Nu e vreme de romantism zilele astea. Pentru că Omul e în concediu, alergăm ca apucații să rezolvăm cît mai multe. Dragul de el, așa vacanță odihnitoare nici nu visa să aibă. Ne trezim la 6 să alimentăm minunea, ne culcăm la 7. El se trezește la 8 și se duce la apartament să dea indicații meșterilor. Eu mă trezesc la 9, fac de mîncare pentru cine apuc, alimentez minunea, Omu vine să ne ia și mergem la ales de diverse. Copila doarme printre veceuri și găleți de vinarom, noi potrivim gresii cu parchet și măsurăm plinte.
Azi am alergat și pînă la Romexpo la tîrgul de mobilă Bife, din păcate acolo însă nu prea sînt treburi de vînzare pentru persoane fizice ca noi. Jumătate din expoziție sînt antichități și chinezării, vă jur c-am pierdut timpul aiurea. Fix acum, cînd n-avem timp nici de somn nici de mîncare pentru noi, adulții, că cea mică e privilegiată. Ajungem acasă la prînz, lapte, somn pentru ea, unul dintre noi pleacă iar la vînătoare, în timp ce al doilea rămîne acasă s-o păzească și să spele rufe/facă ordine.
Se trezește minunea, preparăm ceva piure, servim, ea halește, apoi suplimentăm cu lapte, apoi o ambalăm și hai iar. Mai un Dedeman, mai un Bricostore, mai o Ikea, mai un Cișmigiu, asta dacă avem noroc și ieșim la plimbare după ce se închid magazinele. Apoi baie lapte somn pentru ea, din nou treabă pentru noi. Schițe de mobilă, planuri de culori, clanțe și mînere, analize de oferte, calcule de buget.
La miezul nopții picăm, la 6 dimineața o luăm de la capăt. Și tot așa. Deh, quality time în trei, mostly în mașină și prin depozite de chestii.
De luni ne liniștim, că e gata vacanța Omului. El se duce înapoi la serviciu, lucru pe care îl așteaptă cu mult drag, că așa mult ca în concediul ăsta n-a muncit niciodată. Eu rămîn cuminte acasă cu făptura mea cea minunată, care de vreo două zile nu știu cum se cheamă ce face ea, dar a început să se deplaseze cu burta în sus pe direcția înspre cap. Și se fixează în colțul patului și acolo se ceartă cu apărătorile din burete pînă mă duc s-o cobor, ca să o ia de la capăt. Și ne împrietenim cu perele coapte, care tare bune mai sînt (cred eu, ea încă nu s-a decis).
Deh, crește preaminunata. Mîine face 5 luni. Cele mai pe spate-dătătoare. Are 65 de cm și 6,6 kile. E blondă. Rîde tot timpul. Cîntă. Mă trage de nas. Ne topește. She is a heartmelter.
Poooooooooze poooooooze cu galusca ambalata.
Eeeeei, nu-i momentul să facem gălușca publică, poate mai încolo. 🙂
Sa stapaniti sanatosi noua proprietate :).
multumim!
deci se schimba adresa de corespondenta? renunti la mansarda ?
a venit vremea să ne mutăm la casa noastră.
Uite, Prinţesă, aşa se deplasa Puştiul meu la şase luni… aşa face şi mica Delfină?
http://www.youtube.com/watch?v=ZtL42CXqo6Y&feature=plcp
Aşa… cred că e tare grea perioada asta, cu atâta alergătură dar… să vezi ce Crăciun vă aşteaptă pe voi. Şi, pe ce schimbaţi mansarda?
frmshk – rad de nu mai pot, zici ca e broasca!! Oare asa fac toti copii ?! Abia astept sa-l vad pe Matei facand asa!!
măi, din gaşca mea de 7 mămici şi 9 copii, nici un altul decât al meu nu avea apucături de astea… bine că i-a trecut, după o vreme… 🙂
ahahahaaaaaaaaaaaaa, ne-am prăpădit de rîs, ce broscărie!!! cam asa face si sof, dar mai soft, doamne, daca ar sari ssa ar vome si laptele de acu o luna…
no, e fetiţă şi soi regal pe deasupra, nu-şi permite gesturi prea… burgheze… :)))
(sau, poate doar mai trebuie să crească un pic?)
Cred ca v-am vazut intr-o seara pe langa Cismigiu…erai cu copila in Marsupi,eu cu a mea in Manduca….
daaa, iesim des pe-acolo, dece n-ai facut semn???
Cred ca peste ani, Omul isi va aminti de acest concediu ca de unul dintre cele mai frumoase din viata lui 🙂
Sa stapaniti sanatosi noul regat 🙂
doamne-ajuta!
weekend-ul viitor e simexpo la romaero, sper sa fie mai abordabil pentru persoane fizice 🙂 nu de alta, dar ma intereseaza si pe mine mobila… de casa noua 🙂
m… eu nu mi-as face mari sperante… daca e ceva interesant, pls share, noi nu mai batem drumul pina acolo decit la sigur! 🙂
am fost, nu am plecat dezamagita… recomand daca esti in cautari. sunt expozanti pentru toate gusturile si buzunarele. eu am mai pus pe lista de optiuni 2-3 producatori noi, inclusiv si din restul tarii, nu doar zona capitalei. si e bine ca livreaza si monteaza si in bucuresti, fie la un pret modic, fie in pretul mobilei. singurul dezavantaj al mobilei la comanda e termenul de livrare, poate ajunge si la o luna jumate…
plus ca, in cadrul targului e si o tombola, poate castigi ceva…:)
Printesa, te inteleg…pe cat de mult imi plac casele aranjate cu gust, pe atat de mult imi displace toata zarva cauzata de renorvari…am renovat inclusiv vara asta si nici pana acum nu am pus toate dvd-urile si pozele la locul lor :)))
Nu am inteles totusi ceva: va mutati din mansarda?
Io am inteles, intr-un final! Da, si-au luat apartament sau ceva de genul…
Multa bafta, sa fie intr-un ceas bun, sa fiti sanatosi si sa stapaniti „castelul” 10000000000000 de ani…..
Eh, vacantele astea din pacate sunt necesare. Peste ani sa speram ca o sa va amintiti cu placere de ele 🙂
Buna Printeso! E prima data cand iti citesc blogul si m-am indragostit. M-am indragostit de povestile tale si de modul tau de a povesti fiecare intamplare. Nu te cunosc, nici nu as avea cum ca doar suntem la cateva mii de km distanta, dar simt ca o sa te vizitez aici pe blog mult timp de acum incolo. Felicitari pentru ”castel” si pentru minunatia de ”galusca”.
Cu drag, Monica.