Am terminat deja de citit primul roman din concursul literar Augustin Frățilă, aseară l-am început pe al doilea. Vă avertizez din capul locului că n-o să găsiți la mine opinii detaliate despre vreunul dintre cele cinci romane finaliste. Pentru că mi-e frică. Judecînd după tot ce-am citit în ultimele săptămîni despre concurs, despre organizatori, despre juriu și desigur, despre mine, mi-am dat seama că prezența în acest juriu de blogeri mi-e perciuloasă. Dacă atîția oameni culți care nici nu mă cunosc, nici nu mă citesc, au decis despre mine că-s varză cu multă carne, păi să mă ferească dumnezeu să scot nasul să-mi dau cu părerea despre vreun alt domeniu în afara celui în care am o diplomă.
Așa că o să citesc și-o să votez în tăcere, deși cred că organizatorii așteptau de la mine recenzii elaborate. Stimaților, îmi cer scuze, dar îmi e frică. La ce spume am observat la gurile unor domni, mi-e teamă că dacă-o să spun că nu mi-a plăcut felul în care autorul scrie dialogurile, că-mi par false și obositoare, sau dimpotrivă, că mi-a plăcut personajul secundar X, că e atît de puternic că-l visez noaptea de parcă l-aș fi scris eu, or să-mi dea foc la gunoaie în fața ușii sau or să-mi scrie pe fațada casei cuvinte rușinoase. Că-s ușor e găsit și nah, acum și cu un copil mic în brațe. Responsabilitate însutită.
N-am vreme de polemici, de citit comentarii veninoase, nu vreau să mă apăr pentru că nu cred că trebuie. Nu mă mînă nimic în luptă. Nu am niciun folos de pe urma participării la concurs. Nu primesc bani. Poate veți bănui că mă umple de trafic prezența linkului către blogul meu pe pagina concursului. Ei bine, de două luni de cînd e linkul acolo, știți cîți cititori mi-au venit pe blog? 80. Din 50.000. Sigur, un cîștig deloc de neglijat e faptul că citesc gratis cinci romane considerate de critici literari cele mai bune romane publicate anul trecut.
Cu greu îmi fac timp de citit cele cinci romane, deh, nu-i simplu cu bebeluș la posesor. Dar citesc, citesc non-stop, citesc în pat, citesc în metrou și-n parc, cu cartea sprijinită de freza copchilei, citesc în baie (îmi scuzați vă rog lipsa de respect, sînt convinsă că domnii critici literari diplomați citesc numai în jilț, îmbrăcați în halat de mătase și învăluiți în fum de pipă vintage).
(recunosc că inițial am vrut să scriu că citesc pe veceu, dar mi-a fost frică de cuvîntul ăsta, mi-e că acuș mă citează cineva trunchiat și rezultă că am scris că eu cred că cititul e de căcat sau mai știu eu ce. Ca să vezi ce bine funcționează autocenzura, de fapt, iată că nu funcționează așa bine că tot nu m-am putut abține să scriu veceu în cele din urmă :D)
Nu-s obișnuită să citesc gratis. Asta o mai spun și gata. Apropo de calitatea în care mă aflu în juriul ăsta (pe care pot doar s-o bănui, pentru că nu eu m-am propus, ci organizatorii, eu doar am consimțit, cu oareșce bucurie, desigur). Cred că am dreptul la o opinie despre o carte pentru că sînt, pur și simplu, cititor. Atîta vreme cît, spre deosebire de alte produse, o carte o cumperi fără s-o poți proba în vreun fel, și sînt șanse mari ca deși îți place mult autorul și întregul univers strigă sus și tare că da, cartea asta e minunată, ție să nu-ți placă, orice detaliu și părere despre carte contează. Contează și coperta. Și cărțile anterioare ale autorului. Și premiile cîștigate. Și tirajele vîndute. Contează și părerea unui om în care ai încredere și cu ale cărui gusturi te potrivești ocazional. Și eu cred că asta am aici: o sumă de oameni cu care schimb păreri, idei, poze, povești. În care am încredere și care au încredere în mine, pentru că de niște ani îmi pun viața în vitrină, fără perdea, pentru că-mi place să scriu și pentru că lor le place să citească. Și pentru că în atîția ani de scris pe gratis, n-am recomandat niciodată un produs pe care nu-l consum și iubesc, indiferent de sumele care mi-au fost oferite. Pentru că sînt sinceră și nu cred că e nevoie de vreo diplomă pentru asta.
