Nah poftim, ați vrut zăpadă, iacătă. Zăpadă să vă ajungă. Ce aud? Că nu aveți pe unde merge, că e plin de mașini și de troiene pe trotuare, că vi se udă pantalonii pînă la genunchi? Că nu mai vedeți rahații de cîine și călcați direct în ei? E frig? E murdărie? Ciorapi uzi și reci? Trafic ca-n iad? Mașini lovite? Străzi blocate? Așteptați în stație la 300 o oră încheiată, iar cînd vine e atît de plin de haine de blană că n-aveți loc să vă urcați?
Păi deh, cam așa e iarna în România. Nu știu cum reușesc unii să uite în fiecare an că nu trăim într-o țară în care să te poți bucura de zăpadă. Și se alintă că vai să vină odată iarna, să ningă, uuui ce frumos, ce feeric, fericire albă ca-n reclame, să facem îngeri de zăpadă, să alergăm diafan printre fulgi, să ne facem poze cu căciulile astea de blană, să ne pupăm aici în fața bradului din Cișmigiu moaaaa ce minunat, să ne simțim de parcă avem din nou 5 ani și mîine nu trebuie să ajungem iar la muncă prin troienele iadului.
Poftiți de faceți toate astea repejor, cît e zăpada proaspătă, că acuș încep înjurăturile. Aoleu, iar ne-a luat prin surprindere. Nu zău, adică ce, anul ăsta credeai că fulgii de nea vor sta așa romantic în aer pînă în martie, cînd se vor evapora să facă loc ghioceilor și gata, vine vara?
Creșteți mari, oameni buni. Sau mă rog, duceți-vă la munte în Maramureș, mergeți cu calul, purtați bunde din blană de oaie, bucurați-vă de iarnă acolo unde iarna chiar e o bucurie. Că aici la Capitală fericirea iernatică ține o oră cît ninge, apoi urmează jeg nervi aglomerație oase rupte și hai cu primăvara aia.
Mi-a plăcut și mie ninsoarea asta, un pic mi-a plăcut. M-am uitat pe terasă:
Am văzut metrul de zăpadă care-mi blochează ușa (deci și accesul la cutia cu ceapă și usturoi, of), brăduțul acoperit cu zăpadă, pe care i l-am arătat fetiței, care a căscat foarte impresionată, mi-am zis un brrr în minte, m-am bucurat că nu tre să ies nicăieri și m-am întors în pat. Că mult mai e pînă la primăvară…
eu abia astept sa ies, sa ma bucur cu fi-mea de zapada si sa nu-mi pese de trafic injuraturi si autobuze intarziate:) Anul asta sunt acasa cu fi-mea si nu imi pasa decat de bucuria ei:)
Sa te bucuri de copil , in aceiasi masura probabil ai votat si USL-ul ca de aia ti se rupe de ce fac restul … Sotul tau cat a dat la zapada azi dimineata? Ti se rupe probabil ca tu erai la caldurica …
Razvi – frustry!
Razvi, dupa ce ca esti un trist frustrat, mai esti si semidoct… ACEEASI masura, puiule, nu „aceiasi”.
Acum mergi de scrie asta de 1000 de ori pe caietul de teme, cel putin faci ceva constructiv. Si lasa lumea sa se bucure de ce vrea, nu-i nimeni vinovat ca tu esti un amarat fara alte preocupari decat sa improsti rahat in niste oameni care nu ti-au facut nimic.
exista in lume optimisti si pesimisti…. prefer sa cred ca fac parte din prima categorie si incerc de fiecare data sa vad partea plina a paharului… Am dat impreuna zapada azi dimineata, aruncand cu bulgari si distrandu-ne impreuna…. ufff, greu e de inteles:(
Eu pur si simplu incerc sa fiu pozitiva si sa vad partea roz a vietii 🙂 Si sa ma bucur cat mai mult de zapada. Ieri am mers jumatate de ora prin zapada, cu vantul in fata, imi inghetase fata si totusi m-am bucurat enorm, zambeammm. Azi am ajuns ok la munca pt ca am plecat mult mai devreme. Recunosc ca sunt multe probleme si pt multi oameni e foarteee greu, dar trebuie sa vedem ce e frumos in anotimpul asta.
