Am așa:
1. Comentarii răutăcioase ocazionale, care vin de obicei de la oameni cunoscuți mie (sau nu) care au impresia că dacă își schimbă numele și bagă o adresă de email falsă, eu nu văd IP-ul și nu-mi dau seama cine sînt, mda, se comportă cam ca pisică-mea, care se ascunde sub canapea după ce vomită pe masă, dar uită să-și ia și coada cu ea, drept pentru care o văd de la o poștă și mă amuz, deh, e doar o pisică, atîta știe, atîta face. Cu astea m-am obișnuit, deși uneori cînd comentatorii ăștia cvasi-anonimi răutăcioși se mai iau și de alți oameni nevinovați de pe-aici, deși doar pe mine nu mă plac, devin enervanți. Dar e ok, uneori îi public, să le dau satisfacție, alteori îi trec la spam, cînd sar calul, sînt puțini și au farmecul lor. Cine știe, poate ei chiar urăsc pe toată lumea care mă place. Sau poate doar le place să facă iureș, că se plictisesc. Sau poate nu le place de ei înșiși. În fine, treaba psihoterapeutului lor, nu a mea.
2. Discuții pe FB despre mine, între oameni care mă cunosc mai mult sau mai puțin bine, dar care mă au cel puțin în lista de prieteni pe FB, dacă nu și în lista de numere favorite pe telefon. Discuții deloc de bine despre mine. În spațiul public. Fără să mă invite la conversație. Adică un fel de bîrfă măruntă în piața publică. Despre care aflu rapid și cu amărăciune, căci întotdeauna se găsește cel puțin un prieten comun care să-mi dea un link sau un printscreen. Pe care de multe ori nici nu-l deschid, că mi-e cam silă. E clar că oamenii ăia n-au de fapt o problemă cu mine, că dacă ar avea, m-ar invita s-o rezolvăm, în privat sau în public, n-ar sta să mă decoreze cu invective și judecăți în absența mea, dar în prezența altor sute de perechi de ochi. E clar că ce fac e de fapt, tot despre ei. Deci nu-i treaba mea. Deși îmi place să aflu cine mă bîrfește, barem să știu cum mă poziționez pe viitor față de persoana cu pricina.
3. Discuții despre mine în grupuri private. Care oricît de private ar fi, dacă ele conțin mai mult de cinci persoane, tot publice sînt. Bun. Că oamenii bîrfesc înțeleg. Că mă bîrfesc pe mine iar înțeleg, pentru că bîrfesc pe multă lume și eu sînt doar un alt subiect de tocat. Nici măcar n-o iau personal. Dar cînd o persoană mă face, să zicem, nesimțită, pe un grup d-ăsta privat, iar în aceeași seară îmi scrie un mesaj frumos privat și complet nesolicitat despre ce drăguț a fost că ne-am văzut și să mai facem, asta nu e un pic schizoid? Adică dacă nu mă placi, de ce te prefaci în direcția opusă, cînd nu te-a întrebat nimeni ce părere ai despre mine? Dacă te-aș fi întrebat eu direct dacă tu crezi că-s nesimțită, te-aș fi pus într-o situație dificilă și ai fi ales calea politicoasă de a mă minți. Dar așa, complet nesolicitat, să-mi oferi așa o prefăcătorie de relație, de ce? Pe-asta n-o pricep, și mi s-a întîmplat în repetate rînduri. Poate mă ajutați voi să mă dumiresc.
4. Posturi despre mine pe alte bloguri. Jignitoare, neplăcute și dureroase, sau dimpotrivă, jignitoare, dar fun, scrise cu patimă și talent, unele chiar bune, aproape că-s invidioasă că nu le-am scris eu. Să fie sănătoase, să aibă trafic și să le meargă bine, oricine e liber să scrie ce poftește în spațiu lui. Cîtă vreme m-am expus, mi-am asumat judecățile tuturor celor care mă citesc, o dată pe an sau în fiecare zi, primesc fără resentimente toate opiniile despre mine și despre viața mea, chiar și de la oameni care nu mă cunosc, chiar și dacă ele, opiniile, sînt denigratoare.
5. Mesaje personale de amenințare, blesteme, înjurături. Ei, aici mi se pare că oamenii întrec măsura. Acum vreo doi ani eram la mare pentru o zi. Abia pierdusem sarcina și mă dusesem să încerc să iau puțină distanță. Cu cîteva zile în urmă scrisesem în revistă un editorial despre cum mi se pare neplăcut să fii biciclist viu în București cu o grămadă de mame care împing cărucioare, bunici care-și plimbă cățeii și în general pietoni care găsesc că viața-i mai frumoasă pe pista de biciclete decît pe lîngă ea. Ei bine, un domn, după ce-a citit acel editorial de 1500 de semne, s-a gîndit el că merit un mesaj personal pe email în care să-mi ureze să mi se usuce ovarele, să devin infertilă ca să nu cumva să mă înmulțesc vreodată, dar nu înainte de a pierde măcar o sarcină, ca să mă chinuiesc puțin. Nu vă povestesc cum m-a făcut să mă simt omul ăsta în momentul ăla în care oricum îmi doream cam 0,1% să trăiesc. Pentru că mi-am spus părerea despre pistele de bicicletă într-o revistă de timp liber. Acum vreo trei ani m-a luat de guler un nene pe stradă. M-a întrebat dacă eu sînt prințesa aia urbană și dacă da, merit să mă strîngă de gît, că i-am umplut capul nevestei lui de tîmpenii. Ieri după ce-am publicat un text scurt despre un cuplu oarecare inventat de mine acum niște zile, o femeie (anonimă, desigur, toți sînt anonimi) mi-a scris că sînt o lepră cu pretenții de scriitoare și că merit să mor de cancer. De cancer. Pentru că am scris un text scurt și mediocru despre niște personaje inventate. Pe un blog oarecare de pe internet. De ce?
Uneori mi se face lehamite. Nu pricep oamenii, nu pătrund răutatea asta, duplicitatea, schemele. Pricep anonimatul sub care e musai să te ascunzi ca să muști omul de fluierul piciorului, deh, nu sîntem toți Ecaterina Teodoroiu. Nu pricep răutatea oamenilor inteligenți. Dada, știu, frustrări, invidie, plictiseala, ok, înțeleg comentarii răutăcioase, înțeleg mica bîrfă, o înțeleg și pe aia mai mare, dar să mor de cancer? Să îmi moară copiii nenăscuți? Pe bune? Doar pentru că scriu DESPRE MINE?
Veți spune, sînt sigură, că ar trebui să-i ignor. Sigur, multe dintre lucrurile astea nu mă afectează mai mult de 1 minut. Dar unele mă sperie. Pentru că alături de oamenii ăștia trăiesc. Unii dintre ei poate stau la coadă la ghișeu în spatele meu. Alții poate îmi vor urmări copilul în parc. E clar că nu vorbim de oameni cu sufletul și mintea întregi, așadar putem admite cu toții că orice se poate întîmpla. Și în situația asta, îmi mai vine mie oare să scriu?
Geez, cunosc plante mai bune la suflet decît mulți oameni cu care-am venit în contact în anii ăștia de scris public. Un aspect pe care mi-ar fi plăcut să nu-l aflu în viața asta.
Oamenii sunt răi și destul de limitați. Oameni frustrati, care da, trebuie ignorați, deși e greu, dar chiar nu merită să îți consumi energia. M-am obișnuit cu răutatea oamenilor, zi de zi suntem tot mai răi și indiferenți față de ceilalți.