Așadar, da, cred că am dreptul la o opinie despre o carte, atîta vreme cît de ani buni cumpăr cărți mai des decît cumpăr orice altceva (mă rog, apa plată nu se pune). Și cred că oamenii care mă citesc au dreptul să-mi citească părerea, dacă îi interesează, desigur. Motiv pentru care voi trimite pe email tuturor celor care îmi solicită o scurtă poveste despre fiecare dintre cele cinci cărți. Cît despre dacă-ar trebui bloggerii să decidă cîștigătorul marelui premiu sau nu, asta nu cred că e de dezbătut, pentru că cine pune banii la bătaie face regulile jocului. Cui nu-i place, să nu-l joace (nah că mi-a ieșit o rimă, vă asigur că a fost perfect necăutată).
Zi cu soare și carte vă doresc!
Apreciez tot ce ai scris mai sus! apreciez ca mai sunt oameni care au principii si le si pastreaza, apreciez oamenii sinceri , care sunt din ce in ce mai rari si aproba si sustin ipocrizia. „hai sa zambim si sa ne prefacem ca suntem cele mai bune prietene cu vecina si sa o vorbim pe la spate”. E aiurea! Mi-ar placea sa avem grija de personalitatea noastra si sa nu o modelam dupa a altora. Hai sa ne uitam in gradina noastra si sa nu ne intereseze de curtea altora. Nu te cunosc, dar chiar imi placi! Iti sustii parerea pana la capat. Eu sunt economista, sunt cu cifrele, nu ma pricep la scris, dar ador sa citesc. Nu-mi permit sa-mi cumpar carti dar le imprumut de la biblioteca in mod constant:)). Asa ca daca iti face placere, astept pe mail scurtele povesti:).
P.S : E cineva care nu a citit niciodata la toaleta?
Da, eu vreau o scurta poveste despre fiecare. Sunt in cautare de ceva fresh de citit, contemporan. Multumesc!
Pina una alta iti recomand Kaos Moon, Scrisori catre Rita. Nu e in concurs.
Si eu vreau pe mail parerea ta despre cartile respective. Cat despre Scrisori catre Rita, stai asa ca stiu eu un dramaturg tulcean care si-a intitulat acum cativa ani cartea lui exact in acest mod. O fi plagiat? Si daca da, care pe care? :))
Multumesc, o sa o caut!
nu e nevoie sa o cauti… daca te intereseaza cu adevarat acest volum scrie-mi pe adresa de e-mail kaos.moon@yahoo.com si vorbim
sarut mana
stefan caraman dramaturgu’:)
PS : am retras cartea din concurs nemultumit nu de voi blogger-ii (eu am scris-o pe un blog, deci stiu ce inseamna) ci de conflictul de interese dintre criticii din primul juriu si editurile din concurs (care i-au publicat); iar temerea mea s-a adeverit… ma rog, paguba in ciuperci
Stiu de ce te-ai retras. 🙂
Hmm.. interesant.. mi-ar placea sa-ti citesc parerea despre cele 5 carti.. te rog frumos!
a, si sa-mi dai si mie numele si adresele alora de fac spume… sau doar numele 😉 .. eu cu nivelu’ de cultura nu stau asa de bine.. nici cu muschii.. dar am niste vecini care taaaareee ar vrea sa zmotoceasca niste posesori de lentile groase si creiere luminate (in conceptia lor)!! (veciinii le zic „sahisti” da yo nu stiu de la ce le vine porecla asta)..
nu-i cazul de smotocit, sintem niste eleganti aici, ce naiba.
e ok… just in case…
PS: era „vecinii”… macar sa scriem corect „ce naiba”! 🙂
Eu una,perfect de acord cu tine.Spor la citit,o sa imi fac si eu vreme,sunt curioasa sa vad cine participa la concurs.Cat despre vorbe,da-le-ncolo si nu le pune la suflet.
Romanele finaliste sint aici: http://www.acadecu.ro/romanele-finaliste-la-premiul-literar-augustin-fratila-editia-i-n21.html
Cit despre vorbe, nu mai pun la suflet de mult, sint obisnuita cu oameni care stiu totul despre mine desi nu m-au vazut niciodata.
adresa mea de mail e nerantzula@yahoo.com. vreau scurte poveşti despre cărţi. te roooooooog!