Las’ ca vine tati diseara acasa si rezolva el cu zapada…
Printeso, sa stii ca mie-mi place cu toate astea pe care le zici tu. Ca decembrie fara zapada, e ca sexul prost. Si m-am udat si la picioare si-am si inghetat in statia de bus. Dar nah 🙂
E superb afară și mă bucur ca un copil atunci când ninge.!
Întârziem la servici și vara, că așa e traficul și așa sunt șoferii. Să nu dăm vina atât de mult pe zăpadă, are și ea rolul ei.
Eu vreau sa imi aduc aminte in fiecare an chiar si pentru o ora cum era cand eram eu mica si ningea. Macar pentru un minut sa ma transpun in starea aia. Si mi-am propus sa ma bucur de bucuria Marei, bucurie deloc mica. Incepand de anul trecut a invatat sa astepte zapada. Si o asteapta la geam tzopaind cu o fericire uluitoare. Aseara chiuia cand a vazut ca ninge…:) E urat pentru noi care percepem greul transportului prin zapada, pentru copii insa, nu stiu din ce motive misterioase, zapada e una din cele mai mari bucurii posibile. Nu imi pot explica dar nici nu o sa incerc…o sa ma bucur cu ea. Si o sa iesim sa ne tavalim impreuna! Curand o sa treaca si copilaria ei si vom deveni din nou ursuzi intr-ale zapezii si mocirlei. Deocamdata…sa bulgariiiiiiiim!
In final cineva care are aceleasi idei ca mine. In Bucuresti ar trebui sa fie interzisa zapada 😀 E minunata iarna undeva unde nu se face toata zapada mocirla iar lumea este mult mai calma. Mocirla, soferi besmetici ce claxoneaza aiurea la pietonii care abia isi mentin echiibrul pe trecerile de pietoni, multa mizerie, asta inseamna zapada in Bucresti. Si nu, nu sunt din alt oras desi mi-as fi dorit. Sunt de aici si urasc zapada aici :). Inca o iarna mizerabila. Unde e primavara? O mai striga careva?
M-am trezit de dimineata cu o oarecare fericire ca a nins, incercand sa imi amintesc de vremurile in care ninsoarea era cel mai frumos cadou si incercand sa imi amintesc de ce acum urasc zapada. Mi-am adus aminte de ce dupa doar 3 secunde in care am iesit din curte: pe trotuar nu ai pe unde trece, din pacate nu toti vecinii s-au trezit sa isi dea zapada din fata portii. la fiecare final de trotuar este cate o baltoaca de 5 6 cm adancime si 30 40 cm lungime. Trec de prima, cizmele rezista. dupa 10 astfel de obstacole ajung fericita la semafor sa trec spre metrou. surpriza:aici baltoaca nu mai are 5 cm adancime ci mai bine de 10 cred si cam jumatate de metru lungime. Realizez ca am cerut mereu puterea paranormala gresita, cea corecta era sa pot sa sar peste astfel de gropane pana pe partea cealalta. Reusim cu greu sa trecem si de ultima baltoaca ce sta in calea noastra si statia de metrou. Cobor la metrou…cei de la metrorex se incapataneaza sa puna colinde, insa sonorizarea lor este de cacat iar colindele alese suna a muzica de inmormantare, in nici un caz nu transmit fericirea Nasterii Domnului. Infruntam si cele 10 minute in statie eroic si reusim sa urcam in metrou. Aici sunt inconjurata de animale, nu oameni. Dupa ce imi iau 2 3 pumni in spate si 4 5 coate in cap(ca deh, nu am o inaltime ce imi permite sa evit coatele) reusesc sa gasesc un loc undeva langa o usa ce urmeaza sa se deschida abia la Romana. perfect.
Langa mine un grupulet de 4 eleve de clasa a9a(am dedus asta din ce povesteau). Fericita stau si ma uit la ele si incep sa imi amintesc acele vremuri iar, vremuri in care ma bucuram de iarna…privesc fetele, sunt asa dragute, mititele, cand deodata ele deschid si gura. „da fah…aseara am fost cu ala…”. what? Nu, nu…noi nu vorbeam asa la varsta aia…nu faceam un asemenea spectacol in public. Din pacate trebuie sa suport grupuletul vesel 15 minute, timp in care imi pun o dorinta: sa imi cresc copilul mai bine de atat atunci cand o sa fie vremea.
Dupa alte 3 4 coate in cap primite ajung la Victoriei. Aici tot colindele ce imi amintesc de o inmormantare sinistra. Fericita reusesc sa ies la suprafata. Ce bine ca am biroul in zona centrala(Victoriei), gandesc eu, probabil aici s-a dat zapada. Gresit.