Dar acei oameni trebuie tratați cu respect și diplomație, doar nu ne coborâm și noi la nivelul lor.
Eu nu te cunosc personal, nu cred ca te am la prieteni pe Fb si nici numarul tau de telefon nu-mi ocupa agenda dar mi-e drag sa te citesc. Te-am descoperit intamplator si am ramas aici pentru ca-mi place. M-am abonat sa primesc randurile tale pe mail pentru ca uneori ma distreaza, alteori ma intristeaza, ma provoaca, imi starnesc curiozitatea si imi pun la treaba imaginatia. Nu ma lasa indiferenta. De aia nu inteleg nici eu de ce nu pleaca cine vrea sa plece, fara atata nevoie de a se afirma in umbra anonimatului. Atat de neelegant si cu atata consum de energie. A lor si a ta. E atat de mare spatiul asta virtual si atat de plin de DETOATE ca daca vor sa gaseasca pe cineva pe placul lor, au toate sansele.
Like la ce ai spus mai sus 🙂 Si tie, si printesei
Draga Ioana,
Lumea e plina de oamnei care se plictisesc de viata lor monotona si nu gasesc alte metode pentru a se amuza decat sa isi bata joc de oameni care au viata pe care si-o doresc ei. Faptul ca iti expui viata in spatiul public (si o mai faci si cu talent – Pfooooai, cum indraznesti) va atrage intotdeauna comentarii (ca deh, toata lumea se pricepe sa dea sfaturi), unele ok, si pertinente, altele total inutile si rautacioase.
Tu poti alege fie sa nu mai scrii (lucru care pe mine personal m-ar intrista raaau), fie sa ii ignori si sa speri ca nu te vei intalni in veci cu ei pe strada.
Vezi, qed, oamenii se pricep sa dea sfaturi:))))
Mamma mia, nu mi-am imaginat că se poate ajunge la chestii de-astea pentru un blog. Acum înțeleg de ce-ai șters pozele cu S. Și eu care mă amuzam când apărea câte-un hater… hm…
Cât despre prieteni, așa-s oamenii, nu te-ai prins până acum? Iar tu pari și genul prietenos, de treabă și dispus să acorde credit oamenilor (zic și eu, așa îmi pari online, că nu te cunosc live :).
Cainii latra, caravana trece …
Nu stau sa imi bat capul cu opiniile unora si ale altora despre mine, daca faceam asta, probabil nu realizam nimic in ultimii 10 ani. Comentariile cretine le trec in spam automat. Daca ai o problema cu articolele mele, le poti discuta CIVILIZAT pe blog. Accept si pareri ‘contra’, ca nu sunt desteapta lumii, nu accept abuzurile si lipsa de respect.
Ignore and move on. E neplacut sa vezi cat de canalii sunt oamenii, dar asta nu ne mai mira.
Printesa, cainii latra…
Esti pasionala, iar mediocritatea intelege greu pasiunea. Faptul ca traiesti si simti mai intens poate fi o ofensa pentru unii oameni.
Big hug, sper sa nu te afecteze mai mult decat ai scris aici.
Ce spui tu e putin infricosator..atatia dezaxati pe lumea asta incat nu stii la ce sa te astepti..doar sa speri ca sunt niste mesaje in spatiul virtual si,asa cum ziceai, sa le ignori.dar pana cand?si energiile negative ce vin dinspre?cu ele ce te faci?
Nu stiu,banuiesc ca ti-ai asumat oarecum acest aspect,mi-ar parea rau sa nu mai scrii, ai talent si nu ar trebui abandonat. si din experienta mea, prietenii(daca se pot numi asa)erau cei mai mari barfitori,ca pe urma sa imi spuna ce si cum vb x de mine:)de aia nu mai am multi prieteni si aproape nici o prietena
Parerea mea ca ai lasat cam largi portile regatului, nu cu rea-vointa, si din cand in cand mai intra cate un nepoftit. Poate ar trebui sa fii mai rezervata in ceea ce priveste detaliile despre viata ta personala. Adica nu poze cu casa (desi eu ma uit la ele ca si cum m-as uita intr-o revista de profil, insa cine stie ce isi imagineaza un ins cu mintea nelalocul ei), nu poze cu copila (maine-poimaine mamicile de la locul de joaca o sa zica „uite-o si pe Sofia, fiica printesei urbane”), nu prea multe detalii despre unde stai si unde iti faci cumparaturile.
E ca si cum ai sta cu usa de la intrare larg deschisa pe principiul ca nimeni nu o sa intre, ca oamenii sunt buni, dar te trezesti ca se strecoara cineva, se sterge de noroi pe covorul tau si fuge ca un las. Poate ar trebui sa te feresti tu mai mult de oamenii astia care arunca cu noroi gratuit.
Poze cu fața Sofiei nu public. Detalii despre adresă n-am dat. Pozele din casă au fost exclusiv detalii gen huse de scaun și draperii. Mega Image-uri sînt cred niște sute în București… Sa ma feresc mai mult ar insemna sa nu mai scriu nimic despre mine. Adica sa nu mai scriu. 🙂 Da, ma gindesc serios la asta.
Sper sa-ti treaca gandurile astea pentru ca, daca ma intrebi pe mine, la sute de oameni care deschid cu drag blogul tau zilnic sa vada ce-ai mai scris sau pe care i-ai ajutat in toti anii astia cu un post sau altul, sunt 2-3 invidiosi si\sau psihopati care desi n-au cum sa nu te afecteze n-ar trebui sa conteze la fel de mult ca the rest of us :).
Da, numai ca eu nu sint serviciu public. Sint un om.
Eu nu te cunosc, iti citesc blogul, nu ne-am intalnit niciodata dar eu stiu cum arati. Ceea ce nu este bine. Eu sunt un om normal si nu imi foloseste la nimic poza ta dar si cel care te ameninta sau te blesteama stie cum arati si uneori este suficient. Iti stie numele, chipul si daca vrea poate afla si unde lucrezi. Iar de aici pana la aflarea adresei unde locuiesti este cale foarte scurta pentru un descreierat cu un scop.
Si eu am un blog in care scriu despre mine, fara numele meu adevarat, fara poze. Mi-ar placea sa pot sa fiu sincera si deschisa dar traim intr-o lume dementa.
Sotul tau a avut dreptate cand a spus sa ascundeti fata copilului. Eu zic ca nu ar fi rau sa o ascunzi si pe a ta.
De exemplu, pe FB eu am numai prieteni pe care ii cunosc si in viata reala. Tocmai de aceea am pana acum numai 30 😀
Pe pagina ta personala apare poza facuta intr-un studio foto, in care se vede si fata Sofiei. Poza pare publica. Chiar m-am mirat ca ai scapat din vedere acest amanunt.Oricum, stiind cata grija ai la pozele pe care le postezi, cred ca ar fi o idee buna sa stergi tag-ul. Ori nu ti-ai dat seama ca o poate vedea oricine, ori ai niste setari speciale. M-am gandit, totusi, ca e bine sa-ti atrag atentia, mai ales dupa ce-am citit aceasta postare.
Nu ma intelege gresit. Imi place foarte mult cum scrii si in fiecare zi este o incantare sa iti citesc blogul.
