Hai c-am făcut-o și pe asta. Noi două. N-a fost chiar un succes din punct de vedere nutrițional, dar măcar ne-am distrat, nu? Mai mult tu, că eu am avut după aia de curățat toată sufrageria de portocaliu, dar zîmbetul tău de final a meritat tot haosul. Zău că da!
Avocado n-ai vrut deloc. Nici prima oară, nici a doua oară, nici a treia oară. Nici îndoit cu lapte, nici mixat, nici întreit cu lapte, nici pasat. Bleah și dublu bleah, împins afară cu limba, grimase de dezgust și priviri care-ar fi topit cele mai netopibile inimi, ok, bine, clar, am înțeles, tu nu ești genul de copil care se diversifică pe stil american, cu avocado.
Și să diversificăm e musai, că văd că nici lapte nu prea mai înghiți de bună voie. Ducem și eu și tac-tu muncă de lămurire seară de seară, hai iubita, încă puțin, hai pentru mine, hai pentru mama, și tu nu și nu și ceva ceva trebuie să mănînci, copii nu cresc doar cu șoapte frumoase și pupături diafane. Creveți cu usturoi nu-ți dau încă, mai stăm pînă la masa de Crăciun. Între timp, m-am gîndit să încercăm și cu ceva morcov. Știu că doamna doctor Becheanu ne-a sugerat orez cu zahăr, eu însă insist să cred că nu e o idee prea bună, chiar dacă tu ai reflux și dai pe-afară mai tot timpul. Eu aș vrea să nu afli ce e ăla zahăr mai devreme de 3 ani (iar dacă înveți să citești pînă atunci, mama promite că zahărul nu-i prea grozav, mai bine mîncăm fructe și miere, bine?).
Așa că am purces. Ieri după-amiază. Doar noi două acasă, între mese așa, să nu-ți fie nici foame, nici stomacul prea plin. În locul tău preferat, balansoarul bjornbaby. Tu dădeai la pedale acolo, eu învîrteam cu lingura de silicon în paharul în care te aștepta portocalie și dulce prima masă cvasi-solidă: morcov aburit, mixat și îndoit cu mult lapte de mamă, să nu-ți fie gustul prea străin. Babețică mare, cu buzunar, să play it safe. Liniște în casă, călduț, eu.
Prima linguriță. Înainte, îți țin un mic discurs. Despre ce e în ea și despre de ce e important să fii tolerantă și răbdătoare și să mă lași să-ți arăt ce de-a lucruri bune sînt pe lume. Începem cu morcovul, dar să știi că după el vor urma niște mii și zeci de mii de lucruri mult mai bune. Majoritatea fără zahăr. Dar pînă la ele, acest piure de morcov. Bun, uite, mănînc și eu, mmmm nom nom, chiar e bun (note to self: ia să fac eu o supă de găină cu muuult morcov, da, o să fac).
Tu, cuminte și încrezătoare, deschizi gura din vreme. Primele picături de piure moale poposesc în ciocul tău curios. Hm. Nu bun. Primele picături părăsesc ciocul curios deeeestul de repede, odată cu niște tone de scuipat și o figură ușor mirată. Șervețel, mai departe.
A doua linguriță. Morcovul intră în gură și iese din gură după o secundă sub formă de clăbuci și balonașe portocalii. Tu chiui de bucurie, eu îți explic că nu-i bine, că nu așa se face treaba cu morcovul. Șervețel, mai încercăm.
A treia linguriță. Nu ajunge în gură, căci la contactul cu buza de jos, gura se închide etanș. Mîna ta dreaptă pornește pușcă spre linguriță și morcovul zboară în decolteul meu. Nu e bine, puica mea, nu așa se face treaba cu morcovul. Șervețel, mai încercăm.
……..
A cinzecea linguriță. Măi beberițo, cum faci tu de reușești să scoți din gură de trei ori mai mult morcov decît reușesc eu să-ți strecor înăuntru?
Oricum, mulțumesc pentru frumoasa colaborare, sînt foarte recunoscătoare că deschizi gura (de cele mai multe ori), că îmi zîmbești atît de frumos după ce scuipi delicat (sau mai puțin delicat) treaba portocalie, că ai încredere să guști (de 50 de ori la rînd) o treabă care-ți pare suspectă, că n-ai aruncat betacaroten și pe televizorul lui tati, și în general că ești atît de simpatică tot timpul, dar mai ales cînd încerci să mesteci, să sugi și să scuipi în același timp chestiunea vîscoasă pe care ți-am strecurat-o pe sub nas.