De ce sa aiba drumarii program de la 5 6 dimineata? De ce sa mearga bucuresteanul obosit si enervat la munca pe un trotuar curatat? de ce sa ajunga uscat la picioare l;a munca, pentru a plati impozite, salariile celor 500 de parlamentari, pensii si tot ce dracu platim? nu meritam asta…meritam sa mergem prin zapada pana la genunchi, sa infruntam in mijlocul Bucurestiului o noua baltoaca, ce de data asta se intinde de la trotuar pana la jumatatea strazii…
dupa alte 15 minute de mers prin zapada, frig si plina de spume reusesc sa ajung la birou.
Si aici realizez ca nu mai am nici o urma de patriotism, ca urasc tot ce inseamna Romania mea. Imi pun o cafea..incepe programul.
Concluzia: iti trebuie o pereche de cizme tare rezistente in Bucuresti.
pupici, tina
Iarna la Paris. Joia trecuta se anuntau 5 (cinci!) cm de zapada, iar la servici oamenii faceau liste cu cei care stau departe de spital si care din cauza urgiei riscau sa nu mai ajunga la lucru. Tot personalul a fost sunat, s-au facut schimburi, s-au trimis listele finale la directiune, pacientilor care trebuiau externati si care stateau la mai mult de 15 km li s-a amanat externarea pana se topea zapada …
A doua zi: o bruma de 1 cm zapada, blocaje uriase pe periferic (cca 2 h, pe un drum pe care in mod normal il fac in 30 de min), personal blocat in trafic, aglomeratie la metrou (asa cum rar am vazut in Bucuresti, si coate asa bine plasate ca aici n-am primit in 6 ani de Bucuresti), baltoace cat cuprinde, avioane anulate, etc. Si toate astea pe impozite de n ori mai mari ca acasa.
Peste tot iarna le ia prin surprindere pe autoritati, desi traim pe o paralela unde iarna nu e o surpriza, si peste tot ne trebuie cizme rezistente.
Era un banc: cum iti dai seama ca a venit iarna? In loc sa calci intr-un rahat, te impiedici de el.
Imi place sincer zapada si frigul pana pe 1 ianuarie. Merg cu metroul la servici, deci nu stau sa dau zapada de pe masina sau sa-mi fac griji pentru locul de parcare. Singurul lucru care ma ingrijoreaza sunt turturii de pe cladiri:((. Eu prefer zapada in locul ploii si a atmosferei de deprimare. E frumos sa fie si primavara si vara si toamna si iarna..pana dupa revelion. Hey, o sa-ti tragi printesa cu sania, o sa o vezi si pe ea cum se bucura de zapada.
Mie imi placeeeeee!:)
Eu imi doream sa ninga si… ma bucur ca a nins! Nu am avut nicio problema! Am iesit in curtea blocului, am admirat cu voie buna patura de zapada imaculata si am scos la lumina Matizul coplesit de iarna! Am ajuns fara incidente si la fel de repede ca in fiecare zi la serviciu! Abia astept sa ma intorc acasa sa trag o raita prin parcul de peste drum pentru a ma bucura de alb, alb, alb!
m-a uns pe suflet textul tau. eu am zis de dimineata (in timp ce ma uitam cat de murdar e pe strada) ca daca mai aud vreun prieten care e locuitor al Bucurestiului care spune ca ii place iarna ma gandesc sa stric prietenia :))))
da, eu sunt fericit, pentru ca eu merg pe jos la scarbici deci nu am treaba cu traficul.
ce-i drept, azi dimineata am asistat la o cearta intre o doamna si o alta doamna cu un caine care-si facea nevoile fix in fata portii primei doamne, ca, nu-i asa, e zapada si nu se vede. Nu se vede pana la primavara, desigur, cand zapada se va topi si vor ramane doar rahatii numai buni de intins pe talpa. Am vrut sa-i dau si eu un sut potaii, dar ma grabeam si doar am injurat pe toti trogloditii care-si lasa cainii sa defecheze pe trotuar iarna.
as fi si mai fericit daca nu as fi lovit masina si deci nu as fi fost nevoit sa o scot ca sa merg cu ea la service, dar chiar si asa, tot sunt fericit cand e zapada.
atat am avut de zis. 😛
🙂 go, Robo, gooooo!
