Sfaturi pentru proaspeți tătici

0. Fă un pas înapoi.

Nu mai ești buricul familiei. De-acum, nu pentru tine vor fi cele mai nemaipomenite cadouri, vise, planuri. E posibil chiar să ți se pară că iubita ta te iubește mai puțin. O să fii gelos, nedumerit, o să te simți lăsat pe dinafară. E ok, o să treacă în timp. Nu te iubește mai puțin, doar are mai puțin timp de tine. Și mai puțin chef de sex, dar asta nu înseamnă că viața voastră amoroasă va atîrna pentru totdeauna în cui. Există speranță. Mică și slabă, dar există! Hang in there.

1. Pune mîna pe copil

Nu se strică, nu se îndoaie, nu se ofilește. Bebelușul e obișnuit să fie manipulat, chiar și de mîini mai puțin dibace la început. Se va descurca foarte bine să-ți semnaleze dacă l-ai apucat prea strîns sau prea moale, dacă îl strînge scutecul sau poziția cu capul în jos devine incomodă după o vreme. Nu te stresa că i-ai pus bluza invers, bebelușului nu-i pasă. Ia-l în brațe, plimbă-l, schimbă-l, spală-l. Cît ești acasă, încearcă să împarți cu mama lui legitimă sarcinile legate de pui. Mama vrea asta, chiar dacă nu știe întotdeauna s-o ceară, bebelușului nu-i pasă prea mult de cine e plimbat sau schimbat, atîta vreme cît e. Deci fă-o. Te va iubi toată lumea mai mult, copilul va afla devreme că ești parte consistentă din viața lui, femeia îți va fi recunoscătoare.

2. Pune mîna și pe nevastă

Apuc-o de fund cînd se apleacă peste pătuțul copilului și spune-i ceva frumos despre ea. Ajută pe termen mediu și lung. Dacă ai noroc, poate ajută și pe termen scurt. 😀

3. Întreabă și reține

Chiar dacă interacționezi cu copilul o oră pe zi seara, e foarte important să știi tot ce se poate ști despre nevoile lui. Unde sînt scutecele, cîți ml de nurofen dai dacă face febră, la ce ore mănîncă și ce, cîte kilograme are, cum se numește pediatrul și care e numărul lui de mobil, care e păturica preferată a bebelușului, cu ce se joacă, în ce fel plînge cînd are nevoie de ceva anume, la ce oră face baie, cît are voie să stea afară. Doar pentru că în 99% dintre cazuri se va ocupa mama de toate detaliile astea, e posibil ca ea să cadă la pat, să îi plesnească nervii și să vrea să dispară o zi întreagă. Unde-s doi părinți, e bine ca amîndoi să fie bine informați în ceea ce privește copilul. Back up back up back up.

4. Trezește-te noaptea

Știu, tu de duci la serviciu. Dar și mama se duce la serviciu, chiar dacă rămîne acasă. Tu stai pe scaun la calculator sau cu fundul în mașină, ea plimbă în brațe 8 kile de bebeluș, îl schimbă, aleargă să îi facă de mîncare, îl ridică și-l așează de o sută de ori. Noaptea sînteți egali cîștigători ai trezirilor programate sau neprogramate. Faceți cu rîndul, iar dacă nu se poate, cînd ea se trezește să alăpteze, tu te trezești să schimbi scutecul și o lași pe ea să mai doarmă 3 minute.

5. Stai acasă

Seara și în weekend, nu te bucura că ai timp liber pe care vrei să-l folosești ca înainte. Mama abia așteaptă să-ți paseze moștenitorul familiei ca să aibă și ea un moment de respiro. Ia copilul, hrănește-l, ieși cu el la plimbare, mama are voie să facă ce vrea ea, no questions asked.

6. Citește

Alege una maximu două cărți despre dezvoltarea copilului (îți recomand Brazelton) și citește cîteva capitole nainte, ca să știi la ce să te aștepți. Întrebările dresate mamei, cu iz de reproș, de genul Copilul nostru cînd are de gînd să stea în fund nu fac bine. Copilul o să stea în fund cînd o să poată, în genere evoluția lui e scrisă în codul genetic și nu există grile de tabel suficient de largi să includă toți bebelușii. Răbdare, nu mai e mult pînă le va bifa pe toate și bebelușul tău, și-apoi o să te vaieți că vai ce repede a crescut.

7. Laudă

În primul rînd mama, care e o eroină și da, merită o statuie. Cumpără-i flori, spune-i că vai ce treabă extraordinară face (sincer fiind, că altfel te miroase și te bănuie de alte alea), că puiul de om e frumos și înțelept ca ea, că e frumoasă, bună, nemaipomenit, că e o eroină și merită o statuie. Apoi întreab-o ce mai poți face pentru ea. Apoi laudă și bebelușul, ce frumos rîde, ce mare a crescut, etc etc în felul ăsta o să se simtă bine tot mama, ceea ce e foarte important. Dacă mama e fericită, toată familia e fericită.

