N-am mai scris, mă iertaţi. Sînt la Paris într-o binemeritată vacanţă. Adorm aproape de miezul nopţii într-o garsoniera micuţă de pe malul Senei, pe ritmuri de canţonete. Mă trezesc dimineaţa niciodată mai devreme de ora 11 în miros de pain au chocolat şi tartă cu pere. Mă plimb pe străzile colorate ale cartierului latin, beau cîte-un pahar de vin sec la apus pe Pont Neuf şi negociez cu buchiniştii numai aşa, de dragul de a-i auzi vorbind pe limba lor de poezie. Fetiţa cască ochii la Tour Effel şi rîde. Omul ne face poze. E bine. Mai stau o vreme.
Jap-jap două palme peste ochi mai tîrziu, mă scutur bine şi da, sînt tot aici în mansarda, în praf şi haos, prinsă în lucruri, prea multe lucruri, nopţi întrerupte de trei patru ori, nervi şi oboseală şi nervi şi oboseală. Cred că mi-am dat palmele alea cu prea mult avînt, că mi s-au umflat ambii ochi ca la broaşte, şi numai de alergat pe la doctori nu aveam vreme. În fine, bine că sîntem toţi sănătoşi. Of, parcă viaţa-i mai grea cînd nu vorbeşte nimeni franţuzeşte pe lîngă tine… Ne auzim mai tîrziu, acum nu-i timp nici de scris nici de visat. Şi se pare că nici de văzut, că iacă, ochii mei abia dacă se mai deschid. Unde-s canţonetele alea, să-mi bucure măcar urechile?
Aha, deci pana la urma nu esti la Paris ….
Sau da?
Prima mea vacanta cu copilul a fost la Paris, avea 4 luni si sincer nu-ti chiar recomand! Nu e un oras child friendly sa-i spunem asa, cu bebelusi! Mai ales cu caruciorul pe la statiile de metrou ne cam luam de cap! 🙂
Au fost si avantaje desigur, cum ar fi faptul ca nu ne lasau oamenii sa stam la coada la obiectivele turistice fiindca ne vedeau cu copilul! 🙂
Eu cred ca nici o vacanta urbana nu e chiar indicata cand ai copii mici. Noi am facut una la Roma, la 3 ani ai copilului.
Asta e, nu mai e mult pana face 8 ani, sa-l trimit in tabara. Si sa i-o dau si pe sora-sa in grija :-)).
Dar ati fost tare curajosi! Mie nu-mi vine sa plec prea departe de casa cu copilul!
Noi am mers vara asta cu fetiţa noastră la Londra, 10 zile (când avea ea 10 luni), şi la Madrid, la o conferinţă + plimbat, tot 10 zile (când avea un an şi câteva zile). Am văzut mai puţin decât am fi văzut dacă am fi fost doar noi doi, dar a meritat. Cât e mic, e mai simplu – doarme mult în cărucior sau în Manduca (acum, sigur, depide şi ce tip de copil e). După aia se complică lucrurile, când are un an jumate, 2, 3, 4… (tu vrei la muzeu, copilul vrea în leagăn).
Pe scurt, se poate călători cu sugarul şi chiar recomand asta, pentru că mai târziu e mai greu.
Vacanta noastra a fost foarte frumoasa! Dupa 4 luni ne-am dus in Maroc si apoi au urmat nenumarate vacante impreuna! Inclusiv pe Coasta Amalfi si pe Insule 🙂
Oamenii trebuie să viseze la ceva, și nu de puține ori visele devin realitate.
Trebuia sa visezi mai mult…visam si eu alaturi de tine, ca tare bine mai era;)
Uite canţonetă, prinţesă!
http://www.youtube.com/watch?v=-YyS0t8dp40&feature=related
Vaaaai, cat este de frumoasa… Acum visez si eu la Paris :-).
Of!
poti visa cu ochii deschisi in continuare, nici o problema, realitatile cotidiene impletite cu visare pariziana sunt mai usor de inghitit, cu praf cu tot, iar lucrurile, of multele lucruri de carat la mutarea in casa noua, or sa devina amintiri frumoase din locsorul vechi numit mansarda in care ti-ai petrecut o bucatica din viata. Eu am aruncat sau am pierdut prea multe lucruri la prea multele mele mutari din cauza ca n-am avut rabdarea necesara sa le sortez, sa le impachetez, si mai ales sa le gasesc loc in noua viata, si e pacat, mare pacat de amintiri frumoase, rabdare deci, muuuulta rabdare, si intr-o zi te vei trezi la Paris cu o domnisoara mai inalta decat tine, dar care iti seamana izbitor de mult.