Oricat iubesti animalele, nu are cum sa-ti placa sa calci in rahat..Dar de ce sa-i dai un sut potaii? Cred ca sutul il merita stapanul, ca saracul animal nu prea stie ca ne deranejaza pe noi unde-si face el nevoile. Am vazut persoane care umbla cu lopatica si punga dupa animal, dar am vazut mai multe care se uita pe sus si le doare fix in dos.
Apropo, ce parere ai de faptul ca atunci cand in metrou e super aglomerat si se gaseste cineva si ragaie a shaorma? Mi se pare mult mai scarbos si chiar imi vine sa dau suturi in stanga si dreapta!
Desigur, cainele era vinovat ca stapana l-a lasat sa-si faca nevoile acolo. Vai, te grabeai…. ce pacat, Robo! Ce bine ti-ar fi facut sa-i aplici cu sete cainelui un bocanc in gura sau in coaste… ai fi simtit ca s-a savarsit dreptatea pentru doamna care se pricopsise cu rahatul in fata portii….
Si mai ai si aplaudaci, deci iata, un motiv suplimentar sa te duci s-o cauti pe proprietara nesimtita si sa-i aplici si ei un sut, dupa ce-n prealabil rezolvi cainele.
M-as bucura de iarna daca s-ar putea circula civilizat.Dar asta nu se va intampla in curand.Weekendul petrecut in Romania mi-a intarit convingerea ca nimic nu se schimba,din pacate.Cum a nins viscolit jumatate din ziua de sambata si duminica pana seara tarziu,am avut ce curata in jurul masinilor.Normal,pana aici,mi se pare firesc sa indepartam zapada in jurul propriilor autoturisme,dar sa se ocupe primaria de restul zonelor.Nu,deloc.Erau mai ocupati cu votarea.Iar au fost luati prin surprindere,mare minune sa ninga in decembrie,serios.Si caruta de romani care se vaita de toate in timp ce se uita din casa,de dupa perdele,la fraierii care au iesit la zapada,ca sa nu mai trebuiasca s-o faca si ei.
Are farmec iarna la sarbatori,daca esti intr-o zona civilizata unde sa te poti bucura de zapada.Sa mergi cu sania,sa faci un om de zapada,sa calci pe zapada afanata sau scartaind,sa bei un ceai cu cozonac,o cana cu vin fiert…recunosc,nu iubesc nici iarna nici frigul.Daca ar fi numai de sarbatori,bine-ar fi.
Buna ziua,
Ma numesc Marcel, si sunt dependent de zapada.
Am reusit sa supravietuisc 250 de zile fara zapada. A fost groaznic, groaznic. Era cat p-aci sa ma prajesc la soare. Eram disperat sa ajung la mare, caci aerul conditionat nu mai facea fata si credeam ca doar in apa mai exista ceva oxigen. Vroiam sa ajung in larg, sau sa raman cu apa rece la maximum sub dus. Dar apa aia din dus, curand devenea suportabila. Pielea ma ardea, ma bronzasem, si apoi ma decojeam, mai rau ca un sarpe care naparleste. Imi doream gheata si zapada si turturi, si beam totul rece sau cu gheata… groaznic…groaznic va spun. Si culmea e ca nu mai aveam cum sa imi smulg si pielea dupa mine…pielea era tot ce mai aveam ca sa pot respira. Si corporatist fiind uram pe oricine oprea aerul conditionat pe motiv…imi este frig, nu vezi ???
Visam cu ochii deschisi la partiile de ski, sa imi iau bootsi si placa si sa-mi pun usor castile pe rand, sa dau volumul la maxim, sa imi pun incet manusile, sa imi ridic fularul peste nas, si sa cobor pe Loards of the Boards. Copilului din mine, ii este dor de saniile lui de la bunici. Da, de sanii, si nu de una singura, ci de cel putin 3. De cursele nebune cand ne dadeam pe o panta si faceam intreceri sa vedem care merge cat mai departe si cat frecam talpicile ca sa alunece mai repede…..si mai repede.. si zambesc cand imi aduc aminte de smotrul primit de bunica-mea, raposata, care s-a facut instant rosie, cand ne-a vazut pe mine si pe fratiorul meu, doar in maieu, in fata portii. Mi-e dor de lemnele din foc, de cojile de portocale de pe soba, de painea de casa facuta de bunica-mea, de vinul fiert mancat cu paine si zahar, si de tata venind cu ciocolata si bomboane de pom. Si parca bomboanele au alt gust acum iarna. Si am doua colinde acum de o sa omor castile cu ele, Galbena gutuie, si Mama coace paine, si mama chiar face paine de casa, cu mana, cu faina de casa…si ce bine miroase acum in casa, a mancare…. Totul parca capata si mai multa aroma.
