Încerc să aplic schema silver lining, adică să le înghesui pe cele triste într-o cutie mică de carton pe care s-o așez sub toate celelalte cutii colorate lucioase și mari în care-mi așez seara pe toate cele bune și vesele din viața mea. Și chiar am, sînt foarte norocoasă, spun mereu asta cu toată recunoștința strînsă în 33 de ani de viață plină (de bune și de rele, multe rele, dar și mai multe bune).
Una foarte bună, de exemplu, e că am fost la shooting. N-am doborît vrăbiuțe, nu vă panicați. Numa ne-am luat cu noi geamantanul de haine colorate și-am mers să facem poze pentru revistă. Ea cu spatele, eu cu fața. Ah o să vă povestesc cum a fost la coafor, doamne, tare m-am mai distrat. Pînă una alta, o poză preview să vedeți cum ne-am împușcat cu obiectivul foto. Au dansat prințesele, desigur! Una cu un capac de biberon în gură, alta cu pampon în cap, amîndouă desculțe. A fost tare fain!
Mulțumim fotografului Mircea Popa. Pozele sînt pentru revista Mami, așa că stați cu ochiul acolo! 🙂
Alta foarte bună a fost întîlnirea cu Nicolai Tand (mulțumesc Coca-Cola pentru invitația la prînzul #haisamancamimpreuna), care e un om dintr-ăla. Pe care-l auzi vorbind o data și gata-i amorul. O fi accentul lui moroșenesc cu infuzie de Franța, ori poate relaxarea cu care povestește tot oricui îl întreabă, dragul cu care pune hainele la garderobă cînd își întîmpină clienții la restaurant (Cantine de Nicolai), felul în care povestește de copiii lui sau de plăcerea cu care spală farfurii și acum, pentru că așa a început munca la bucătărie în Franța, acum mulți ani. Dacă-l mai și vezi gătind și povestind fără fasoane cum face el risotto fin sau plăcintă cu mere, te-ai lipit de el ca timbrul de scrisoare. ce am observat e că el nu pune sare și piper la final, ci la capăt. Așa zice. La capăt mai pui sare șî pipier, dacî-ț mai trebă. M-a fermecat, recunosc. O să mai merg la restaurantul lui, mi-a promis că facem împreună niște ciuperci la tigaie, cu usturoi și multă ceapă. Sofia o să aprecieze, sînt precisă. Nicolai și-a făcut și blog și se recunoaște prins de noua activitate, zice că înainte să se dea jos din pat se gîndiește ce să mai puie acolo șî cum să facî să aratie binie în pozî. Peste cîteva zile e zîua lui! La mulți ani, Nicolai, om fain!
Și alta foarte bună e că am început să merg cu bicicleta. O desfac în 8 secunde, mă urc pe ea, mă duc unde am treabă (la muncă, la poștă, la mega să iau creveți), o împăturesc în 7 secunde, o iau cu mine înăuntru, răspund la întrebări despre CE e aia, îmi fac treaba, despăturesc, pedalez, ajung acasă rapid, fără să mă storcoșesc în autobuz sau să înjur că nu-i loc de parcare. Iubesc bicicleta asta, e perfectă pentru cine n-are garaj sau curte unde să depoziteze în siguranță o bicicletă. E un Brompton și iată mai jos cum se despăturește (filmul e de acum două veri, cînd am testat-o, anul trecut am și cumpărat-o):
Și mai am una: de mîine merg din nou la școală! Una de social media, but still! Aștept să aud bunele voastre, în recreație promit să vă și răspund! 🙂
frumos post. as comenta intr-un singur loc, ref. Nicolai Tand si restaurantul sau. mi se pare over-priced (restaurantul that is), ceea ce imi da o impresie si despre cel care gestioneaza afacerea. probabil ca judec omul dupa cat costa mancarea in restaurantul lui iar asta ma impiedica sa „cumpar” ideile de mai sus.
Sunteti superbe, si tu si Sofia! Imi place mult fusta ta, de unde ai luat-o? Si tutu-ul Sofiei e minunat, desigur:)
Fusta mea e dintr-un second hand, parca. Am uitat, o am de muuult.
Aaaaah, sunt asa de multi ani de cand prima data si pentru intaiasi oara ma uitam la primul meu show culinar cu ATENTIE. La Nicolai. De care radeam pentru ca accentele sunt amestecate si asa sunt muntenii astia amuzati in ale accentelor. Te rog eu din suflet, cand mai vorbesti cu el spune-i, spune-i din toata inima mea pe care o cunosti deja, ca el a fost un prim pas in tot ce am invatat eu in toti anii astia! Era la Euforia cred. Si il urmaream cu sfintenie, eu care nu-s stofa de „fan”.