Să știi că mîine o luăm de la capăt, da? Te mai socotești tu în noaptea asta cum stă treaba cu mestecatul și mîine poate și înghiți ceva, bine? Dacă se poate, desigur, nu-i grabă, nicio presiune din partea mea, avem timp. Nici n-ai cinci luni încă. De-aia începem din vreme, să nu ne grăbim. De-aia și pentru că nu avem încotro, asta e mersul pentru bebelușii cu reflux. Ce e refluxul, mă întrebi? Eh, nimic important, e așa o treabă ușor neplăcută care, cu puțin noroc, o să treacă înainte să-ți dai tu seama că te deranjează.
LE: Eram convinsă că n-ai înghițit nici un micron de morcov în cele 30 de minute de dans cu lingurița înpiureiată, dar judecînd după vomele portocalii de peste trei ore, aflu că de fapt ceva ceva legumă colorat s-a strecurat pe gîtul tău frumos. Deci există speranță! (nu și pentru haine, constat acum, căci una e să speli pete de lapte regurgitat, care se duc fără probleme, și alta să te lupți cu pete portocalii, care se țin cu dinții de material, așa că presimt că mare parte din garderobă va lua calea gunoiului).
LE2: Anyways, te iubesc. Te maimultdecîtiubesc.
N-o condamn, eu nu suport gustul de morcov fiert nici la 37. Nici de mango, că seamănă cu morcovul. În schimb aș mânca măr ras amestecat cu biscuiți și acum. 😀
imi faci dimineata mai frumoasa:) la noi a mers morcovul, dar nu amestecat cu laptic ci cu putina apa ramasa in steamer si un pic(mai mult) mar facut tot la steamer:) poate daca il combini cu mar merge si la voi:)
Sunt fantastici la treaba asta, cu diversificarea. Clar, hainele vor ajunge la gunoi, inevitabil, dar să fie asta cea mai mică problemă. Şi eu am încercat prima oară – ce mult e de atunci! – cu legume, puştiul a făcut atâtea nazuri până am lăsat-o baltă şi am trecut la fructe. A fost mai uşor aşa, i-a plăcut mai mult, după ce s-a obişnuit şi cu altceva decât cu lapte, am introdus şi legumele. Am zis că pot să fac în felul lui, nu al cărţilor sau al altora. Şi a ieşit bine.
Baftă multă şi vomă puţină! 🙂
as fi vrut sa vad asta filmat… nu stiu de ce…dar.. cred ca imi doresc sa vad toate mutrele, mutritele , strambaturile si ce o mai fi. poate data viitoare…
O inteleg pe Delfina si mie-mi displace avocadoul 🙂
Ah, la cat de superb scrii speram sa iubesti avocado :))).
Am incercat :))) Dar iubesc mangoul. Mulțumesc
Tare dulce postul acesta.:) Si eu una mai am o luna si nasc, asa ca imi astept domnisoara cu nerabdare, intre timp ma documentez cu verva de pe diverse bloguri.:) Va pup cu drag pe amandoua! 🙂
Sigur se va distra citind filele acestea de poveste, peste cativa ani! Ma bucur ca sunteti atat de apropiate 🙂 Zi frumoasa!
Printesica,printesica imi faci zilele frumoase…parca va si vad.Bravo dragele mele.
aveti timp da, daca n-are nici 5 luni. eu parca am inceput cu suculet de morcov crud. fiertura a venit mai tarziu. dar cati doctori pediatri atatea bordeie….fiecare e liber sa aleaga singur calea.
Ar trebuie sa vorbesti cu mama, eu care am avut reflux si vomam tot pana multi, multi ani. Ce e de facut, nu stiu. Daca m-as putea hrani cu aer as fi cea mai fericita. Si acum, cand mananc, am impresia ca stomacul nu se deschide. Uneori stau de vorba cu stomacul si il intreb ce vrea el sa manance. E nasol. Cand eram mica ai mei se rugau d emine asa cum te rogi tu de ea. In schimb, mancam supe, muuuuuulte, siiiiiiimple ca o scoteam pe mama din sarite. Imi zicea ca nu imi poate da apa chioara. Iar banane, avocado si alte alea de tip cremos sa nu le vad nici acum. Foarte rar. Incearca orez, fara zahar. Vezi ce vrea stomacul ei sa primeasca. In rest, cat mai mult rabdare.
Geniale! Printesa si delfina! super post! 🙂 sanatate si rabdare pt amandoua!