Insa din pacate o politie a spatiului virtual nu s-a inventat inca, astfel incat atunci cand cineva te ameninta sau te balacareste sa poate fi „arestat” pe baza IP-ului :). Si atunci ma gandesc ca cel mai sigur este sa te „protejezi” tu, asa cum o faci si in viata privata (cand seara tragi draperiile sa nu se vada din strada sau iti pui sistem de alarma impotriva hotilor sau grilaje la geamuri ca masura de precautie).
Chiar daca in spatiul virtual blogul tau este ograda ta si cui nu-i place e liber sa se duca la vecinul, din pacate mai dai si de cate un dezaxat care sare calul (in cazul asta gardul regatului 🙂 ).
Nu vreau sa fiu paranoica, dar cred ca s-au inmultit nebunii fara acte. Rautatea, barfa si impunsaturile sunt inofensive, pana intr-un punct. Parerea si sfatul meu, daca-mi permiti, este sa-ti iei niste marje de siguranta in ceea ce priveste identitatea ta reala pusa la liber pe net. Eu am auzit niste ”povesti de amor” cu hartuire care pe mine m-ar fi adus in pragul atacurilor de panica. Ponind tot de pe net – bloguri – fb. Iar hartuitorii sunt oameni bine infipiti in societate, aplaudati la scena deschisa pentru minte si suflet…
eu cred doar ca niste psihologi nu isi fac deloc treaba.
rectific prin frezare la rece
sunt covins ca exista mai multi psihologi ( vezi atacul de la Perla) care nu isi fac deloc treaba.
dar multi oameni cu ”probleme” de genul asta nu merg la psiholog 🙂
Mie imi esti tare, tare draga si la fel si colegelor mele si prietenelor mele (nici una din noi nu te cunoaste personal ca suntem in Iasi). Cat despre vorbele grele, invidii si alte blesteme nu te teme de ele, o persoana asa buna si draguta ca tine are un scut, pe care eu il numesc Dumnezeu. Ma sperie rautatea oamenilor de care vorbesti, in special faptul ca s-a ajuns pana la a fi bruscata pe strada, n-as sti sa-ti dau un sfat in privinta asta, dar stiu sigur mi-ar parea tare rau daca n-as mai putea citi dimineata articolele tale, care imi insenineaza ziua.
Iti doresc tot binele din lume si te imbratisez cu drag,
Oana
Îmi pare rău că ți se întâmplă astfel de lucruri. Cu ignorarea se merge până la un punct, dar nu e soluție valabilă când se depășește măsura. Răutatea unora ne poate surprinde cu atât mai mult cu cât e absolut gratuită, nu le-am făcut nimic. Greu de înțeles cum ceea ce scrii DESPRE TINE poate să determine un astfel de răspuns în unii semeni.
Dear princess,
O sa incerc sa fiu mai mistocar asa. sper sa imi iasa.
1. Oamenii ie rai. Pentru ca asa fura crescuti, in sistem competitional. Pe asta cel putin traieste mai bine de jumatate de glob. Din fericire, inca nu se aplica la sistem global, ci doar in anumite societati. Inca.
2. Binele si raul exista la fel ca soarele si intunericul, soarele si ploaia, frigul si caldura etc. Egzista si nu ai ce sa le faci. Indiferent cat bine ai face tot va fi cineva – catza cum zic eu, care sa trancane aiurea, pentru ca I se pare ca… si de acolo da-i.
3. semintele, urmele de guma de pe trotuar, numaru ienorm de mare de telefonele si can-can-uri iti arata iegzact starea natiunii.
4. despre oamenii din jurul meu si din societatea asta, e ca de fapt ei nu sunt multumiti niciodata, si in cazul in care cineva chiar reuseste, vom fi ca in cusca cu maimute, tu intinde mana la banana ca te casapim noi… exemplific. Ala uite a primar, a facut o facultate , a dat o spaga, tu de ce nu poti ? uite, ala are banu’ gros, a facut acolo ceva i-a iesit si lui de o casa, de o masina ? uite ala e insurat si cu copii acasa tu ce mai astepti ? sistemul concurential nu a facut decat sa creasca frustrari si invidii pentru cei care asteapta mari realizari materiale in viata. Gen cavouri cu plasma si altele asemenea.
5.Oamenii, nu multi, majoritatea, ca si cu Pumpi, ie falsi. Ie falsi pana in maduva oaselor. Ie falsi cand zice ca e casnicia minunata, ca ei nu se cearta, da nici nu se pupa. Ie falsi cand se dau zmei , fata de alti barbati, ca ei fac si dreg pana cu consoarta, pana le suna telefonul….si sa vezi atunci cum li se scurge fata efectiv, cum li se inmoaie glasu si zic mieros, da mami. La fel de viteji in fata ta , si la fel de lasi poate chiar mai rau in fata sefului. Pentru ca a vorbi si a barfi si a pizmui si a uri si a blestema e mai usor, mult , mult mai usor, decat a face ceva cu viata lor. Drobul de sare exista. Ti-am mai zis eu intr-un comentariu anterior si reiterez aici, ca aveam un sef care ne vorbea toata ziua de pilde biblice si isi batea efectiv joc de noi, trecand cu brio ( cu ajutorul specialistului care trebuia sa ne controleze) de testele psihologice. Plus de asta sa nu uiti vedetismul, si noua generatie care se viseaza direct superstaruri si uita sa mai si munceasca, visandu-se noii Steve, Bill si Mark, fara sa le treaca cumva prin minte, ca astia au fost de fapt niste tocilari notorii ai generatiei lor, chiar daca nu au bifat scoala.
6. De fiecare data cand cineva e prea mieros cu mine, e ceva suspect. Ala tine ceva in el, e un actor. Ala care nu injura, nu se infurie , nu isi arata emotiile, ala e e al mai dubios. Cel putin pentru mine. Si asta am invatat-o pe propria-mi piele. Sunt doar cei care te lasa sa vezi doar partea aia frumoasa, sunt agentii de vanzare perfecti. Am invatat ca lucrand cu oamenii aia mierosi, eram parat, barfit, si privit cu ura, in vreme ce daca ma injuram cot la cot cu aia „raii”, imparteam masa, berea, tigarile, cafeaua, ne injuram reciproc , si pe urma ne apucam de treaba. Si munceam barbateste.
7. nu lua in seama vorbele. Pe net toti sunt zmei de zmei, baietasi de baietasi si fete rele. Faptele vorbesc pentru multi. Nu imi pasa ce iti trancane gura aia ca un patefon stricat. Hai sa vedem ce ai facut. Hai sa vedem ce faci, ce citesti, ce filme vezi, ( daca iti place Saw, deja am retineri) ce muzica asculti.
8. Inca mai visez sa scap intr-o zi de aici. Din societatea asta bolnava dupa materialism. Sa fiu ori in Tibet, ori intr-o insula printr-un atol, ori prin jungla amazonului. Pentru ca in final, atunci cand pun aia placa de beton pe noi, lopata de pamant, sau aia 5 litri de kerosen, in urma mea, nu mai raman nici banii, ca s-au devalorizat, nici masinili, ca nu mai ie la moda, nici casili, ca si alea nu se mai fac ca pe vremea mea, nici bijuteriile, ca alea sunt doar niste materiale, cu plus valoare data de noi. Poate ramane o carte scrisa, o pictura, o ceva…pana cand se supara iar Nero si da foc cetatii, sau vreo calamitate incredibil de naturala, sa ne readuca cu picioarele pe pamant. Nu de alta dar uneori prea ne jucam de-a micii dumnezeii, facand-o pe judecatorul suprem si uitand, efectiv, la propriu, sa ne traim viata. Care e prea scurta si prea al dreacului de frumoasa.
