Am trăit s-o aud și pe asta. Cineva mi-a transmis (în mod anonim și extrem de curajos, desigur) că-s egoistă că dau lucruri pe blog. Că aș face mai bine să le vînd și să donez banii unor cazuri umanitare. Numai că eu am mai făcut asta în cîteva rînduri și de fiecare dată ceva n-a fost bine, ba că de ce am ales cazul acela și nu altul, de ce atunci și nu mai devreme, de ce așa și nu altfel. Și de fiecare dată mi s-a făcut silă. Auziți voi, sînt egoistă că-mi donez lucrurile! lol
De data asta însă nu dau înapoi și nici nu mă las certată, că e proiectul meu, sînt lucrurile mele, fac cu ele ce vreau, pot să le dau și foc, dar nu le dau foc, vi le dau vouă, și desigur, sper că și voi veți face la fel la un moment dat, cu obiectul primit de la mine sau cu un altul, cu un copil bolnav sau cu o casă de bătrîni, voi știți mai bine cum vă place să fiți darnici.
Așadar, mergem dansînd mai departe, anonimul poate să se zvîrcolească în altă parte, eu sînt bucuroasă că pot să fac 44 de cadouri, în același timp donez cît pot cui consider, mă rog pentru sănătatea și liniștea tuturor celor care au nevoie de ea și intru în weekend cu mare voie bună, căci mai sînt 42 de zile și e ZIUA MEEEAAAA! 🙂
Cîștigătoarea balansoarului electric este Monica Bratu, felicitări! Random.org a ales nr. 15. Monica, te rog să-mi scrii să ne vedem cît de curînd să-ți predau balansoarul! Tare mă bucur că v-ați înscris așa mulți, din păcate cadoul de azi a fost numai unul. Dar nu vă descurajați, mai avem 42 de zile și tot atîtea cadouri!
Mergem mai departe cu o pernă de gravidă pe care am primit-o la rîndul meu și care mi-a făcut viața de femeie însărcinată cu 15-30% mai ușoară (că plăcută n-a fost nicio clipă). Arată așa:
Vă poftesc să vă înscrieți ca de obicei, acolo pe Facebook.
Să dansăm, să ne veselim și să facem cadouri, că viața e frumoasă și atunci cînd nu dormi și te dor dinții!
Ioana, felicitari pentru proiect. Anonimii sa ramana acolo in anonimatul lor, zic eu. Probabil ca daca ar consuma energia respectiva facand ceva constructiv ar fi prea bine.
Buna ! Iti citesc demult blogul si te admir tare mult ! Oamenii sunt rai si de multe ori nu inteleg de ce . Ideea de a dona lucrurile mi se pare nu numai originala dar si tare ,tare draguta . Mergi mai departe pe drumul ales ca tot ce faci este bine . Bucura-te de Sofi si toti cei dragi tie !
Eu am ras citind… Am multi madanezi inchisi undeva si ii hranesc. Si aud foarte des: „Mai bine ai cheltui banii aia pentru copiii orfani!!” sau ma rog, mai bine cresteai un porc, un copil, etc 🙂 Oamenii sunt foarte grabiti in a judeca faptele celorlalti, in loc sa isi vada de ale lor. Sunt convinsa ca cine ti-a scris si-a vandut un rinichi pentru un caz umanitar……………. Un om urat, asta este respectivul.
Anonimii sa se duca la toti dracii ca iar ma enervez, ma scuzati, pardon. Tu simte-te libera si fericita sa dai lucrusoare cui le doreste. Si atat.
M-a busit rasul :))) Eu sunt convinsa ca anonimul respectiv de indata ce termina de citit o carte, isi ia alt robot de bucatarie, alta geaca etc., vinde tot ce nu mai foloseste sau foloseste mai rar asa si doneaza. Si incetul cu incetul va salva lumea 😀 De fapt nu… nu reuseste, pentru ca altii nu fac ca el si sunt egoisti. Dar sunt curioasa caror cauze umanitare se dedica pentru ca si-acolo daca donezi pentru unul esti naspa, ca discriminezi si decizi care caz e mai important si etc. Mda.
Legat de jurizat carti, ca e tot pe-acolo cu „daca nu faci ca mine esti nedrept” imi amintesc ca am citit in cartea lui ALS „De ce vedem filme” ca in nu stiu ce an Palme d’or-ul a fost acordat lui Theo Angelopoulos NU pentru ca filmul lui ar fi fost cel mai bun, ci pentru ca pentru a nu stiu cata oara el era aproape sa il ia, dar ar fi pierdut din nou in fata altui film mai bun si s-a mers pe principiul „hai sa-i dam pentru intreaga cariera” desi filmul in sine cu care se prezentase in acel an nu era clar the best. Tocmai de aceea ma amuza, dar si intristeaza ca la un concurs ca cel in care esti in juriu o parere ONESTA este combatuta si ti se sare in cap ca nu judeci bine/corect cartile cu metoda ta de citit, cand la concursuri cu miza extrem de mare, faze de genul „hai anul asta sa-i dam lui x ca parca n-am mai dat unui corean premiul de 5 ani” e ceva frecvent. Iar tu dai clar nota mare cui iti place si esti taxata ca esti sincera si spui cum ajungi la decizie. Desi, sa fim seriosi, fiecare are un mod propriu, recunoscut public sau nu de a judeca un text si o suma de n motive pentru care o carte i se lipeste de suflet. Ca in dragoste: simti cum se aprinde in tine sau nu. Chiar nu o poti forta sa apara daca nu se leaga. Dar na…gata, tac. Totusi mi-e un pic ciuda ca nu scrii recenziile pe blog.
da bai, si mie, dar ce sa fac, mi-e frica, asta e adevarul. sint rai astia, intelectualii.