A mea este mancacioasa si fara reflux si tot nu a vrut avocado sub niciun pret. Nici morcov nu mai vrea mai nou. Ii place in schimb cartoful, painea si biscuitii. Eu ma supun, ca nu ma pot lupta cu ea la nesfarsit.
Cand eram noi mici se baga repede grisul cu lapte, care e usor de facut. Poate vrea asa, cine stie?
spor la morcofagie 🙂 noi am diversificat de zor deja: banane, morcovi, portocale, rosii, mere, piersici, chiar si cite-o pruna, de desert. ofc, banana e cea preferata. la exotice gen avocado nu ne-am riscat (ca nu ne omorim nici noi dupa avocati).
Continuati lupta, noi avem 6 luni si cand papam fructe sau morcovei cu carnita impartim prin toata camera, mananca si mami si scaunelul si peretii si oglinda plus ca dupa, mergem direct la dus – murdarim de sus pana jos.
Ps: am gasit morcovi bagati dupa ureche dar si in par ( la ea si la mine 😉 cum sa nu o iubesti!
Detergent de pete.
Incearca sa-i pui in mana morcovul fiert, sa o lasi singura sa descopere care e treaba. Poate merge ;).
Mi-am amintit, refuzam tot ce era cremos, pasat. Mai bine mancam morcov fiert, cartof fiert cu mana mea. Eu iti spun din experienta copilul cu probleme la mancare.
Thumb up!
😀
A si trecut aproape juma` de an?! Nu uita ca berbecii au personalitate! Nu tot ce zboara se mananca, desi iubesc portocaliul!
Copiii din familia noastra au fost diversificati cu mei. E o cereala foarte hranitoare si usor de digerat. Cu apa sau lapte, fara zahar bineînteles. Le-a placut la nebunie.
http://www.holle.ch/Produkte/Hirsebrei.htm
sau în engleza:
http://wholesomebabyfood.momtastic.com/milletbabyfoodrecipes.htm
Eu am inceput cu suc de fructe, cate o lingurita…si acum la 2 ani jumate mananca zilnic minim 3 fructe..
pt Sof e importantă mîncarea solidă, încercam sa reducem refluxul.
si orice fel de pata, chiar si kk, afine, etc iese cu Nufarul de la Farmec..doua fas-fasuri pe hainita si apoi spalare in masina….pana sa il descopar muream la pete…Daca adaugi la spalat si Vanish verde-poti linistita sa speli la temperaturi mai joase ca si curata si igienizeaza..
Stiam ca vanish nu e safe pt pielea copilului… Nufarul e?
Copilul meu a mostenit o piele extreeem de sensibila de la mine. Ne iritam urgent daca nu ne place temperatura, detergentul de rufe, etc. Dar la cele 2 produse nu a avut nimic…e drept ca intotdeauna pun la masina de spalat dubla clatire, la absolut orice fel de rufe.
Nu stiu de ce diversificatul vine la pachet cu lingurita – sint doua chestii noi deodata, poate de-aia merge greu la toata lumea. E ca si cum inveti sa inoti si dupa trei lectii scoti si colacul, te duci si la apa adinca, pentru ca ai invatat miscarile, nu? Rutina mincarii e legata de supt, la virsta asta, deci e normal ca acel ceva pe care vrei tu sa-l inghita sa fie mai curind ceva de jucat si scuipat decit mincarea in sine 🙂 Mincarea e aia buna de la mama, sau din sticla substitut de mama, asa ca poate n-ar fi rau sa incerci cu biberonul – pasta de morcovi cu orice sa fie putin mai diluata, sau gaura tetinei mai mare, si dupa doua, trei – sau cite or fi – inghitituri o pui la sin, ca sa asocieze treptat cele doua feluri de mincare 🙂 E bine sa incepi cu o cantitate mica, pe care sa o poata termina repede, in asa fel incit masa principala sa fie tot cea de lapte. Pe vremea mea cam asta era tehnica diversificarii, cel putin in prima faza, mai ales ca pentru ea e inca foarte important laptele de la tine si mai putin „diversele”. Sa dea dumnezeu sa ai lapte suficient macar pina la sapte-opt luni, nimic nu-l poate inlocui din tot ce zicem noi ca ar fi sau n-ar fi bun.
:)) rabdare maximala! eu inteleg gusturile printesei tale, n-as manca avocado sau morcov pasat cu lapte nici sa ma-npusti! sunteti haioase amandoua.
…. ce ne-o astepta si pe noi?!!