Ps. Tot de asta ii urasc eu pe umbrelosi( ex. Def- persoana panicoasa, care traieste din previziunile si mai panicoase de la meteo, locuitor in desertul Atacama, sensibila la orice forma de umezeala, si un simt innascut al ridicolului,si care nu se hraneste decat prin fotosinteza, folosind energia acumulata in timpul zilelor cu soare, pentru a supravietui). Ca viata nu e numai soare, si nu soarele e datator de viata. Si ca fara noapte (adica fara somn) ar muri in fix 75 de ore.
Ps2. Sa vezi acum ce de dusmani mi-am atras pentru o amarata de ploaie.
Spui bine si adevarat ceea ce spui,Marcel, mai ales asa, mistocareste!
Ioana, te citesc cu mare placere, zilnic, chiar daca nu mai am varsta ta; zau ca mi-ar parea rau sa nu-mi mai inseninez ziua cu randurile tale ghiduse, cu probleme mari sau mici pe care le aduci in atentia celorlalti.De multe ori, citindu-te, mi-am spus ,, asta e un lucru interesant, nu m-am gandit la asa ceva” .
Totusi ar fi bine sa-ti protejezi mai mult intimitatea, pentru ca, citandu-l pe Marcel, oamenii ie rai (si prosti, as zice si eu).
Foarte tare definitia umbrelosilor! Vroiam sa comentez altceva, dar cu definitia asta mi-ai luat gandul de la orice altceva:D Ceea ce nu mi se intampla foarte des:D
Seara faina tuturor,Cata
No, ma gandeam eu ca lucrurile stau asa. Lumea e asa, nu aveai cum sa faci exceptie. Oamenii ca tine ( desi si eu te cunosc doar din ceaa ce am citit despre tine), nu au cum sa atraga simpatii din partea opusa. Nu poti fi placuta de toata lumea, de fapt nici unul dintre noi nu poate fi.
Stiu, teoria chibritului …
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta doar pentru ca unora le place ce faci si te considera o persoana draguta.
Va imbratisez cu drag :).
Nu mi-as fi imaginat ca se pot intampla chestii de genu’,este trist.Persoanele despre care spui sunt putin bolnave si mult nefericite.Ce-as putea sa-ti spun mai mult…oricat ai incerca sa ignori,tot te afecteaza mai mult sau mai putin.Eu stiu ca gandurile au efect de bumerang,si cele bune dar si cele rele si ma gandesc…glas de caine nu urca la cer,cum se spune.
Imbratisez familia regala cu un gand drag si bun.
nu va mai mirati, oamenii sunt asa dintotdeauna! nu s-a inventat rautatea in ultimi 20 de ani.
habar nu am de tine si nici nu vreau sa stiu; imi place ce si cum scrii si atat. viata ta e a ta, eu o am pe a mea de trait.
protejeaza in continuare familia si persoana ta, mai bine „paranoica” decat sa regreti.
Corect, si e clar alegerea ta daca mai scrii sau nu, ziceam doar ca la toata negativitatea pe care ti-o trimit unii, sunt de sute de ori mai multe ganduri pozitive care tot spre tine zboara. Si admit ca e sinistra chestia cu blesteme and shit, nu stiu cum as reactiona, una e sa citesti despre asta si sa-ti dai cu parerea, alta e sa fii protagonistul. Fa ce simti, mie o sa imi ramai draga either way.
Sunt oameni nefericiti Printesa, atata tot. Si „prietenii” falsi, si cine te opreste pe strada pentru asa lucruri neimportante. Imi imaginez ca te supara, si eu m-as supara, chiar si pentru acel minut. Dar uita-te la Sof dupa aia si vei vedea cum totul se intoarce la normal instantaneu.
Nu pot sa nu zambesc in timp ce ma gandesc ce-o fi in casa omului aluia…ce-o fi inteles nevasta lui citind blog-ul tau, la ce concluzii o fi ajuns ea si ce o fi comunicat sotului punand eticheta ta pe toate informatiile astea…care or fi fost ele. Si el a stat sa caute post-urile unde ti se vede fata si te-a si recunoscut si te-a mai si oprit. Incredibil. Scrie ce si cat vrei, e casa ta aici…ar fi si culmea sa trebuiasca sa te cenzurezi la tine acasa dar avand in vedere ca nu e sigur pentru tine si familia ta cred ca da, va trebui sa fii un pic mai atenta cu eventualele fotografii si sa nu publici niciodata fata Sofiei, tu ai devenit publica dar ea are nevoie de privacy sa creasca frumos si senin.
Uite poate nu are legatura dar mi-a venit in minte. Un cuplu extrem de faimos aici a fost format de Eros Ramazzotti si Michelle Hunziker. Cei doi au o fiica Aurora Ramazzotti care are acum 16 ani. Sunt multi paparazzi in Italia, au inventat ei cuvantul. Tatal continua sa fie faimos si mama a devenit ff cunoscuta si ea, aproape mai mult decat el. Si intr-o lume unde fotografii de jurnale…hai sa-i numim asa…nu respecta pe nimeni si nimic Michelle a facut un pact cu toata lumea, acum foarte mult timp. A spus: voi da orice fel de interviu cu zambetul pe buze, voi raspunde la orice intrebare, voi zambi la orice fotografie imi veti face in orice moment ma voi gasi dar niciodata, niciodata nu publicati fotografii cu fata fiicei mele. Si asa a fost si ramas. Am vazut mii de fotografii ale Aurorei, toate de la spate sau cu fata plina de pixeli. Locuiesc aici la Milano, probabil ca am intalnit-o pentru ca stiu zona unde locuieste si o frecventez dar nu as recunoaste-o si ca mine tot publicul. Michelle nu a vorbit niciodata despre asta, s-a aflat de pactul asta de la fotografi. Unii locuiesc in fata casei ei, cu corturi, umbrele si un circ efectiv ca sa nu cumva sa iasa din casa si ei sa piarda o poza cu ea in paslari, in timp ce se duce sa-si ia tampoane de la farmacie… si ea cand mai face prajituri iesei si le da si lor, si-i saluta cand iese si intra, nu se preface ca nu-i vede. Si cand au intrebat-o de ce a spus : Pai au si ei copii acasa, au si ei o familie de intretinut si daca-mi fac dusmanii prieteni imi va fi mai usor. Tipa e super, foarte talentata si cu adevarat o persoana solara si pozitiva dar ce m-a impresionat in astia 16 ani e ca nicio revista nu a incalcat pactul cu ea si ca ea a mentinut mereu promisiunea, e mereu amabila, mereu zambeste. Nu cred ca-i este usor dar e pretul pe care ea a inteles ca trebuie sa-l palteasca pt ca fiica lor sa poata avea o viata normala.
Nu e cazul tau…inca 🙂 dar trebuie sa fii pregatita sa ai de-a face cu toata lumea asta imperfecta si nefericita ca sa poti sa o protejezi pe Sof. O imbratisare!
vezi si filmul ” little papparazzo”….
Te referi la documentariul Teenage Paparazzo din 2010?
deap….my bad for the title.
no problem 🙂 verificam doar ca sa stiu ca ma uit la ce trebuie…
Oamenii schiloditi sufleteste,vesnic nemultumiti care nu fac nimic sa-si schimbe viata,gandurile,sentimentele……doar stau si injura,rad,invidiaza si se uratesc pe zi ce trece.
