Nu o luați vă rog la sănătoasa, nu vă strecor sub nas unul dintre bătrînele mele discursuri motivaționale. Vă propun un joculeț, că e vineri și tare grea săptămînă am avut!
Sigur aveți în preajmă o persoană specialistă în sfaturi evidente și complet nesolicitate. O persoană perfect bine-intenționată care vă va sugera să beți apă dacă vă e sete și să vă puneți sare dacă vi se pare nesărat.
Eu o am pe mama. Draga de ea, nu mai știe ce să facă să-mi fie bine. Așa că aruncă asupră-mi la orice oră din zi și din noapte o ploaie de sfaturi care mai de care mai simpatice. Ce spui, ai ajuns pe vîrful Omu? Vaidemine, așa sus? Vezi să nu cazi, mamă! Să strîngi bine fularul dacă ți-e frig, da? Și dacă obosești, musai să te oprești să te odihnești. Draga de ea nu vrea decît să mă știe fericită.
Uneori, recunosc, sînt și eu genul ăsta de persoană, cînd, de exemplu, omu adoarme la televizor cu ochelarii pe nas. Și eu îi zic băi omule dacă ți-e somn, du-te de te culcă. Nu, zice el, că mi-e lene. Adică nah, decît să parcurgă cei 7 metri pînă în dormitor și să-i fie lene acolo următoarele 10 ore neîntors, el preferă să moțăie într-o rînă, cu cotul pe o jucărie scîrțîietoare a Sofiei, cu un picior pe masă și altul pe calorifer, cu televizorul zbîrnîind degeaba. In fine, e om mare omul meu, știe el mai bine.
Bon, ați identificat persoana? Cu dacă ți-e foame, pune-ți să mănînci și dacă te-ai săturat, poți să te oprești din mîncat? Poate e soacra, poate colega, poate iubita sau vecina. Sigur e.
Acum: în fața sfaturilor acestei persoane puteți avea două feluri de reacție. Una ofensată: adică ce băi, mă crezi retardat, ai impresia că dacă mă mănîncă în ureche, sînt atît de imbecil încît e musai să-mi spui tu că (și eventual cum) tre să mă scarpin? Sau cealaltă, recunoscătoare, că pînă la urmă persoana nu vrea decît să facă un bine. Mulțumesc mult, coană mare, ești foarte drăguță, să-mi mai spui și altă dată, nu știu ce m-aș face fără matale, aș muri de sete și de somn, zău.
Eu recunosc că multă vreme am recționat exclusiv ofensat la sfaturile și indicațiile mamei. De cînd sînt eu însămi mamă, trec din ce în ce mai des pe partea recunoscătoare.
Exercițiul creativ pe care vi-l propun astăzi este: ce sfat i-ați da persoanei care are (și dă) toate sfaturile din lume, tot timpul?
I-as spune: esti un om atat de bun, si ai grija de toti, dar de tine cine are grija? Ia-ti o zi, dormi si tu, bea si tu cafeaua aia buna, mananca supa aia delicioasa pe care o faci mereu pentru altii, niciodata pentru tine.Hai sa te imbratisez si eu pe tine, ca sigur te dor bratele de la atata mangaiat mereu alti si alti oameni, niciodata pe tine insati/insuti.
„Daca te plictisesti fa si tu ceva.. citeste o carte, framanata un aluat, spala o soseta..”
Sa bombardez cu sfaturi la misto (si inutile) – Nu e un exercitiu creativ, e o tactica de uzura pe care am invatat s-o aplic avand un pisalog-sfatuitor langa mine.
Mama e genul, e atata de grijulie, nu doar cu mine ci cu oricine are acelasi comportament. „Hai fa baie ca e tarziu” „Mai mananca fiindca altfel o sa iti fie foame” „Mai ia o bluza pe tine fiindca e frig afara” si tot felu de chestii de genu. Sincer, ma apuca crizele de nervi si imi vine sa urlu la ea din toti plamanii mei, fiindca singurul lucru care imi trece prin minte in acele momente e faptul ca ma crede retardata… Dar, 5 secunde mai tarziu, imi vine sa o pup si sa o strang in brate, sa ii spun ca ii o cicalitoare si jumatate, dar, eu o iubesc ca e mama mea si ca imi vrea binele 😀
Uneori in categoria asta se mai incadreaza si oamenii dependenti de a detine controlul (eu…) care, nu le face din dragoste neaparat, le face doar din nevoia de a detine controlul
Exact asa patesc si eu cu mama!