Nicolai e moroșan!
Cred ca Alexandra se referea la ea ca e munteanca, legat de Nicolai nu exista dubiu!
😀 dada!
Stiu. De aia e foarte funny ca vorbeste ardeleneste cu accent frantuzesc :))))
Am zis ca muntenii sunt amuzati, adica eu ma amuzam de accentul lui 🙂
Eu astept postul in care ne povestesti si ne arati cum te-ai tuns:-)
Cum m-am tuns acum 7 luni? pai nu prea a mai ramas mare lucru din tunsoarea aia…
Coca-Cola????
Mm?
esti mimunata! imi place mult de tine!
Din cele bune:
– am reusit sa ma linistesc, sa ma bucur de perioada asta, sa privesc mai cu optimism lucrurile
– imi place la nebunie sa fac surprize si cadouri exact acelor oameni care nu se asteapta si zilele astea am facut
– mi-am cumparat pantofi rosii
– lucrurile pe plan profesional au inceput sa se imbunatateasca, ura!
– vine mica mea vacanta din 25 aprilie pana in 7 mai
Mica?? Eu nn-am mai avut vacanta asa lunga de… hm… din facultate, cred… Oh well, sa-ti priasca!
Profitam acum de ultima noastra vacanta in doi :). S-a potrivit bine, ca e si ziua de 1 mai si pastele, de aia a iesit asa lunga ;)). Multumim, sa ne fie de bine. Ce frumoasa e Sofia!
Bunele mele sunt ca am trecut de primul hop mare si azi parca incepem sa ne bucuram 😀
Awww! Fingers crossed!
Doar ce am gasit blogul, acum cateva zile, si de atunci iti citesc fiecare postare. Imi place. E sincer si verde-n fata. Bravo! Cat despre cele bune:
-fetita mea, nascuta acum sapte luni si care de Sfantul Valentin mi-a facut cel mai frumos cadou: a zis ma-ma pentru prima data. De atunci repeta cuvantul doar la nevoie.
-pastrez un jurnal pe post de psiholog si incet-incet ma redescopar pe mine, cea de dinainte, si in acelasi timp imi reaprind pasiunea pentru scris.
-relatia cu sotul meu incepe sa isi revina dupa o perioada mai sumbra
-si, last but not least, vine primavara (sau a venit deja), anotimpul meu preferat de 26 de ani incoace.
Numai bine si … keep doing what you’re doing ‘cause it’s good!
no daca-i bine sa fie bine nu ?
Imi este bine, pentru ca am inca vacanta, ca pot mananca iepurasi de ciocolata fara sa am frica sa ma ingras, ca am multe poze si amintiri cu o familie mare si frumoasa…si chiar daca la matematica nu stiu cum sa rezolv exercitiile si soarele se ascunde dupa nori lungi cat zidul chinei….mie imi merge bine si basta.
Succes la scoala 🙂
yey, keep up the good pink work! i mean vacation!
Eu sunt recunoscatoare pentru oamenii din jurul meu, pentru ca avem sanatate si ce manca si unde dormi, pentru ca ne permitem din cand in cand sa mai iesim si in oras, pentru ca suntem tineri si dornici de viata si pentru ca inca ne pasa de lucruri si avem vise si idealuri. Pentru ca avem parinti si frati si rude si pentru ca traim. Eu sunt recunoscatoare pentru ca traim.
ca bine zici!
Te rog asa, sa fii foarte atenta cum face ciupercile alea si apoi sa publici in detaliu (cu poze) 🙂
Aaaa, si la placinta cu mere, eu doar cumpar, incalzesc, presar ceva acolo (orgoliul, mde) si apoi zic ca a mea e mai buna ca la magazin 🙂
L-am cunoscut pe Nicolai printr-o conjunctura fericita si exact cum e la tv asa e in viata reala. E un om foarte misto si iti spun sincer, dupa ce i-am aflat povestea si avand in vedere ca a lucrat la un „club de fite” din Bucuresti ma asteptam sa fie altfel, adica nu atat de misto si de om bun.
Din pacate n-am ajuns la restaurantul lui, dar dupa postarea asta imi doresc si mai mult sa ajung.
p.s. ce geanta roz ai printesa 🙂