Nu ar trebui sa te doara,nu merita.Ai un drum frumos,mergi pe el si traieste frumos impreuna cu cei dragi tie.
Fruntea sus.
Din pacate, lumea este asa cum este. Pe mine ma inspaimanta nebunii cu certificat. De astia trebuie sa te pui la adapost. Unii dintre ei sunt printre noi. Adica mi s-a intamplat de vreo cateva ori sa merg cu mijlocul de transport in comun si sa vad cate un om, aparent zdravan la minte, cum incepe sa se certe singur, cu un personaj inchipuit. Si oamenii sa zica „saracul,e nebun…”
Pentru ceilalti, nebunii fara certificat, ignoranta este singura solutie. Facebook-ul este prost inteles de catre unii romani, fiind un loc numai bun pentru barfa.
Ignora ceea ce este urat, atat cat poti. Mie imi este mila de oamenii nebuni si de oamenii rai. Asta e.
Cred că lucrurile despre care scrii tu mai sus sunt un simptom al unei societăți româneşti foarte, foarte bolnave, aşa cum mai zicea cineva într-un comentariu. Bolnavă de frică, de sărăcie, de invidie…Şi ăsta e motivul pentru care am plecat din România, nicidecum unul material sau faptul că nu mi-aş fi putut construi o carieră în ţară. Nici în Occident nu umblă câinii cu covrigi în coadă, cum se spune, asta e clar. Dar există neîndoielnic o formă minimă de respect pentru ceilalţi. Şi asta schimbă totul.
„Great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people” (Eleanor Roosevelt). Doar ca aceste vorbe sunt un mic pansament…
Si eu ma feresc sa cad in paranoia gen CSI or teoria conspiratiilor, insa sunt de acord cu toti ceilalti care au scris inaintea mea: ai grija cu nebunii!
Apropos, ti-a aparut fotografia in care esti cu copila in brate, prim-plan; cred ca pe FB, asa-i? Vorba cuiva dintre antevorbitori: noua, celor care-ti stam in jur cu si din simpatie, ne face placere sa vedem mutrisoara Sofiei, insa…ma repet, spatiul asta public virtual este, uneori, bolnav si intruziv 🙁
Of Doamne, cata ura… 🙁
In trecut, la chestii de genul, iti spuneam sa nu bagi in seama. Acum, cu Sofia, nu-mi mai vine sa-ti dau sfatul asta. Nu am ce sa zic, decat sa ai grija de tine si de cuibul tau. E pacat ca un talent ca al tau sa fie ascuns pt ca exista astfel de uscaturi. Dar iti inteleg teama.
Asa ca nu am un sfat, doar o imbratisare de la o persoana care cand a vorbit de tine, a vorbit ca de persoana-model pt ea. Dar ti-am mai zis asta 😀
Te pup!
Offf, traim niste vremuri oribile. Oamenii sunt mai rai ca niciodata. Eu nu i-am auzit pe bunicii mei sa povesteasca asa anomalii, nu i-am auzit pe ai mei cu discutii de genul despre prieteni, atatea increngaturi si atatea orgolii nici in Beverly Hills nu erau.
Pe vremea cand aveam si eu blog scriam pe unde mergeam cu al meu sot, gen filme, cafenele, povesteam diverse de la munca, facultate, evident, nimic intim. Am povestit intamplari cu mesteri cand ne refaceam apartamentul si mai apoi, spre final, am povestit despre pregatirile de nunta. Cu cat afisam mai mult din viata noastra, cu atat apareau din ce in ce mai multe persoane „dragute” care nu isi dadeau cu parerea despre ce scriam, ci despre mine. SI nici macar despre personalitatea mea ci despre presupuse intimitati. Comentariile erau cand la mine, cand la sotul meu pe blog.Mai aveam destul de putin pana la nunta si nu pot decat sa multumesc ca sotul meu este cum este si nu pleaca urechea. Atunci am decis sa nu mai publicam nimic despre noi pentru ca sunt o groaza de oameni rai si rautatea asta este cumva transmisa asupra ta.
Mi-ar parea rau sa nu te mai citesc, insa ti-as intelege dorinta de a te proteja de asemenea mizerii(nu ca ai avea nevoie de acordul nostru daca ai vrea sa te opresti :)) )
Recunosc că nu pot să înțeleg comportamentul acestor oameni. Pe lângă cei cu blestemele, care probabil chiar au probleme grave cu capul mai sunt cei de la punctul 3 care mă șochează. Înțeleg că oamenii sunt mici si bârfesc în grupuri alți oameni, dar de ce trebuie să vină să te perie după și să-ți zică lucruri dulci, exact cum zici, total nesolicitate. Mie de oamenii aștia mi-e scârbă și ei există peste tot. Toată lumea îi are în jur.
Nu am un sfat, un sprijin, o idee și nici măcar o explicație. Îmi pare rău.
comentariile negative le inteleg. oamenii gandesc diferit, au experiente diferite deci reactioneaza diferit. atacurile la persoana nu sunt de inteles. unii se identifica cu situatiile descrise si devin patimasi. de aici pana a transmite blesteme e cale lunga. cred din toata inima ca nivelul de inteligenta al celor ce blestema e foarte mic, inteligenta logica si sociala. daca poti, nu le mai citi. shift+del.
Societate f f bolnava,in ansamblu si pe indivizi.e greu sa rezisti sa nu te ataci,pana la capat,totusi,aminteste-ti,oameni bolnavi,nu tu nelalocul tau sau energii negative rasfrante asupra ta,bla,bla…aia a fost o coincidenta nefericita,sigur ca erai cu garda jos,se intampla oricui sa creada in semne.nu ai pierdut sarcina ca a zis psihopatul ala,doh?!si nici nu o sa patesti lucruri rele ptr ca zic alti psihopati te miri ce.ok?daca tii neaparat la teoria cu energiile bla,bla,probabil ca 98% din vizitatori te citesc cu drag si revin de placere si iti transmit numai energie pozitiva.da-le direct ignore si vezi-ti de viata,femeie,vorba aia.acuma presedintele sau premierul sau oricare de li se umple frigiderul zilnic,ce sa faca,infarct zilnic?