8. Fii acolo

Chiar și cînd nu poți fi acolo. Sună des. Trimite sms-uri. Întreabă dacă a mîncat tot piureul. De cîte ori a umplut scutecul. Ce consoană a mai rostit. Dar încearcă să fii acolo cît de mult se poate. Seara, dimineața, în weekend, în zilele libere. Nu profita de timpul liber de la muncă să te duci la biliard. Acasă, cele mai importante două persoane din viața ta tînjesc după tine.

Gata, hai că nu e greu. Știu sigur că se poate ca tatăl să fie 100% implicat, pentru că Omul meu așa e. Așa a fost de la început. S-a trezit cot la cot cu mine cînd trezirile erau din oră în oră, a rămas să doarmă cu fetița în cameră cînd eu n-am mai putut, întotdeauna cînd e acasă mă întreabă dacă vreau s-o țină el, s-o plimbe el, mă sună des, vine repede acasă de la muncă, nopțile le facem cu rîndul, ba el se trezește mai des decît mine în nopțile grele. M-a susținut cu alăptatul, știe tot ce e de știut despre bebelușă, știe ce să facă și ce să spună ca să-mi fie mai ușor.

Pentru mame, am un singur sfat: acceptați ajutorul taților, întotdeauna. Iar dacă nu vi se oferă, cereți-l. Tot timpul, în fiecare zi și în fiecare noapte. Altfel, ei vor trage rapid concluzia că vă descurcați singure (ceea ce e adevărat, dar nu și de dorit) și vor înceta să mai fie acolo. Și e important să fie acolo, important și absolut necesar. Dacă vă răpește un șeic în timp ce ieșiți să duceți gunoiul și vă ia în goana cămilei la el în emirat? E bună vorba americanilor cu pusul tuturor ouălor într-un singur coș. E periculos. Așa că începeți din vreme să puneți ouă nu doar la voi în buzunare, ci și în pantalonii bărbaților voștri. Ca să fie bine.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

45 comentarii

  1. daca ajung ei sa faca toate astea, atunci e clar.. merita sa le facem si lor statuie 🙂
    intamplator sunt o norocoasa si eu ca si tine, si domnul meu are ‘in sange’ comportamentele si simtzamintele taticesti. 🙂 and it feels so damn good

  2. Been there, done all that. Mostly. Cu atit mai mult cu cit lucram acasa in perioada aia (si de atunci). Da’ niciodata nu e de-ajuns si, pina la urma, mama e aia care culege laurii. Pupicii copilului adica. Da’ nu-i bai. Dupa mama, tot pe mine ma iubeste cel mai tare 🙂

  3. Ar fi de-a dreptul minunat ca lucrurile sa stea asa in toate familiile cu copii mici! Mi-a placut mult postarea,ar fi bine sa o citeasca tatii..

  4. Da, cam bine zis. De acord cu fiecare cuvintel, In special cu aceasta propozitie: „Dacă mama e fericită, toată familia e fericită!”
    Cred ca o printez si o inramez poate pricepe si Omul meu!:)

  7. Articolul este in drum spre Iubitu’. Chiar ma gandeam sa alcatuiesc o lista care sa-l pregateasca pentru perioada care urmeaza. Multumesc ca ai facut-o pentru mine:)

    • hm astept vremurile bune despre care povesteste aceasta mamica. deocamdata la noi e job full time, si unul deeestul de solicitant. numai caratul in brate si e in masura sa ma termine fizic. as face schimb cu tati macar o zi pe saptamina, sa ma mai odihnesc si eu putin la birou.

    • Nu e usor rautacios sa spui ca te odihnesti la birou? Eu cred ca genetic femeile sunt pregatite pentru asta, dar vor sa dea impotanta mult mai mare momentului. Poate tatii nu stau acasa, dar asigura totul pentru familie, de la cumparaturi, pana la plati, care se ridica lunar la 1, 2 k euro. SI chiar daca nu au cum sa stea fizic acasa, intotdeauna se gandesc la cei de acasa.

    • Claudia, tu ai copil? Ca noi astia care avem stim ca nu e o joaca pe „variante”Nu castiga nimeni la „jocul” asta…Uite eu una am citit acum articolul ala si mi se pare hilar daca nu chiar dubios. Cine se straduieste sa faca maternitatea usoara pare deplasat. Pentru ca nu e simplu deloc atunci cand esti doar tu cu copilul 12 ore pe zi, fara menajere si bucatarese, si absolut deloc ca experienta doamnei cu pricina…Care, revin, se straduieste un pic prea mult sa ne explice niste lucruri pe care noi toate le stim a fi un pic altfel.