Curaj si numai sanatate si bucurie in noua casa!
ti-am zis eu ca te da de gol telefonul.
Ce vis frumos!
Cand am citit primul paragraf m-a ars la inima un junghi de invidie… Culmea e ca el s-a nascut nu din faptul ca ati putea fi la Paris, ci din faptul te-ai putea trezi la 11 :-)). Sunt Andrea, sunt nedormita, azi se implinesc 2 ani, 10 luni si 22 de zile de cand nu m-am mai trezit mai tarziu de ora 8.
ce figura esti ma Ioana..ma gandeam cu reusesti !!dar reusesti asa frumos..te salut cu drag in toata amestecatura de trairi si episoade anoste!
Trebuie neaparat sa faceti asta in 3 la un moment dat 🙂
hai curaj, ce poate fi asa greu?
nici de carucior nu ai nevoie, ca ai sistem mai bun de plimbare cu wrapul
avionul si cazarea sunt gratis pentru pitici
bunavointa maxima in jur chiar si cand cea mica e urlacioasa
cred ca mai greu ajungi la Piatra Neamt, de fapt 🙂
Exclus. Poate pesteniste ani. Sint prea obosita sa plec cu fata undeva. O zi la mare ne-a secat de energie cit pentru 3 ani. Thx but no thx, not yet. 🙂
asa am fost si eu cu primul copil, nu am iesit din oras in primele 9 luni, doar casa si plimbare prin zona, eram asa de obosita, chiar sa ma duc la mama, 15 min. by car, tot era greu… iar cand a trebuit sa plec cu avionul, singura cu el, am avut emotii o saptamana… si dupa 2 ani, am calatorit singura, pe avion, cu un baietel de 3 si o fetita de 1 an, amandoi trebuiau schimbati de pampersi, pregatit laptele praf, stat cu ei pana adormeau, am avut 2 escale, un zbor de 8 ore si doua de cate 2 ore, dar am reusit, pentru ca sunt mama, nu credeam ca o sa am atata forta 🙂 … dar la Paris, cred ca e mai bine sa te duci singura cu Omu tau, asta daca nu ajungeti pe la EuroDisney 🙂
Si visul poate deveni realitate,viseaza cat mai frumos ca nu te costa bani.Cu putina rabdare visul se poate transforma in realitate si ce frumos o sa fie/ Inca putina rabdare .O sa vezi ce bine o sa fie in casa voastra si n-o sa trebuiasca sa va mai mutati .Sa fiti sanatosi si voiosi in casa noua. Va pupa bunica pe ochi si o sa treaca.
:* http://www.youtube.com/watch?v=MZFBlZdGDeQ&feature=list_other&playnext=1&list=AL94UKMTqg-9AvWNKRNUqFEVzYgsBhHRNf
IlOveu.
Daca te ajuta, iti vorbesc eu frantuzeste:)) Dar, dai un pain au chocolat cand te duci la Paris!
Frumos primul paragraf, al doilea nu ma intereseaza :))
mmm, cantonetele sint in Italia, nu in Franta:) sint cintece populare italienesti. cred ca sansonetele se fac auzite in Paris. si este Tour Eiffel dupa numele inginerului constructor Gustave Eiffel. 🙂 dar te iertam ca esti obosita si cu ochii umflati.:( o sa treaca!
ce m-as face fara voi, of.
Trebuie sa stii ca de la curent ai probleme cu ochii. Vezi daca nu ai grija ?
Cum nu e de la curent? Atunci e sigur de la praf… vezi, daca nu asculti sfaturile alea de viata si moarte ?
Nu e de mers iarna la Paris cu copiii, am fost eu de revelion cand Radu avea 1 an si a fost horror. Bine, mijlocia avea 3 ani si amandoi voiau in brate, oboseau cam la un sfert de ora dupa ce ieseam pe strada (frig, vant si muuuulte scari).
Dar de visat, putem visa oricand, eu visez ca merg cu ei mai spre tarile calde, sa nu am multe haine de imbracat si dezbracat…
Un mic suvenir si din partea mea, pentru tine si Om: http://www.youtube.com/watch?v=bc2Rsd7n7JM
Destinatiile au vreo legatura cu sexul copilului? Sau culoarea pielii? Sau culoarea ochilor?
Ca sa stiu cum ma orientez ca sa ajung la Machu Picchu. Ca-mi doresc de mult… 😀
Incepeam sa ma bucur pentru tine cand am citit prima parte a postului.