esti deasupra lor si asta doare,ei tipa de la buba.vrei sa ii bandajezi,sau ce?e buba lor.te-ai gandit ca jumatate sau mai mult din populatia feminina a visat sa fie carrie-tu pari ca esti,sa traiasca din asta,sa manance in locuri frumoase,sa calatoreasca,sa aiba un sot iubit si iubitor si un copil dorit si altele,fiecare dupa dorinta?iar bolnavul judeca pe altul dupa el-aha,asta se crede grozava ca le are si se lauda aci pe blog.si isi mai zice si printesa,a naibii.nu stii ca asta e termenul lor de maxim,la manele,la o anumita categorie?pai daca tu ai luat domeniul inainte ca expresia sa se invetereze?plus ,iti spui eu,alaturarea unui neologism langa asta,ii innebuneste,intai ca nu inteleg,apoi ca simt ca ii depaseste si se enerveaza,apoi ca nu s-au gandit ei intai si apoi succesul ,care ii scoate complet din minti.incearca sa ii intelegi,iti vor provoca mila,sila,nu nervi sau spaime.he he,un motiv in plus sa se atace.”dusmanii-mi poarta pica…”
Ioana, m-a intristat foarte tare post-ul tau de astazi. Nu am ce sfaturi sa-ti dau si nici nu as face asta pentru ca eu nu sunt in locul tau. Pot doar sa-ti spun atit: incearca sa nu iei personal toate mizeriile acelea cu sa te imbolnavesti, sa ti se usuce, sa-ti moara, etc. Dumnezeu e unul singur si niciunul dintre trogloditii astia nu au puteri supranaturale. In biserica daca s-ar duce sa se roage pentru „raul” tau nu i-ar asculta nimeni, Dumnezeu are treburi importante. Dovada cea mai buna e ca nu ti s-a uscat niciun ovar, ai un copil sanatos, o familie frumoasa si multi oameni care te iubesc. Pentru fiecare troglodit (as folosi si alte cuvinte, vocabularul meu numara mai mult de 300 de cuvinte, ma feresc sa fiu prea vulgara) frustrat si maniac, ai capatat in anii astia de scris un om frumos ca sotul tau, niste prietene bune sau macar niste cititoare devotate. Birfele dor ca naiba si din nefericire, majoritatea intelegem realitatea asta, e greu sa nu te birfeasca vreun prost de asa zis prieten sau vreun coleg binevoitor, despre care ai zice ca e bunatatea intruchipata. Nu-s de acord nici cu Marcel, unii oameni nu injura sau se agita ca raspuns sau manifestare la o stare de spirit. Eu sunt genul care daca sunt foarte suparata/ nervoasa stau ca un peste si ocazional pling sau ma uit in gol. De felul meu sunt insa o persoana expansiva, vesela, seful meu obisnuieste sa spuna ca el stie de cand intra in birou in ce mood sunt eu dupa cum arata secretarele (:-)) ca sunt sefa lor. Daca par tuflite e clar ca-s trista si n-am zis nicio gluma :-). Injur doar cand citesc comentarii de acestea, cand vad nedreptati si slava Domnului, e plina lumea.
Ioana, esti un om cunoscut! Poate nu atit cat aceia care apar la televizor dar in mediul virtual esti un om cunoscut. Si apreciat. Sau urit, dupa caz. Nivelul de notorietate vine la pachet cu nesimtirile la care faci referire. Si atunci, ori renunti la notorietatea pe care o ai si faci ce a facut celebrul tau sot (erase the Facebook account, delete the blog, etc.) ori mergi inainte, te protejezi cat se poate ca sa nu dea toti imbecilii peste tine si/sau familia/ copilul tau si pur si simplu ignori tot veninul si toata rautatea asta care vine catre tine! Oamenii mari au fost huliti si au fost uriti, Iisus insusi a murit rastignit pe cruce desi nu a facut (sa nu a incercat sa faca) decat bine! Sigur, trebuie sa pastram proportiile, asa este, tu nu esti institutie publica. Nici vreun Mesia. Esti o fata talentata, cu un blog, cu idei frumoase, cu suflet mare. Eu sunt convinsa ca nu ai sa patesti nimic rau niciodata, imbecilii care iti scriu nu au suficient curaj sa mearga mai departe de atit. Sigur, e foarte bine sa fi precauta si neaparat sa faci asta. Dar Ioana, decizia de a mai scrie sa nu, de a fi cunoscuta sa nu, este doar a ta si depinde de un singur lucru: cat de nefericita ai fi daca nu ai mai scrie? cat defineste scrisul personalitatea ta? Daca raspunsul e „as putea si fara” deci, darling, please do! Cei care te iubesc si apreciaza (me included) te vom iubi si aprecia si asa. Si ne vom bucura, stingheri si necunoscuti, sa te vedem trecand pe strada. Sau facandu-ti cumparaturile/ plimbarea. Si nici macar nu te vom deranja niciodata. Te vom imbratisa in gind, cu drag si cu dragoste de mama. Mindra de puiul ei si de alegerile acestuia. Ale puiului zic 🙂
Eu nu am cuvinte sa pun, nu e o chestiune noua, dar parca speri sa nu mai auzi de asa ceva..
doamne sfinte si.un parinte:)))citeam cu gura cascata ce ai scris .am realizat ca rautatea oamenilor nu are limite..pacat .
scrie la fel si uita de acei oameni a caror viata se limiteaza in a face rau sau a gandii rau
Te citesc zilnic pe nerasuflate si pe nesaturate, mi-esti draga ca un prieten vechi care ma invata de bine. ai vazut ca am comentat rar, ca sa ma explic – asa-s eu mai tacuta.. Esti un om cu adevarat bun si nu pot crede ca exista atatia dezaxati care nu au ce face decat sa isi verse rautatea aici.
E greu sa ii ignori si sa nu pui la suflet. Sugerez, poate un blog cu cont si parola pt cei ce vor sa te citeasca si sa te urmareasca, ar mai reduce din cei nepoftiti?! zic si ma dau cu parerea, ma scuz dinainte daca sunt deplasata in sfat sau nu ti se pare potrivit. zic. 🙂
Mamico, stai linistita, oamenii sunt rai si prost crescuti, da-le la spate! Ma rog, asta e treaba romaneasca pe la noi, ca fiecare sa-si bage nasul prin oalele celuilalt, dar cand anumite atitudini deja intrec masura unor simple barfe si ajung asa, prin zona civil-penala, prin hartuiri si alea-alea, te inteleg ca-ti cam baga frica in san. Cu norodu’-narodu’ insa nu te poti pune, el cand n-are ce face si taie frunze la caini, se-apuca si de scotocit prin ograda ,,vecinului”.Chit ca poseda informatii-de pe blog- chit ca si le inventeza singur. Un sfat iti dau: daca nu mai suporti combinatia asta balcanico-latina, emigreaza spre zone cat mai ‘departate. Pupici, cu drag!
PS: tot io. Aici, persoanele in cauza, identificate pe baza IP-ului, cum ai spus tu, ar fi trase la raspundere din punct de vedere juridic. Si crede-ma, sunt legi foarte bine gandite, prin care poti sa te aperi. Acolo, in tara lui Papura-Voda, chit c-or fi aceleasi legi ( europene ) comune, cine mai sta sa tina cont de ele?! … 🙁
Lasand la o parte partea cu barfele si comentariile, care presupun ca sunt normale cand depasesti un anumit numar de cititori, partea cu amenintarile si mie mi se pare exagerata, pe alocuri periculoasa. Mie toata povestea asta imi pare a fi rautatea omului simplu, care desi nu prea intelege despre ce e vorba, se grabeste sa judece si sa ia atitudine. Chiar daca este vorba despre o povestioara cu personaje fictive, ce sa-i faci, toti vrem sa fim critici, chiar si astia care nu scriem altceva decat e-mail-uri la birou. Plus un pic de schizofrenie nediagnosticata, pentru ca zdravan la cap n-ai cum sa fii sa ameninti un om pe care nu-l cunosti pentru ca nu ti-a placut ce a scris.
Rau mi-ar parea sa nu te mai pot citi, dar iti inteleg dorinta de a te / va proteja.
Ai gresit , ti -ai expus viata de familie in fata celor care te citesc pe blog si nu e bine.Ti-am sugerat sa scrii o carte .Ai talent si poti s-o faci f bine.Oamenii sunt rai si invidiosi, nu pune totul la suflet Renunta pentru o perioada sa mai scrii/Va pupa bunica.
Cu ce o ajuta ca nu mai scrie o perioada?
Nu, nu! Pe mine m-ai ajutat. Eu am inceput sa te citesc intamplator, pierdusem o sarcina si ti-am gasit postul referitor la pierderea ta. Felul in care ti-ai expus durerea m-a facut sa inteleg ca nu sunt singura si ca voi supravietui. Asa cum ai facut-o si tu. Pentru mine tu esti importanta desi nu te cunosc. Iti doresc tot binele din lume!