Eu sunt curioasa ce parere vei avea despre Matei Brunul. E singura pe care am citit-o si eu si mi-a placut foarte mult. De fapt, chiar imi pare rau ca nu vei scrie macar doua vorbe despre romane. Eu una stiu ca nu te-as judeca indiferent daca-ti plac sau nu si cred ca cei care te citesc cu drag ar zice la fel. Din contra, am mai mare incredere in recomandarile de pe bloguri (oricum simt ca-i cunosc de-adevaratelea pe blogarii pe care-i citesc demult) decat in recenzii literare pretentioase si pretioase.
To each their own, insa. 🙂 Lectura placuta!
SI eu as vrea sa ma abonez la recenziile facute de tine. Nu de alta, dar, din pacate, a trecut ceva timp de cand nu am mai dat peste o carte care sa ma captiveze, sa nu ma lase sa dorm, sa ma puna pe ganduri si sa ma intristeze ca nu e de 10 ori mai voluminoasa. 🙂
Buna Ioana, vreau si eu povesti despre carti. Desi nu ne potrivim de fiecare data, ma intereseaza sa aflu parerea ta.
People should learn how to form an opinion. Agresivitatea asta de la noi (o fi si in alte parti, dar pe limba noastra o simt cel mai bine si de ea ma leg) e ceva ce ma depaseste. Din pacate cam spune multe despre societatea romaneasca. Daca tot ai o parere contrara, macar fii diplomat si in the end, let’s agree to disagree. Dar nimeni nu stie s-o lase balta si conceptul de „parere diferita / stil de viata diferit” nu prea exista. Ori gandesti, traiesti ca mine, ori esti varza, iar eu trebuie sa ma impun cu orice pret, ca doar de asta exist. Sa nu mai spun de momentele cand pur si simplu zici acolo niste chestii si te trezesti cu „dar ar trebui sa faci asa” (bineinteles ca trebuie, daca zici tu, daca zice gura lumii, asa e) si „eu nu as putea niciodata sa fac ca tine” (asa, si?) … in fine, mi-e cam lehamite. Si vreau mail 😀
Orice cititor e un critic literar fata de ceea ce a citit. Cititul e ca si gatitul, unora le place mai sarat, altora mai piperat, e o chestie personala. Nu cred ca trebuie sa fii „criticul lui peste” ca sa poti sa te pronunti. Alegi ce iti place, cea ce iti vorbeste tie, cea ce iti ramane in minte.
Oare ce insemna un om cult? E oare un om cult o persoana ce a citit multe carti, a emis pareri despre carti si stie sa isi faca „varza” interlocutorii doar pentru ca au o opinie diferita, sau doar pentru ca nu le convine ca fac parte dintr-un juriu?
Poate e un om cult si doamna cu scuipaul.
Eu zic sa privesti inainte fara teama, si sa ne faci recenzia cartilor. Cei care te-au ales te apreciaza si au crezut in capacitatile tale de a juriza. Cei care te citesc iti respecta si admira opiniile, chiar daca nu se potrivesc cu ale lor.
Succes la jurizare!
Corect!
Subscriu!
De acord si eu. Totusi tu nu te dai in laturi de la scris de frica unor hateri. Astia or sa existe pe orice fel de subiect, au mai fost momente din acestea si-or sa mai fie. Nu poti renunta pentru ca niste bullies vor sa te intimideze si sa te cenzureze… Daca se ajunge chiar la dat foc de gunoi in fata usii sau mai stiu eu, cheama politia, da IP-uri etc. E incredibil totusi cum cineva poate lansa amenintari pur si simplu si sa nu suporte consecinte. Citisem undeva ca in America un tip a dat in judecata o femeie pentru ca il urmarea peste tot si il hartuia cu mesaje amoroase/erotice, ii facea viata dificila. La noi cred ca trebuie sa iti dea in cap sau nu stiu ce ca sa intervina. Dar stresul nu se pune? Mda. Tu scrie, dar daca nu si nu, mail please :*
Buna, Ioana
Te citesc de mult, dar cred ca e prima data cand las un comentariu. As vrea si eu sa primesc recenziile, te rog. Multumesc frumos.