    • Hmmm, uite eu am copil (unul, ce-i drept, nu doi) si zic ca da, dupa o vreme (adica dupa ce am ajuns sa dorm iar noaptea) e intr-adevar destul de… relaxant. Sigur, nu tot timpul, dar nu despre asta e vorba (si nu, n-am bona deloc, nici macar bunici aproape si chiar gatesc zilnic ba mai si muncesc de acasa, da). Ma gandesc deci ca acel „toate” care nu vad (ori nu accepta ori nu recunosc ori ce o fi) deloc partea asta o fi valabil pentru grupul care se autoselecteaza aici ori in alta parte, dar nu e chiar asa universal.

      Ah, si direct la articol: daca m-ar tot suna sotul sa ma baraie la cap ca ce-a mancat si cum a mancat si etc, abia atunci chiar as exploda si i-as pastra mostre daca-i asa preocupat de fiecare inghititura si fiecare part.

    • Cum e „norocul” fiecaruia. Copiii pot fi atat de diferiti! Chiar am auzit asta de la o mamica cu 2: cu primul era full job (ca in cazul meu si al multora de pe-aici), iar cu al doilea a fost relaxare totala. Si nu e din cauza experientei. De obicei baietii sunt mai solicitanti (primul copil fusese baiat, al doilea fata), dar nici aici nu e o regula finala.
      Asa ca certuri si discutii nu au rost, ambele articole prezinta situatii verosimile (sau adevarate), cum ziceam, dupa cum e „norocul” fiecaruia.

  11. Daca Sot ma pleznea peste fund in primele 6 saptamani de la nastere ii rupeam gatul, in rest si-a luat concediu sa stea cu fetele lui, in primele 2 saptamani doar el a schimbat pemp. A inteles toate cele, dar la trezitul noaptea nu avea ce face eu am alaptat -o pe Iulia si nu aveam nevoie de el.
    In rest si acum e un super tatic, o scoate pe fata afara, merg amandoi la cumparaturi, si se joaca seara amandoi de ti-e mai mare dragul sa te uiti la ei.

  12. Subscriu la implicare tati 100%. Am ales sa aiba fetita parinti cu drepturi egale in locul unei mame eroine care sa pice lata. Mi se par extrem de egoiste mamele care ”aleg” sa fie eroine, nu ajuta pe nimeni doar creaza tensiuni nedorite si se plang incontinuu ce greu le e s ica nu le ajuta nimeni. WTF?
    Sotul e si el un supertatic si ne ajutam impreuna sa crestem un pui de om fain, optimist si independent. Imi plac in special 2 lucruri care le face foarte bine 🙂 Dimineata cand pleaca la servici imi pregateste cafeaua si cana iar in week-end o ia pe pitica din pat cand se trezeste dimineata si o duce in living, o schimba, se joaca, canta impreuna si eu cu usa inchisa la dormitor dorm ”dusa” o juma’ de ora buuuuuna.

  13. Imi place articolul, manualul tanarului tata…
    Insa cred ca e nevoie si de partea a doua si a treia si asa mai departe. In fiecare etapa a vietii parintilor si a vietii copiilor e nevoie de cineva care sa te traga de maneca si sa spuna „Hei, e full time job! Nu te relaxa prea devreme!”
    Si mai cred ca asta se aplica pentru ambii parinti. Chiar daca mamele reusesc cumva sa fure startul.

    http://tatadero.blogspot.ro/2012/12/minutele-noastre.html

  14. Interesante sfaturi, însă dacă partenerul nu a fost implicat în viața de familie înainte de a se naște copilul, cu greu va începe abia acum să se dea pe brazdă…
    Ca proaspăt tătic îți spun că lucrurile astea ori vin de la sine, ori nu vin deloc. 🙂

    • Sint de acord. Se intimpla insa ca uneori ele sa vina de la sine, dar sa fie ucise din fasa fie de tendinta mamei de a le face ea pe toate, fie de oboseala, stres si alti dusmani de cuplu. 🙂

    • Limbaj de lemn (vara nu-i ca iarna sau invers)… Ma asteptam din partea ta la o pozitie de tatic, clara, sau doar ai comentat ca sa faci rost de un link catre site-ul tau…

  16. 🙂 Foarte frumos si interesant!
    Taticul lui Matei e de serviciu noaptea! Il scimba, ii da laptic la biberon, il leagana, ii canta!
    Au fost nopti in care Matei a dormit si 9 ore legate insa au fost si nopti in care s-a trezit si de 5 ori si nopti in care nu a dormit deloc! Tot timpul s-a ocupat el si a facut in asa fel incat eu sa nu aud nimic! Il gaseam dimineata legamamd caruciorul si motaia pe un colt de canapea!