Daca nu ar exista invidie , rautate si daca nu am fi obisnuiti sa ne uitam mai mult in ograda altora decat in a noastra ne-ar merge mult mai bine ca popor ! Mie imi face o reala placere sa-ti citesc blogul , imi creaza o stare de bine, am invatat multe lucruri noi si utile !
Eu zic sa nu ii bagi in seama atat pot ei si nimic mai mult! Sunt oameni limitati care au o placere diabolica sa arunce cu noroi in altii!
Dimineata m-am infuriat mai mult pe cel care te-a acostat pe strada, acum sunt de-a dreptul furioasa pe frustrata care te-a facut lepra zilele trecute, dar furioasa rau de tot.
Si pentru ca sunt convinsa ca schizofrenica a citit toate comentariile pe care noi le-am facut la postarea de azi, cu permisiunea ta, ii transmit urmatoarele: Printesa este o persoana minunata, talentata si iubita de un car de oameni, pe cand tu esti infiorator de rea, de marginita si de josnica si sunt foarte tentata sa-ti urez sa te „bucuri” tu de tot ceea ce doresti oamenilor frumosi pe care ii invidiezi. Ia-ti tratamentul cum trebuie si ridica-te din mocirla!
Iar tie, printeso, si oamenilor frumosi care te-au incurajat va urez o seara frumoasa si linistita!
presupun ca stii ce ai facut acum nu ?
Ar fi mare pacat sa renunti la scris pentru ca mie imi salta inima de bucurie cand vad ca apare post nou, pe de alta parte iti trebuue si putin curaj ca sa publici atatea lucruri despre familia ta. Insa tu esti obisnuita cu scrisul in spatiul public e doar iti faci meseria nu? faptul ca ai ales sa scrii pe blog despre lucruri personale denota ca ai un suflet bun si ca vrei sa imparti experientele prin care ai trecut, cu noi cei pt care esti o pers foaaaaarte draga. Daca tu vrei sa renuni la a scrie in felul in care ai facut-o pana acum o sa intelegem numai ca sti… o sa ne fie cam tare dor de tine. Incearca sa treci peste rautati, da, cineva spunea ca ele au efect de bumerang asupra celor care le emit, exista un Dumnezeu care le vede pe toate, sa nu pregetam in a-i cere sa ne pazeasca de rele. Pupici si imbratisari!
Doamne, citesc si imi vine sa plang. Uite, de asta ma tem eu cand scriu si ma lupt cu mine ca nu ma pot exprima liber si cum gandesc, dar cand citesc ce porcarii fac oamenii sub anonimat, doar pentru ca citesc asa o poveste reala sau nu, ma crucesc. Pe bune, nu e normal. Nu mai zic de „prieteni” – desi e amuzant sa vezi cine sunt cu adevarat, niste schilozi fara coloana vertebrala si lingai.
Ah, viata! Iar aia cu cancerul si ala cu ovarele – banuiesc ca sunt niste psihopati frustrati pe care i-a lovit inspiratia. Nu stiu cum naiba nu le e rusine???
Am citit comentarii si multi au zis „asa e lumea, rautacioasa …”, dar nu e asa, caci daca mergi pe strada nu iti da nimeni cu o furca in cap, ca ii e rusine, dar sub anonimat, atunci is cei mai tari.
Am citit pe un blog o metoda buna de a-i linisti pe astia, care de cele mai multe ori scriu porcarii de la servici, in timpul cand trebuie sa munceasca. Un tip l-a gasit pe un „fan” si i-a trimis o scrisoare firmei unde el munceste carandu-le explicatii. Desigur „fanul” a inceput sa-l implore si sa-l roage, sa ii jure pe casa, credit si copii ca nu mai face.
Poate ar trebui sa faci si tu ceva asemanator cu cei mai virulenti. Trebuie sa iti asumi ce spui, asta e!
Nu pot sa cred ce am citit. Nu cred ca aceste persoane sunt sanatoase la cap, de fapt sunt sigura ca persoanele respective sunt bolnave psihic si au sufletul mult prea murdar, sunt moarte pe dinauntru, nu au nimic frumos, sunt goi si vor fi mereu inconjurati de persoane asemeni lor, e trist. In viata roata se intoarce, MEREU, acum, maine, peste o luna, o viata, se intoarce iar toate urarile si toate sentimentele negative se vor intoarce impotriva lor, apoi vor astepta putina mila pe care ar trebui sa nu o primeasca nici pe aia, dar se va gasi mereu careva care sa sprijine sau sa ajute cu o vorba buna acesti monstri, pentru ca a avea suflet, mila si a dori pace in jurul tau inseamna sa fii uman, sa fii om. Foarte foarte urat si infricosator, imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asta.
Singurul sfat pe care doresc sa ti-l dau este sa nu iti mai faci publice pozele, sa nu mai dai satisfactie nimanui sa iti vada copila, pe tine sau sotul tau. De exemplu daca dai clic pe un link de pe blog si ma duce pe pagina ta de facebook, ai cateva poze in care se vede fetita, da-le pe privat sau doar prieteni sau anumiti prieteni.
Stiu ce inseamna rautatea oamenilor, stiu ce inseamna sa nu ai incredere in nimeni, sa iti fie teama si sa scrii un la multi ani cuiva, asta din proprie experienta, dar pentru o anumita persoana roata s-a intors foarte urat, nesperat as zice si zic din nou ca e un lucru trist, iar persoana demna de mila…
Nu cred ca daca nu ai avea blogul nu te-ar ataca diversi pe unde pot (diversi cunoscuti bineinteles :P). Eu asta nu am inteles niciodata: de ce mai citesti pe cineva care clar nu iti place? Din masochism? Din plictiseala (gen babele din piata care asta fac, se duc sa piarda vremea si sa se certe…)?
Anyway, cheer up…macar un pic.
Vorbe aiurea si grele ce ranesc am primit si eu de la cunoscuti sau nu (chiar daca nu apar cu vreo scriitura pe undeva) si intradevar dor chiar daca imi spun ca nu conteaza.
Si eu am pierdut o sarcina si stiu cum te simti dupa…de aceea in acest mom l-as strange virtual de gat pe nenorocitul ce ti-a urat acele rautati!
Un mesaj pt hateri: nu iti place nu mai citi! E o lume libera si avem dreptul sa ne exprimam cum dorim. Dar atunci cad dai in altii se numeste barbarism si cred ca de ceva mii de ani am depasit aceasta faza.
Pup la printese!
Draga mea,
Tu ti-ai pus sufletul pe tava, chiar nu te asteptai sa te agreseze cineva?
Suntem animale si reactionam la forma asta de vulnerabilitate: ce prada usoara e un suflet deschis!!
Ma mir ca te deranjeaza atat de mult lucrul asta avand in vedere ca ai avut suficiente reactii si in extrema cealalta (eu de exemplu am donat atunci cu tricoul bani de dragul TAU, nu al asociatiei) si lumea trimite o groaza de energie pozitiva catre tine si fetita ta. Nu se „even out”?
Daca tragi linie si raul e mai mare decat binele pentru tine, probabil e mai bine sa renunti la a-ti expune sufletul (spre tristetea multora, dupa cum bine ai vazut).Totusi, imi pasa de binele tau destul cat sa ma pot lipsi de cele 30 minute zilnice in regatul tau care imi lumineaza diminetile, daca te stiu fericita.
Chiar nu inteleg de ce te mai superi… Oamenii astia chiar nu merita atentie. Un om zdravan la cap admite ca exista mai multe puncte de vedere, mai multe pareri si chiar daca nu le impartaseste cu cel ce le-a emis, nu injura, blesteama, ameninta samd. Astia care scot asa ceva din taste sau din gura sunt dusi cu capul, frustrati, noliferi. Spune multe despre IQ-ul lor, mult redus, deci iacata un alt motiv pentru care sa-i ignori. Sunt rai, sunt destul de saraci si la suflet, si la minte. Asta e, astia-s unii oameni, nu ai cum sa-i educi, sa le deschizi mintea si inima…
Te-am descoperit cu vreo aproape 2 ani in urma intamplator, am citit TOT ce ai postat inainte iar de atunci intru pe aceasta pagina ori de cate ori scrii ceva.
Mi-esti draga!
M-ai emotionat de foarte multe ori, uneori mi-au dat si lacrimile (cand i-a zambit pentru prima data Sofia unui nene in magazin si el a trecut napasator… – e doar un exemplu…). M-ai intristat uneori, si m-ai binedispus de cele mai multe ori!
Te citesc cu placere, cu nostalgie, cu drag si cu respect!
Ti-au scris multi aici, pe pagina asta si multe din lucrurile astea le-as fi spus si eu, prin alte cuvinte, poate!!!
Esti talentata!
M-am gandit de multe ori sa iti scriu: Multumesc ca existi!!!!
Nu renunta la nimic din ceea ce esti!!!
Ramai la fel!
Nu exista in lista ta doar 1, 2, 3, 4 si 5 (comentarii, discutii, postari, mesaje de la nenorociti) existam si noi, CEI CARE CONSIDERAM CA ESTI BINECUVANTATA si aduci toate emotiile tale in viata noastra si noi o traim alaturi de tine si ne bucuram de asta!!!!
Si mie mi-esti draga si te citesc cu drag! De cand te-am „descoperit” am citit tooot ce ai scris si esti ca o bucata de poveste pentru mine! Am si eu copii si inteleg spaimele care te inconjoara! Inteleg, mai ales, cat de mult poate durea rautatea asta gratuita pe care unii o au impotriva oamenilor! Pe mine ma afecteaza foarte mult comentariile rautacioase si neintemeiate ale oamenilor rai, care nu ma cunosc, dar care deschid cu usurinta gura sa spuna o rautate, ma dor fizic, imi tulbura zilele si noptile la rand, dureaza ceva pana pot trece peste! Mereu ii spun fetitei mele: atunci cand deschizi gura sa spui un lucru dragut, rautatile sa le tii pentru tine!
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu te lasa, inima sus! Te rooooooooooooooooooooooooooog!
Stii, de multe ori imi vine sa ma cert cu diversi care arunca hartii pe jos, care etc etc, dupa care imi zic dar daca imi da una, daca ma vede in ce masina urc si o face praf, dc sunt cu copilu’ si imi face cine stie ce. Asta e f rau, ptr ca ajungem sa ne lasam doborati de frica de cretini, si ei de fapt ajung sa ne domine. Not fair. Pe de alta parte, ce e mai important ptr tine e sa fiti voi ok si linistiti. Asa ca… Nu stiu. Sper-din egoism- sa nu te lasi. Totusi fii cu mintea limpede si …. si.
Oameni rai sunt peste tot, macar aici mai varsa si ei din venin si frustrari. NU te mai gandi la ei, consumi energie fara motiv.
ah,ma gandeam acum,aia de au scris enormitati exista sanse destul de mari sa nu fi fost chiar lucizi,mai.pe bune,beat sau drogat ,parca e mai usor e inteles.evident,pe fond de rautate,prostie,nebunie.ar trebui neaparat reclamati,e absurd sa nu o faci.
Ioana, mereu când citesc ce scrii, mă gândesc la siguranţa voastră. Sunt atâţia nebuni în lumea asta…
Articolul asta m-a intristat mult de tot………………………parerea mea despre oameni in general e optimista dar ai reusit sa o schimbi………..trist. Nici eu nu sunt de acord cu tot ce scrii dar sa fim seriosi il inchid si trec la urmatorul care ma amuza teribil. Nu inteleg deoarece am citit blogul tau de la cap-coada si nu vad nimic rautacios la adresa cuiva care nu ar f meritat. Ma rog toate comentariile rautacioase sunt scrise de cunoscuti ai tai care poate se regasesc in articole sau care sunt un pic sau mai mult invidiosi.
Eu nu pot sa-ti doresc decat sa fiti voi bine sanatosi……….si stiu ca sunteti:))))))restul la naiba cu ei.
Poftim!? Cum adica blesteme si injuraturi?!? ok…. pe mine ma surprinde… (da, ok, oameni falsi exista, dar parca totusi…)
Mintea ta e ca o ceapa decojita-n ochiul rasei umane.
Mda, nu stiu cum poti fi atat de detasata la chestiile astea. Si nu pricep cum ti se spune sa nu pui la suflet. Pai, da, e clar ca oamenii aia nu-s in regula cu capu’, da’ nici nu-s psihotici cu patalama, cu diagnostic si lipsa de discernamant confirmate medical. Deci, cand sunt langa noi, par normali si, deci, cu atat mai periculosi.
Din pacate, si eu am in imediata mea apropiere oameni atat de rai si cred ca toti avem. Ii vad, stiu ca sunt rai si duplicitari si i-as scuipa in ochi, dac-as putea. Nu pot, asa ca-i tin la distanta cu raceala, cand ii vad ca vin sa se gudure.
Si, chit ca n-o fi cum trebuie din parte-mi, imi doresc si le doresc sa vina o zi cand li se va arata pe propria lor piele ce suflete negre au si ce merita de la viata! Desi, unora vad ca li se tot arata si ei nu pricep. Musca la nesfarsit mana de-i hraneste. Poate nu cu caviar, dar cu paine calda…
Traim intr-o societate mult prea bolnava.Nu te obosi sa intelegi ce se intampla. Nu te cunosc personal dar te citesc cand am timp cu mare drag. Succes!
Nu te lăsa speriată de aceste comentarii haine. Bănui că orice persoană publică primeşte aşa ceva – actori, oameni politici, ziarişti, cântăreţi, scriitori… Sunt gata să pun pariu că şi unul ca Llosa a primit urări de moarte până acum. Poate ţi se pare surprinzător, pentru că nu te consideri o persoană publică, pentru că ai un blog personal. Dar tocmai pentru că e atât de personal – i.e. onest, confesiv – şi de bine (şi des) scris, blogul tău te-a făcut o persoană publică. Precauţiile pe care ţi le-ai luat până acum mi se par suficiente.
Printeso, traiesti in Romania, asta e cea mai scurta si mai valida explicatie. O tara de aborigeni, de cocalari, de hoti, de oameni fricosi, farasuflet, fara demnitate, lacomi de bogatii si putere….atat..
Buna, ma crezi ca citesc din blogul tau de cateva ore? si nu ma mai satur….incat ma mir ca sunt oameni atat de rai sa iti doreasca raul. MI-ar parea rau sa dispari, acum cand te redescopar (ti-am mai citit blogul inainte sa o ai pe Blondina :D). Acelasi drag ma cuprinde, cand citesc tot ce asterni pe blog..te poop si te imbratisez.