Sa mai spun ca o face si sotul meu…ti-e frig? ti-e cald? nu e rece iaurtul ala? …
Nici in relatia cu unul,nici in relatia cu celalalt nu pot sa spun ca m-am obisnuit.
Sfaturi…eu nu prea dau sfaturi…decat copiilor mei si pareri,atunci cand mi se cer.
Ma-ntreb daca nu cumva am si eu apucaturi de-astea ”sfatoase” fara sa-mi dau seama.O sa fiu atenta.
Ah… si fiindca tocmai mi-am dat seama ca mai sus nu am zis niciun sfat, sincer, nu stiu ce sfat as putea sa le dau. Probabil ca cel mai bun sfat ar fi sa se ocupe de viata lor, sa o puna pe a lor in ordine, inainte sa inceapa sa o ordoneze pe a mea.
Nah, eu sunt intr-o perioada in care toata lumea vad ca are ceva cu mine si-mi da sfaturi din astea. Asa ca le transmit un calduros „vedeti-va de vietile voastre” si atat. Da, inteleg ca oamenii sunt bine intentionati, dar asta nu inseamna ca mie imi face bine. Omului ii faci un bine cum are el nevoie sa-i fie facut binele, nu cum ai tu nevoie sa i-l faci.
Am identificat-o: io sunt persoana 🙂 Daca nimeni n-are nici o (legat?? nu pooot) problema, o creez io tenace, o expun ca sa stie omu’ ce problema n-avea si apoi il ajut sa o gestioneze :D. Se poate mai bine?!
Si eu tot la del. Si sa iti dau un sfat ? Tine-o tot asa! 😉
Si cum era cu pagina aia de sfaturi? Inca nu exista ? Incredibil….Hai Sa facem 🙂
I-as zice sa faca un biznis din asta – http://www.sfaturi.ro. 🙂 1 cent sfatu’! Am verificat, domeniul nu e luat! Dar cu ocazia asta am gasit http://www.sfaturi.net.
„Bineee, bineee, ai si tu grija de tine” sau „mai lasa-ma in pace…” sau tratare cu indiferenta a persoanei. Depinde si de starea mea, de moment.
sunt intr-un stadiu in care as impusca genul ala de persoana. Straight. Nu am dat sfaturi niciodata, am..acum sunt departe de ea, o vara primara, autotstiitoare…zeita sfaturilor. Nu m-ar fi deranjat daca viata ei era ..nu perfecta ci cel putin in ordine, dar haos total. Si…cum imi place psihologia, i-am intors-o, dar nu am slabit-o o secunda, vreo luna de zile ii dadeam sfat s ce lenjerie sa-si puna pe ea. A cam facut o cadere nervoasa, pentru mine era funny, dar s-a lecuit. Nu merge cu spusul, cu ”lasa-ma in pace”. E ceva ce au in singe. Un joc al mintii pentru o persoana inteligenta e arma perfecta.
E prima oara cind iti comentez, ai o fetita superba, sa ai parte numai de zimbete din partea ei. Vreau si eu un bebe cit de curind :)..Sa ai o zi superba.
Regino mamă, mi-e teamă că te gândești că vei fi și tu soacră:)
Serios vorbind, ai dreptate: în secunda numărul doi după ce la 30 de ani și ceva mi s-a spus cum să spăl la mașină am vrut să bag persoana la programul bumbac 90 de grade. Acum mă gândesc cu duioșie la sfatul acela.
Salutări din Italia unde mai ales bărbații cresc mereu cu asemenea sfaturi după care, când rămân fără de mame, și fără de aripi,nu știu nici cum să meargă la supermarket.
I-as spune persoanei respective sa se puna in pielea mea si sa se gandeasca cat o amuzau/enervau pe ea aceleasi sfaturi, primite de la mama EI. Am si facut-o, de altfel si chiar a ajutat! (vreo ora).
Colega de birou are mereu cele mai bune sfaturi, idei, din punctul ei de vedere. Uneori îi spun că trăiește în lumea viselor. Și încerc să-i explic că eu mă descurc foarte bine fără sfaturi nesolicitate, în schimb ar fi bine să aplice sfaturile chiar pe ea, nu pe alții. Să testeze sfaturile și indicațiile pe ea.
Bai, a mea favorita este, atunci cand sunt racita: ,,ai luat ceva?”.