  17. Bifam pe masura ce citeam:asta-da,si-asta da,chiar si asta da si zambeam pe sub aripa mea de magie:ia te uita,aici chiar despre taticul taticilor se scrie!(nota:taticul taticilor e jumatatea mea:)))
    Cum se fac minunate vraji ca acestea,mai sus descrise?Paaai,cuuum sa ziiic…e asa: eu nu sunt doar eu,ci sunt jumatate eu si jumatate el;el e,la randul lui,jumatate eu si jumatate el.So-suntem exact la fel.Si cum tu pe tine nu te vei rani,inseamna ca nu vei rani (cel putin) jumatate din celalalt.Si cum tu pe tine te vrei si te faci fericit, insemana ca faci fericita (cel putin) o jumatate din celalalt.
    Si DA,e splendid raaaau!!
    E frumos ca vad in jurul meu tot mai multi tatici reusiti,care sunt-de fapt-jumatate mamica si jumatate tatic:)) si care chiar stiu sa savureze aceasta binecuvantare!
    Craciun fericit tuturor celor care se regasesc in acest film,precum si celor care doresc sa ajunga acolo!!

  18. hai ca nu e asa de rau. eu lista aia as transforma-o in ditai listoiu pe usa in caz de pateste ceva copilu sa stiu unde sa arunc ochii. la fel cum a mai zis cineva pe aici, nu am retinut numele, este cumva si o victimizare a mamei. Iar statul la birou,….pai sincer, cum sa alegi biroul intre un copil care iti zambeste doar ca iti vede moaca?… mai ai putina rabdare o sa creasca si o sa mearga, hai sa vezi…si scapi si de durerea de maini. Insa… vroiam sa mentionez ca stiu o mamica, atat de mamoasa, incat a ajuns cu mana in ghips din cauza tinutului in brate al copilului, a facut fractura. Eu zic ca orice tatic atent si cu cap, va sti ca e ceva in neregula , chit ca e scute, hranit, plimbat, biberon etc, si ii va face toate poftele copilului.

  23. Foarte bun articol despre un subiect abordat in aceasta perioada de majoritatea site-urilor pentru mamici 🙂

    Deşi un singur părinte poate cu siguranţă să aibă grijă de un copil, copiii pot avea parte de experienţe unice doar în preajma amândorura.

    Câteodată, tatăl se simte confuz referitor la ce se aşteaptă de la el. Acest lucru se datorează faptului că nu mai există diferenţierea între responsabilităţile unei mame de responsabilităţile unui tată. Poate că acesta cunoaşte ce fel de tată vrea să fie, sau să nu fie, în baza amintirilor din copilărie, a ceea ce a văzut şi a simţit când era copil. Un lucru este sigur: nu există o reţetă magică şi perfectă pentru a fi un bun tată.

    http://www.supermamici.ro/despre-tatici/

  25. Si noi avem un tatic care mereu a fost unul foarte implicat! Este mereu langa noi si ma ajuta cat poate de mult. In primele saptamani schimba scutece mai bine ca mine. Se trezeste noaptea, ma lasa dimineata sa mai dorm si el se joaca cu gargarita, in wk pregateste micul dejun. E minunat sa ai un asa barbat!

  26. Ce faci cand, brusc, dupa ce ai primit ajutor fara sa-l ceri, tatal iti spune „fa tu asta, eu si asa fac mai mult decat trebuie?” (nefiind adevarat, totusi). Cred ca intra la alta discutie, probabil despre cum mai rezista relatia dupa ce se naste bebelusul…

  28. Bebelusa sase luni. Amandoi ne-am luat liber un an sa o crestem impreuna. Rau am facut. De o saptamana nu ne mai vorbim. Il urasc pentru simplu fapt ca imi pare ca a devenit o cealalta mamă. Nu trebuie sa le stie ei pe toate ca apoi sa stea dupa fundul nostru cu indicatii de parca ar fi o soacră proasta. Mai bine mergea la munca :(((. Mersi printesa. Mai are rost sa-ti zic ca esti tare?

  29. Nu stiu daca sunt singura care are intrebarile astea, but here it goes! 😀
    Eu si sotul meu ne gandim sa facem un copil dar lui ii e frica deoarece crede ca nu simte ce ar trebui sa simta un viitor tata. Se poate sa existe asa ceva, ca la mamici..un sentiment de „e momentul sa fac asta” sau va venii la tatic cu timpul…dupa ce apare copilul? E posibil sa fie decat confuz de teama responsabilitatilor care vor venii?
    Tis sa mentionez ca sotul meu e un om extraordinar si nu am nici cea mai mica grija ca nu va fi un tata bun. Se poate sa nu fie pregatit pentru asta? E vreun tata vreodata pregatit? 🙂

    • cred ca mai toti se pregatesc pe loc, imediat ce le aterizeaxa copiii in brate. ajuta si un curs de puericultura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare