetele au luat-o spre parc, băieții spre palat. Peste 25 de minute, iar am dat căruț în landou. De data asta ne-am zîmbit la modul Eh, da, știu, și tu împingi ca să doarmă și ăsta micu-ți trage clapa. Și ne-am văzut de traseu. Noi spre palat, ei spre parc. A treia oară ne-am întîlnit în intersecție, ei mergeau pe stradă că nu era loc pe trotuar, eu mă gîndeam pe unde să ocolesc să nu ne spulbere vreun as în alte șoferiei. M-a interpelat cu „Și, ieșiți des p-aici?”
Mai întîi n-am fost sigură că vorbea cu mine. Că eu nu-s obișnuită să mi se vorbească la plural. Apoi m-am prins că vorbea cu mine și cu conținutul căruțului meu. Da, zic, cînd e soare, ne mai învîrtim, poate adoarme minunea. Ce aveți acolo, zice? Un sac de cîrnați, zic. Și rîd. Haha rîde și el, da’ ce de-a păr are sacul, zice el (a naibii freză a fie-mii, mereu mă dă de gol).
Și uite-așa, da, e fetița mea Sofia, a super, eu am un cavaler, da, zic, l-am văzut, mult păr și la voi, și pe unde vă mai plimbați că așa m-am săturat de mașinile astea, da, și eu, oribil oraș, da, eu mă gîndesc să merg o vreme la mama în provincie, cu fată cu tot, da, foarte bine, să vă duceți să mai respire și copilul niște aer, eu aici stau mi-a părut bine păi poate ne mai vedem la revedere să vă trăiască.
Avantajul cînd te întreții cu tați e că (probabil) nu tre să faci schimb de informații mămicești, gen ție cît ți s-au lăsat sînii și dintr-astea. Nu că n-ar fi utile și conversațiile astea, dar perspectiva unui tată asupra tehinicilor de împins căruțul printre mașini poate fi reconfortantă.
o doamne…auzi…sac de carnati… :))))
dar voi nu puteti merge prin gradina botanica ?…stai ca acolo e contra cost…si parcul de la eroilor este in renovare….fir-ar…era la doi pasi de voi.
ar fi interesant sa te plimbi cu aia mica pe sub balconul lui Baselu…. :))))
In Botanica zboara multi pufi si insecte (si Delfina nu apreciaza plasa, ca nu ma vede de dupa ea), iar aleile sint atit de sparte ca ultima oara a luat Omu copilul in brate ca sa nu i se sparga creierii de la hurducaieli.
Asa ca imi ramin strazile din cartier.
Ce mi-a placut asta cu creierii sparti! (adica modul in care ai spus-o tu 🙂 )
Mi-am amintit ca noi aveam strada in renovare, cand aveam primul copil mic. Tot asa, cu hurducaieli. Ieseam la piata, cu mandra in carut, ea ochii mari pe tot traseul, era odihnita. Nu adormea deloc (max o ora toata treaba cu piata) si cand intram din nou pe strada noastra hurducaitoare, ghici ce? adormea de taiai lemne pe ea :), mai faceam inca o tura pe strada, sa fiu sigura ca adoarme bine si apoi o lasam in carut, in curte, dormea vreo doua ceasuri 🙂
Pe urma s-au modificat multe lucruri, inclusiv asfaltat strada, crescut copilul, dar concluzia mea pe moment (cateva saptamani bune) a fost ca hurducaiala ii placea (nu era nimic traumatizant pt ea, totul se desfasura f pasnic si placut din cate puteam sa constat eu, cu uimire bineinteles 🙂 )
Telicitari pt tatic! 🙂
hei, in mama si copilul, de Herta si Capraru, varianta din 86 se recomanda ca plimbarea de seara a bebelusului in carut sa fie pe un teren usor accidentat, ca se oboseasca si sa doarma mai bine. asta e explicat acolo.pe mine ma bufneste rasul si acum la treaba asta, da se pare ca mai sunt si bebelusi la care merge figura.
Io de asta nu am aflat din carti ci din practica…CelMaiFrumosCopilDinLume nu dormea decat in carucior pe teren accidentat…il plimba tatal cand venea de la servici-are program flexibil si-l zgaltaia pe ala micu pana venea somnul…Si da, CelMaiFrumosCopilDinLume aka MiculTerorist avea senzor de viteza…era barbatu asta al meu in pas semialergator mereu..ma intrebau cunoscutii de ce fuge pe strada cu caruciorul…nu stiau ei ce viata aveam noi pe vremea aia…
:)))))) Super !! frumos scris ! mi-ai inseninat dimineata, acum ma duc mai cu voiosie la sala …
Ioana, eu zic sa incerci sa stai mai mult afara cu Sofia, chiar daca nu doarme. In primul rand ca e mai sanatos decat in casa, e aer curat si se obisnuieste cu variatiile de temperatura, deci nu va fi un bebe obisnuit sa stea in casa si care raceste la prima adiere de vant:d. In al doilea rand pentru ca s-ar putea sa doarma mai bine dupa o plimbare de 1-2 ore. In al treilea rand pt ca ei asimileaza orice acum, chair si uitatul la frunze e important, e altceva, ii stimuleaza creierul:d.