Si da sunt dependent. De bocancii mei, pe care ii curat si ii lustruiesc mai rau ca un copil mic in ajun de mos Craciun. Sau ca un soldat care isi cunoaste arma cu ochii inchisi. Si mereu bag crema si ceara lichida in ei, in fiecare seara. Si ii sterg cu o carpa moale de sarea de pe drum, pe care o aruncam iresponsabil.
Desi chiar si ieri, m-a facut muci zapada, si presimt ca ma paste o pneumonie, pentru cele 3h de stat in ninsoare, incercand sa protejez cumva aparatul foto. Sunt nebun dupa scartaitul zapezii sub bocanci. Si aseara dupa petrecere, am parcurs vreo 5 strazi prin zapada pana la Universitate.
Si nu, nu imi pasa, de ceilalti. De trafic, de strazi de trotuare de babe nebune care vor sa iasa pe zapada si pe gheata. Nu imi pasa de cei care in asemenea conditii folosesc masina si nu lopata. Mi se pare chiar hilar, sa ceri celor de la salubritate, chiar daca se trezesc cu noaptea in cap, sa dea la lopata, si sa degajeze tone de zapada pentru fiecare individ, pai am termina undeva in aprilie. Daca fiecare scara de bloc si-ar degaja trotuarul am termina in maxim 2h, tinand cont de cei 2 milioane locuitori.
PS. Astept cu nerabdare si temperaturi mai mici, incat zapada sa dureze mai mult si sa straluceasca la lumina lunii pline.
Ps2. Pentru cei care nu inteleg rostul zapezii, e ca si cum ai spune ca nu intelegi rostul, lumina/ intuneric sau viata/moarte. Este un ciclu complet natural, careeee…asigura ghici ce… o mare parte din apa potabila. Ganditi-va cat ati putea rezista fara apa. Mi-as dori sa putem curata si depozita altfel zapada in asa fel incat sa o putem folosi sub alte forme. Si cred ca se pot curata strazile mai bine, insa e vorba doar de implicarea noastra ca indivizi. Nepenalizarea primariei si lipsa proceselor pentru servicii neprestate, lipsa reclamatiilor, duce la sentimentul de las’ ba ca merge si asa…
ps 3. Cat timp am scris acest text, am primit invitatia de a merge in parcul Politehnicii, sa ne dam, cu … sacii de gunoi.. ca na, nu avem sanii. Si suntem ditaii corporatistii… maturi. Sper sa nu imi pierd/sparg ochelarii.
Ps de ps, daca va zic ce fac sambata o sa ma urati de-a binelea, dar o sa ma umplu de sorici… )
M-am dat mult timp cu ceolofanul pe dealul din Politehnica . Am fost foarte dezamagita cand au plantat copaci acolo. Iarna era plin de copii si adulti si ziua si noaptea:). Am gasit un loc de unde cumpar sorici bun bun si deloc scump!
Scuze Ioana, nu ma pot abtine sa nu corectez: iacătă, nu iacă-tă 😉
sigur ca da, nush ce-o fi fost in capul meu, multam!
iarna e frumoasa pentru copii. sa te dai cu sania, sa faci ingerasi in zapada, sa te bati cu bulgari, e foarte in regula si extrem de amuzant. cand esti adult pierzi mult din „magia iernii” date fiind tonele de lucruri de facut, graba, nervii, intarzierile. dar poti sa resetezi creerul de adult pe frecventa bucuriei de copil, sa te prefaci ca nu-ti pasa chiar tare ca intarzii la serviciu, sa nu te deranjeze prea tare frigul, muuulta zapada de dat cu lopata, doar sa alegi sa fii macar putin copil, mai putin amarat si stresat, mai bucuros si mai vesel.
Eu dimineata n-am intarziat, am facut chiar cu vreo 5 minute mai putin decat de obicei. Si intr-adevar, pe langa trotuar era oaresce mocirla dar drumarii si-au facut bine treaba in sector si strazile erau chiar curate.