Eu scriind in fuga si cu greseli. *Faze de genul (…) sunt frecvente. Si mai zic ceva desi am zis ca tac: a judeca o carte este un proces extrem de subiectiv, ca nu e matematica si nu exista formule magice. Daca ar fi asa simplu de produs o carte de Nobel urmand reguli clare si obiective, toti am fi mega scriitori. Un text corect da, se poate invata cum sa il scrii, dar unul care sa indragosteasca, nu.
Am comentat cat ai raspuns tu. Na, astept cu maxima curiozitate pe mail atunci.
Si, ma rog, de ce dai atentie unor asemenea comentarii? Pana la urma conteaza ceea ce simti tu pentru proiectul asta. Iar daca tu esti fericita ca poti sa ajuti in modul asta, clar nu mai conteaza nimic altceva sau parerile altor persoane „agitate” fara sens.
Eu zic, felicitari pentru initiativa si poate ca mai multi dintre noi ne putem inspira din astfel de idei!
Am patit o chestie asemanatoare cand am renuntat la hainele pe care noi nu le mai purtam.Ce-am facut cu ele? Le-am impachetat frumos intr-o plasa si le-am dus la locul unde se depoziteaza gunoiul si le-am pus langa tomberonul pentru hartie,la intrare.Tot timpul sunt acolo persoane care cauta…Ei bine,mi s-a reprosat ca am facut asta,pentru ca,vezi Doamne,cei care cauta in gunoaie le vor lua si le vor vinde.Asa,si,am spus.Foarte bine daca vor face asta,banii ii vor folosi poate sa isi cumpere mancare,una peste alta,este un ajutor.
Ce grabiti suntem sa dam cu bata intr-un om care,mult sau putin,face un bine.E cald si bine in haina anonimatului de unde se poate improsca cu venin.
Deci esti egoista ca donezi.Cum ai fi daca n-ai face-o?
egoisto! egoisto! (sau te-a făcut „egoist-o!”?) :))))
hahahaha, buna asta!!!!
Daca dai nu-i bine , daca iei cu forta tot nu-i bine .Oare cum sa faci sa fie bine in Romania?
Pfuaaa, ce oameni!… mai semneaza si anonim! Please ignore him! Super modalitate pentru a te aniversa ;-)!
Dar de ce trebuie sa donezi lucrurile doar pentru „cauze umanitare”? Nu e suficient de umanitar sa le dai cititorilor tai, care isi doresc lucrurile respective si poate chiar au nevoie de ele?
Poate nu e umanitar pentru ca participantii la tombola muncesc, isi cresc copii, isi ingrijesc batranii, iar in ziua de azi daca esti un om normal nu mai ai dreptul la nimic. Nici sa primesti un cadou.
Cat despre cel care da, observ ca tot mai des se aplica zicala „Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”.
Apropo de perna, esti sigura ca nu vei mai avea nevoie de ea pe viitor?
eu nu am FB 🙂
mi-as fi dorit asemenea perna acum 2 ani si jumatate, improvizasem cu o patura facuta sul pe care o tineam intre picioare cand dormeam… O, ce vremuri!
Poate la al doilea o sa imi iau 🙂
esti unul din cei mai generosi oameni pe care i-am intalnit pe net. Pe bune.
Draga mea,
nu ţi-am mai scris nimic de multă vreme, am avut nişte zile crunte, peste care am trecut cu bine, datorită îngerilor din jurul meu numiţi prieteni. Îţi mulţumesc mult pentru gândurile tale, n-am apucat să răspund la ultimul mesaj. Mă bucur mult că aţi găsit-o pe CIOCOLATA…Iar iniţiativa ta de a dona lucruşoare este admirabilă şi frumoasă, indiferent de ce spune lumea din jur. Mereu se va găsi cineva care să obiecteze, asta e viaţa nu nu avem cum să schimbăm oamenii. De fapt, nici nu cred că ar trebui să-i schimbăm. Depinde de fiecare ce şi cum spune. În altă ordine de idei, ieri m-am gândit la tine. Am primit de la cel mai frumos băiat (outside, dar mai ales inside) de pe pământ (din perspectiva mea, desigur) o cutie de bomboane RAFAELLO. Mi-am amintit de tine şi de frumoasele postări de acum ceva vreme. Se pare că aceste bomboane delicioase au un efect miraculos. Te citesc cu drag cât de des pot şi mă bucur că vă merge bine. Cu siguranţă ne vom vedea cândva, stăm aşa de aproape una de alta, iar eu stau aproape de Andrada. Îţi doresc multe zile senine alături de cele mai dragi persoane din viaţa ta. Şi să rămâi la fel de frumoasă. A
Buna!
Mare rugaminte: imi poti spune ce marca este perna din imagine? M-am tot uitat pe net, dar mai toate mi se par excesiv de mari…si ma gandesc ca ar fi bine ca sotul sa fie totusi lasat sa doarma in acelasi pat 😀
Plus, am tot incercat sa gasesc ceva cam ca cea pusa la bataie de tine – nu pare asa…enorma…sau este?!? – si problema este ca as vrea sa o cumpar online…si sa o pot expedia direct in Belgia – as vrea sa ii fac o surpriza surorii mele, care este gravida in luna a 6-a.
Multumesc anticipat! Orice sugestie este bine venita!
Alina
perna asta e de la dreamgenii. are cam 110 cm lungime si 45 cm circumferinta maxima, nu ocupa cine stie ce loc…