Eu sunt anti-plimbari pe langa bloc. Mergi intr-un parc ceva:)
a, si ca fapt divers, a mea a adormit un an de zile afara doar hurducanita 2-3 minute pe niste bucati de piatra cubica dezmembrate. Ii cadea brusc capul intr-o parte si adormea
Da, am observat si eu asta ieri, pacat a a dormit numa 15 min…
Da, stiu, ar fi grozav sa pot sta mai mult cu ea afaa, problema e ca se plictiseste repede si incepe sa tipe, si tipa si o ora incheiata, iar pe mine nu ma tin nervii sa imping la carut asa… In plus, ea ziua maninca la 2 ore si mi-e complicat s-o hranesc pe strada, tre sa ii dau colief inainte, care se prepara cu lapte muls etc etc. E complicat si tot prin jurul casei tre sa stau deocamdata. Poate si-o mai rari mesele si s-o mai calma cu plinsul, si atunci o sa ma aventurez pina in Izvor…
Si eu am patit o chestie asemanatoare, adica am crezut ca voi ramane prietena de plimbari cu amicele, insa a primat asemanarea programelor copiilor nostri. Acum am alte amice de plimbare, de obicei vecine de cartier sau tovarasi cunoscuti in parcul de joaca.
Cat despre aerul poluat al capitalei, am stat acolo cateva luni si ma obisnuisem cu el, insa dupa ce m-am intors acasa la aer curat…am dormit 3 zile…
Inca putin si va avea doua luni,nici nu va mai dormi dupa fiecare masa.Devine curioasa de tot ce misca in jur.E sanatos statul afara,la aer,nu zic,dar nici nu poti sa stai tot timpul pe strazi,in galagie si aer poluat,alergand spre casa cand se-apropie un nor de ploaie,iti dau dreptate.Mai coboratul si urcatul etajelor…nu-i simplu.Mersul la mama mi se pare o idee buna,daca locuieste la casa cu curte,chiar ar fi super.Si poate aerul de provincie e mai curat.
Hahhaaaaa!!! Dormit dupa fiecare masa???? Doamne, ar fi paradis daca ar adormi macar dupa O masa ziua, dar asta s-a intimplat de max 5 ori in 2 luni. Daca va dormi si mai putin ca pina acum ne ducem toti la balamuc.
Mama sta la bloc, dar aerul de munte de la piatra sigur o sa-i faca bine, chiar si de la balcon.
Atunci eu sunt norocoasa, copilul meu doarme aproape zilnic la amiaz si acum! (are peste 3 ani) :)))
A dormit intotdeauna la amiaz, noaptea mai greu 🙁
„Little children”, anyone?
Draga mea printesa,
Balosenia mea are deja trei luni si vreo 15 zile, deci cam scapam de urlete, plans mai putin urlat sau plimbari imposibile cu carutul pricinuite de Parturile Ostile specifice varstei. Am crezut si eu ca are tepi si lava landoul, abia acum incepe sa reziste mai mult de 20 de minute si nicioddata nu adoarme asa. Nu stiu exact cat are bebe, dar cred ca nevoia de a sta la caldura matelor huruitoare ale mamei e in floare. Bebe al meu nu tacea pana nu il scoteam afara, cat de frig sau cat de ploaie, strans la piept de un pulover puos si rezistent. Ca broasca, pe burta, cu capul pe sanul meu. Apoi am procurat „al treilea brat”, un sling, care mi-a fost ajutor mie si confort Pârțulanului mic. Si asa a trecut iarna, asa au trecut si durerile lui bebe si asa mai am eu mainile functionale acum si mintea usor limpede…in cantitati variabile. Poi…multa rabdare sa ai, draga mea, si multumire ca nu e mai rau! (desi uneori pare ca nu se poate mai mult)
asa se fac prietenii „de-o viata” 🙂
Lasa Ioana, ca vii acasa si mai vii si la bunica .Eu am grija deSofia si tu poti sa mai tragi cate un pui de somn Cred ca va dormi mai bine ,e liniste, aer curat ,umbra si soare Avem si o mierla intr-un pom si ciripit de vrabiute , Nu avem praf , nu avem zgomot nu avem gropi.Totul va fi bine/Va pupa bunica/
Asta cu mersul in provincie si eu cred ca va va prii la amandoua deopotriva. Deci bagajele si la gara 🙂 Asigura-l pe Om ca sunteti fete mari de fapt si incapeti pe maini sigure la Piatra , in plus cred ca mama ta va fi foarte mandra sa isi ofere ajutorul. Nu cred ca se poate o bucurie mai mare. Sa nu mai pomenesc de ingrijirile bunicesti. Cred ca aveti mare nevoie sa mai schimbati aerul, sa-ti incarci bateriile sunt sigura ca va fi de bun augur plecarea. Mai ales ca e vorba de un oras ca Piatra 🙂 Daca nu te retine nimic ce nu poate fi dat la o parte, weekendul e aici plecati toti 3 si se intoarce Omul singur in Buc ca sa fie desprinderea mai putin „dramatica”. Pup 2 printese.
Si inca ceva, pe cand Botezul?
Nu vreau sa vorbesc precum babele dar bebelusa cred ca si-l cere la cum povestesti ca e de agitata uneori. Nu o priva prea mult de el, o sa vezi cum o sa devina mai linistita dupa ce o crestinezi 🙂 si daca ea e mai linistita vei fi si tu.
Cand era fiul meu mic asa-mi ziceau si mie prietenii..sa-l botez ca se linisteste…si l-am botezat la 2 luni fix….De linistit nu s-a lunistit-asta a venit dupa 4 luni…Acum ca sunt insarcinata din nou iti spun sincer ca nu ma voi mai grabi cu botezul…tot una face!
Am stabilit deja botezul, o sa fie la 3 luni. Va tin la curent cu miracolul care se va petrece dupa (sau lipsa lui, dupa caz).
Sarcina usoara, K, sa-ti fie bine!
🙂 Moa, ce-mi plac taticii care imping la carut. Si am remarcat ca-s tot mai multi tatici responsabili.
Mama zice ca femeile se nasc cu sentimentele materne, barbatii trebuie ajutati sa si le dezvolte pe alea paterne 🙂