PS: Pentru ca nu ma pot abtine, desi as vrea sa stau departe de noroiul domnilor critici literari: peste tot in Europa exista astfel de premii. Un singur exemplu imi vine in minte acum: cel acordat de revista Elle Franta, unde juriul e format din 120 de cititoare ale publicatiei respective. http://www.elle.fr/Loisirs/Livres/Prix-litteraire-des-lectrices/Devenez-juree-du-Grand-prix-des-Lectrices-de-ELLE-2013-1198739
Ok, îți trimit! Și musai să comentezi mai des, te foarte rog!
Multumesc, Ioana, asa o sa fac!
Pana nu mi-am vazut blogul tarat in noroi, nici eu n-am crezut ca literatura poate starni asemenea manifestari de ura. Si eu care i-am refuzat pe cei de la danone cu gandul ca nuvreau sa ma bag in troaca :-))) Pai haterii lui Danone sunt mici copii pe langa haterii premiul Augustin Fratila!!!!
Barem campania Danone era pe bani! 🙂
Nah, dacă vrem liniște, să ne vedem de scutecele și cratița noastră, nu să ne aruncăm așa în domenii d-astea unde e plin de orgolii! Nu că mămicia ar beneficia de zen, că se încaieră doamnele mai rău ca scriitorii și criticii lor…
Si eu zic la fel, sa lasam literatura pentru domnii in halate de matase si noi sa ne multumim cu tratate de puericultura ca pe altceva nu trebuie sa punem mana (si apropo iti recomand un film super tare, Un eveniment fericit, e un film frantuzesc, sa vezi cum da tipa Nietzsche pe carti despre cum sa nu mai planga copilul). Faptul ca mai avem si niscaiva studii de filologie sau ca intr-un an cheltuim mai multi bani pe carti decat altii in zece sau ca incercam sa promovam literatura romana, in toate formele ei, e mai putin relevant…
Da, trist filmul ala!
eu de -al dreacu le-as face o critica sa ma tina minte. de la personaje, dialoguri, naratiune, fir epic, final, dramatism, si toate cele. pai ori jucam poker, ori nu…. pe mine m-ar indarji si mai tare chestia asta sa le ofer una buna. de multe ori de ex, astept critici constructive pe pozele mele, aleg random oameni , discut cu ei ii intreb si ei zic doar…da sunt frumoase…. si mie mi se pare ca se poate mai mult, ca am vazut ceva aiurea, ca ceva acolo nu se potriveste….si vreau sa o vada si el…. da misto poze. asa si cu cartile… in fond toate sunt misto… ca cineva s-a chinuit sa le scrie. dar pana la urma il prefer pe Sven, Hassel. E adevarat nu il compar cu Asimov, sau Kafka, care inca ma chinuie cu Procesul. Uneori conteaza si educatia celui care citeste critica, aia a ratiunii pure.
Eu nu-s genul care se îndîrjește. 🙂
Si eu vreau mail 🙂
Dacă nu-i deranjul mare, aș vrea și eu mail cu cronicile tale. Recunosc cinstit, am citit puțin din contemporani conaționali și nu prea-mi vine s-o fac, decât dacă-s recomandați, nu știu de ce.
(Ieri, curioasă ca o mâță pe tema cine, cum, unde a croncănit despre Prințesă, am stat și-am căutat cu degetele mele butucănoase pe telefonul touch. Am găsit niște polologhii cramponate și lipsite de bun simț, dar și de logică. În naivitatea mea, consideram că orice critic literar respectă cititorii și amatorii de lectură, pentru că sunt cei care-i hrănesc de fapt pe cei care, la rândul lor, îi hrănesc pe ei. Pe tema asta ar merita scris poate mai mult, mă gândesc, că poate se mai dezumflă din orgolii la contactul subit cu realitatea.)
Orgoliile despre care spui nu sint dezumflabile în lumea asta a noastră. Nu cred.
Îți trimit cu drag! Și mersi c-ai pierdut vremea on my account.
O, da, ma abonez la recenzii!
daaa! vreau si eu te rog 🙂
Cine este de fapt printesa urbana’?
Draga Ioana, as vrea si eu recenziile tale…sper ca nu le cer cu intarziere prea mare. Multumesc 🙂