Nu vine de la persoana asta, vine de la toate persoanele, intotdeauna. E un fel de bunacefaci. Ii spui cuiva ca ai racit, pur si simplu ii declansezi reflexul – ailuatceva?! (cu ton foarte ingrijorat).
Nu am niciun sfat aparte. Doar – nu mai intrebati asta! Niciodata! :D.
p.s.: mama nu ma intreaba daca am luat ceva, ca stie ca iau mereu ce trebuie si cat trebuie. Chiar o sun sa o intreb ce sa iau cand raman in pana de idei. In schimb are in arsenal restul (au anuntat ca se raceste, vezi sa te imbraci bine!). Sfatul meu catre ea ar fi sa nu-si mai faca griji, ca n-are rost…
”Taci odata si nu te mai crede desteapta planetei, ca si noi, restul muritorilor de rand avem o idee despre cum se traieste pe lume”. La mine e colega de apartament, cea mai egocentrista persoana pe care o cunosc. Toata ziua aud bla, bla, bla, me, me, me (you get the point). Tot ce face e nemaipomenit si sfatuieste pe toata lumea cu o siguranta de te face sa te indoiesti si ca ti-e foame sau sete. Serios acum, parintii sunt una si colegii/cunoscutii sunt alta. Si eu sunt grijulie cu familia mea (de-a dreptul enervanta dupa spusele lor) dar nu-mi permit sa ma bag in viata altora. Cu o parere personala, daca e ceruta, da, insa nu mai mult.
Toata ziua mi-a ramas in minte titlul asta. „Daca nu vrei mori, traieste!”. Am citit si postarea, insa pe mine titlul m-a trimis cu gandul la cel mai bun si cel mai intelept indemn pe care l-am auzit in ultima vreme. Asa ca, daca mai ai astfel de sfaturi, n-o sa spun „eh, imi trecuse si mie prin cap”. Cred ca-i tare bine sa avem intotdeauna pe cineva langa noi sa ne spuna sa ne infasuram mai strans fularul. Ne lipsesc doar atunci cand nu-i mai avem.
Buna
Eu am urat intotdeauna astfel de sfaturi. Ale mamei le inghit, ca de, e mama si o inteleg ca vrea sa-mi fie bine, desi multe din sfaturi sunt fara folos. Prietenii mei probabil ca sunt ca si mine, nu-mi dau sfaturi decat daca le cer. Cel mai mult ma enerveaza persoanele straine si chiar colegi de servici care dau sfaturi gratuite. de cand am plecat din tara mi se intampla mai rar dar in Romania era parca sport national. „Nu asa se imbraca mama geaca”, imi spunea o tanti in metrou cand m-am inbracat sa ies afara. Dar cum, care mana trebuie bagata prima, zi-mi si mie sa nu mor proasta. „De ce te-ai asezat aici?” ma intreba mamaia in biserica cand am indraznit sa stau langa ea. Dar unde mamaie? „Pai nu pune doar jumate de sticla de bors, pune-o pe toata ca asa e bun” zicea gzda la care am stat, ba chiar imi lua sticla din mana si o varsa in oala. Poate eu vreau mai putin acra. „De ce aspira mama ta covoarele azi, e Vinerea mare!” „Pai tanti, mama e Catolica, Pastele ei a fost saptamana trecuta si ce te intereseaza pe tine ce face mama in propria ei casa cu propriile covoare” ultima parte doar in gand ca sa nu ma faca nesimtita. „Nu exista, e numai o singura Vineri Mare, nu e frumos!”
Era plictisitor si enervant. De la mamaia in biserica care tipa la mine, la mamaia care imi facea morala ca nu am cercei si ca o sa fiu surda in viata de apoi, la tanti care facea misto de profesoara mea de fizica pentru ca venea cu bicicleta la scoala „Nu se cade unei profesoare”. In Bratislava unde locuiesc acum toata lumea vine pe bicicleta si e considerat frumos si sanatos: amangerul vine la servici pe bicicleta, popa vine la biserica pe bicicleta si nu se supara nimeni.
Mai de curand sunt insarcinata si spre ghinionul meu am fost racita de mai muklte ori. Nu pot sa va spun de cate ori mi s-a spus ca nu e bine pentru sarcina si pentru bebe. Am ajuns la captul rabdarilor si in curand o sa ma rastesc la cineva.
nu stiu ,frate,ca sunt eu genul ala de persoana! cat de rau pot sa ajung? chiar ma preocupa de ceva timp problema. bai,pai ce crezi ca e usor sa fii genul de persoana? serios vorbind,eu personal sunt in cautarea echilibrului in problema asta, de ceva timp.