Petele de morcovi sunt cele mai nasoale, dar se curata cat de cat cu sapun Sanosan. Asta daca ai chef sa freci oleaca mai mult de manutza. Succese si rabdare in rest:d
Pai, nici nu e realist sa colaboreze din prima. Urmatoarele luni sunt pentru a o obisnui cu ideea ca urmeaza alt tip de hrana, alt mod de hranire etc. Tudor e ingretosat de morcovi si la 3 ani, iar la avocado si eu zic bleacs!
Cu el, vazand ca nu tine cu piureurile de la inceput, le-am transformat in supa si le-a acceptat mai usor.
De fiecare data sunt uimita si ingrozita cand aud de doctori care se incapataneaza sa recomande zahar! Si nici miere nu are voie pana pe la un an si chiar mai incolo, poate provoca botulism infantil (de la Mihaela Bilic citire). Zaharul din fructe e arhisuficient! Diversificare placuta in continuare 😉
Eu am tras lozul câştigător cu amândoi copiii, cred. Cea mică e prea mică şi se mai schimbă obiceiurile, dar dacă va rămâne aşa, ca acum, o să-mi mănânce urechile amândoi. Agatha la cinci luni acum mănâncă la masa a doua fructe şi la a treia legume. Cred că i-am dat o singură zi clasica supă pasată, că aşa ştiam eu de la ăl mare. M-am uitat la ea cum începuse să mestece cam în gol de la zeama puţin îngroşată şi am zis, gata, mâine primeşti piure. Şi aşa i-a rămas felul. Cel mai mare succes l-a înregistrat dovleacul copt cu măr, pasat zdravăn să fie neted, dar stă linguriţa băţ. Dovleac simplu, cu măr, cartof dulce. Cu măr, pară, prună, piersică. Amestec legumele cu fructe, să-mi placă şi mie la gust. Toate coapte o oră. Apoi cere lapte în completare. Nu-ţi mai spun ce cantităţi, îţi zic după ce înregistraţi succesul, că nu vreau să vă complexez :). Rabdare cu prinţessina!
Eu am inceput cu suc de mar, apoi suc de morcov adaugat in el, acum doua saptamani si 1 zi (cu 2 saptamani inainte de a implini 5 luni).
(1) Nu i-a priit deloc la burtica. Intai partaieli, care, dupa morcov, au culminat cu dureri de burtica. Nu a dormit 2 nopti. Am fost nevoita sa ii dau Debridat…. Nu bun!
(2) Gustul i-a placut extrem de mult (merele sunt din curtea unor prieteni, super bio 🙂 ).
(3) Am trecut rapid la piure de mere (fierte, lungite cu apa minerala plata Devin in care au fiert… ca de bebe la inceput de drum). Pediatra ne-a zis crud dar noi… am schimbat putin reteta. Ne-am uitat si noi la cum incep americanii diversificarea. Nu dau marul crud. Gustul in continuare bun, insa niste grimase haioase….. :). Nu prea i-a placut textura. Insa a deschis gurita non-stop, baietelul meu mancacios.
(4) A treia saptamana era randul marului cu biscuite. NU AM VRUT. Pur si simplu noi nu am vrut sa mai deschidem gurita desi eram taaare nerabdatori. Stiam deja ca, daca pune mama si masuta la leganus, si il blocheaza, e rost de papa bun.
(5) Azi am papat tot-tot! Am adormit papand, dar asta e alta chestie… Diferenta? Am oparit biscuitele (facut praf de robot), cu putin ceiut. Biscuitele il fac eu in casa. O reteta din carte lui Capraru (cu zahar brun bio, cantitate injumatatita fata de reteta originala… acolo scria de oparit, insa eu… na…). Din intamplare, el a sfatuit-o pe mama in „prima mea zi acasa”. Si a iesit bine :). Asa ca… trag cu ochiul si de acolo.
PS1
Nu stim inca sa mancam. Sugem lingurita cum putem, si nu intelegem de ce mama ne tot ia din gurita asa buna sursa de papica…
PS2
Azi a rontatit un biscuite intreg (eu luasem cativa sa rontai eu in parc…). Taaare bun! si gustul, dar mai ales pentru gingiutele mancatoare… ca tare ne mai chinuie. Si biscuitele asta tare nu e faramicios. E numai bun de morfolit!
Asa ca… eu mai rontai din sarja urmatoare. Ceilalti biscuiti intregi, nefacuti praf de robot, sunt pentru gingiutele suparatoare.
Am citit atatea articole despre diversificare incat am impresia ca atunci cand o sa fie cazul o sa fiu pregatita. Dar n-o sa fiu. 😀