Si nu mai bine in loc sa ne impiedicam de toate aspectele negative si sa ne amaram singuri existenta acceptam faptul ca traim la o latitudine la care este perfect normal sa ai iarna, in decembrie, zapada si frig? Ca pana la urma saraca iarna nu e de vina ca o parte din bucuresteni sunt lipsiti de educatie.
Nu neg toate problemele care apar, ma confrunt si eu cu ele in fiecare zi, dar aleg sa vad in primul rand aspectele frumoase. E destul de grea oricum viata ca sa mi-o fac singura si mai grea.
Asa ca…yeeee!! A nins si e posibil sa avem un Craciun alb!!! 😛
De unde imi iau si eu o bunda din blana de oaie? Mi-o doresc de cand eram mica…
cred ca pe dn1 pe la comarnic/sinaia, la chioscurile alea de pe marginea drumului…
Ba, eu am invatat sa iau firesc orice se intampla i materie de vreme. Mai groaza mi-a fost de seceta de asta-vara, de canicula aia ingrozitoare, vazand cum a topit tot-tot-tot in curte. Acuma, e iarna si trebuie sa fie frig si zapada. Acum un an am simtit la fel, m-am scaldat in zapada pan’ la sold, cand am iesit din curte dupa primul viscol, m-am inghesuit in autobuz si metrou, am limparit baltoacele cand s-a topit.
Acuma, de la 6.30 de azi dimineata am rascolit, zeci de lopeti de zapada. Pan’ la poarta, in fata portii, dupa casa, pe langa casa.
Mi se strange inima nu de mine, ca stau la caldurica, ma sui in autobuz, chiar dupa juma’ de ora de asteptat, da’ ma urc. Dar ma gandesc la amaratii care stau in maghernite de paianta, sau de carton, sau deloc, sau care n-au bani de lemne, de gaze etc.
Si imi salta inima cand ma uit la Tudor, cum se bucura si terfeleste zapada proaspata si neatinsa si calareste sania.
io n-am mai vazut zapada adevarata de vreo 3 ani :(, acum chiar mi-e dor de troienele alea din bucuresti 🙂
noi nu venim anul asta acasa, de Sarbatori… Victor, baiatul meu de 5 ani, m-a intrebat de ce si eu i-am raspuns ca e mai bine aici, e cald tot timpul anului, in Romania acum e frig, zapada, o sa fie mocirla, trebuie sa ne punem 7 cojoace pe noi si el stii ce mi-a raspuns? ca nu e nici o problema, mergem la Buna (bunica din partea tatalui), in Agapia, ca acolo e curat, zapada multa si ne dam cu sania si facem ingerasi si ne batem cu bulgari de zapada
De la geam totul e frumos cand stai in casa, cu vremea asta care ma tine prizoniera, asa ca nu sunt prea fericita si cu toate astea stiu ca trebuie sa ninga, cum trebuie sa ploua si alte lucruri fireste de care avem sau nu nevoie.
In seara asta a fost prima oara in mult timp cand m-am bucurat de zapada. Toata viata am iubit zapada si iarna era anotimpul meu preferat. Asta pana cand am devenit sofer cu „acte-n-regula” always on the go, azi ici, maine colo… si iarna s-a transformat in momente de ingrijorare despre cum o sa fie vremea, va ninge, va viscoli, e ger, e polei, e ceata, e un tir pus de-a curmezisul drumului etc.
Si iarna asta – no surprise – prima ninsoare a adus doar ingrijorare in sufletul meu – despre „cum o sa fie vremea, va ninge, va viscoli, e ger, e polei, e ceata”.
In seara asta am reusit sa infing masina intr-un loc de parcare in fata blocului de unde nu cred ca va iesi curand la cum ninge… si mi-am rezolvat treburile prin oras folosind picioarele din dotare. Desi am ajuns om de zapada acasa, a fost prima oara cand m-am simtit libera si m-am bucurat de omatul pan’ la genunchi aproape ca un copil. 🙂
Eu sunt fericita 😀 dar nu am masina si locuiesc intr-un oras mic deci nu e nici prea mare aglomeratie plus ca iarna e anotimpul meu preferat 🙂 .
Mie una mi-a placut mult iarna pana anul trecut…! Acum pot sa zic ca abia astept sa va iarba verde, floricele si toate alea, numai numai sa treaca odata iarna. Nu mai vreau ger, viscol si zapada cum am avut anul trecut! M-am scarbit de iarna tare de tot…