Mama me aeste cea care are grija mereu sa ne fie bine: mie, baietelului meu, pana si pisicii 🙂
De ceva vreme am inceput eu sa o sfatuiesc pe ea, sa aibe grija de ea, sa se duca la dr, etc. I-am spus asa: ai avut atat de mult timp grija de noi, mai fa ceva si pt tine. Noi suntem mari (eu si surorile mele) acum, ai deja un nepotel, o nepotica pe drum, ne dorim sa isi cunoasca bunica multi ani de acum incolo.
Offf ca tare dor imi e de mamaie 🙂
„Gandirea ta laterala este impresionanta”
:))))))))))
La mine e matusa-mea cu sfaturi de astea gen ” Ce bine iti sta asa vezi sa nu te mai ingrasi mai mult de atat , dar nici sa slabesti ! ” , „Ai racit? Bea si tu un ceai nu mai sta asa !” , „Nu ti-e frig? Nu mai sta si tu asa dezbracata ! Vezi ca racesti !” etc. Si e asa cu absolut toata lumea din jurul ei , cu copii ei , cu barbatu’ , cu rudele , cu colegele de la servici si chiar cu necunoscutii de pe strada uneori ! Eu stiu ca ea are suflet bun si n-o face din rautate , cred ca singurul sfat care i l-as da ar fi sa se gandeasca mai mult la ea si mai putin la cei din jur ! Maica-mea are periodic apucaturi de astea mai mult la zile mari asa :)) Cand mi-am luat pisic si eram super incantata mi-a taiat tot elanul si mi-a zis ca nu ar fi trebuit sa il iau ca o sa imi faca dezastru in casa !
Recunosc ca pun in practica aceasta „calitate” insa nu am primit reprosuri si chiar mi s-au mai cerut 😀
Eu eram asa, insa m-am potolit cand a inceput sa imi pese mai putin… de lume. Ca pe capul celor foarte apropiati mie, tot ma mai asez confortabil si le torn o galeata de sfaturi inutile si vreo 2-3 picaturi din cele utile.
Sfatul pentru „old me”, e mai mult o intrebare: „De ce te obosesti atat?!”
Imi place mesajul, te pune pe ganduri, chiar daca mi-am imaginat ca va fi despre altceva postarea cand am vazut titlul.
Nonetheless, e frumos sa ai pe cineva care sa iti aminteasca in mod inutil sa faci diverse, e o dovada de dragoste (cand vine de la cineva drag) :-).
total off topic: cum „functioneaza” pisicile, in viziunea inginerilor, si alte chestii amuzante. Cred ca ti-ar placea 🙂 http://www.tvgasm.com/home/this-week-in-youtube-3/.html
de ce totusi sa reactionam ofensat sau exact pe dos
nu putem pur si simplu sa ignoram (ce e chiar nesolicitat si inutil)? Un Da, multumesc, de complezenta, apoi treci mai departe. Uneori totusi un sfat din asta iti poate da solutii simple la care nu te-ai fi gandit.
Eu ma ofensez numai la ce e prezentat acuzator, incepand cu „de aia ai racit, ca umbli dezbracata”, etc, si continuand cu chestii de viata care ma privesc doar pe mine. Si chestii prezentate ca litera de lege si rigiditate (dar sunt fraiera si nu comentez „trebuie sa dormi 8 ore pe noapte”, „nu se arunca painea la gunoi” etc
tatal meu e asa cum povestesti: daca ma vede ca imi pregatesc ceva de mancare, imediat imi spune: „a, pai poate ti-e si tie foame, fa si tu ceva sa mananci!” (?!!) pai fix asta fac! „aaa, da, asa e…”. daca imbrac copilul: „pai, pune-i tata, ceva pe el, nu vezi ca e frig!” pai, asta fac!
nu stiu ce sfat i-as da, probabil nici unul plecand de la ideea ca oricum nu rezolv nimic, cel mult se necajeste ca el a vrut sa imi dea un sfat bun si eu nu il iau in serios, asa cum zice mereu.
asa ca tac, zambesc (sau nu), imi inghit vorbele si il las in pace.