Iubita mea, hai să-ți spun o poveste…
Atîta ți-am scris în ultima vreme că dac-ar fi să dau print, nu mi-ar ajunge cufărul imens de amintiri pe care ți l-a făcut tata să depozitez foile pentru cînd o să știi să citești. Cam tot ce scriu în ultimul timp e despre sau pentru tine, spre disperarea cititorilor noștri ne-părinți. Pentru că de cînd ai scos nasul în lume, nimic din viața mea nu mi se pare mai important, relevant, frumos, interesant sau minunat ca tine.
Cînd stau cu tine, orice-am face, simt că le fac pe toate. Îmi scriu în cap poezii despre cît te iubesc, îmi citesc toate poeziile de dragoste pe care nu le-am citit vreodată, dar le știu pe de rost, alerg și mă odihnesc, dansez cu tine, rîd și plîng de drag, cresc om mare și redevin copil, mă hrănesc și văd lumea întreagă într-un metru pătrat, acela în care sînt cu tine. Nu-mi mai trebuie decît să-l știu și pe Om aproape și gata, lumea mea e perfectă.
Cînd mă gîndesc la tine peste ani, te văd fericită, luminoasă ca acum, fără frici și regrete ca acum, cu amintiri frumoase despre noi trei împreună, liberă de constrîngeri și complexe, sigură pe dragostea noastră, bucuroasă că ne ai și că te avem.
Sfaturi nu-ți dau, avem toată viața înainte pentru asta. Ce avem acum pentru tine, și-o să tot avem cît o să vrei să ne stai aproape, suntem noi, două modele vii de oameni care-au trăit fericiți și pînă să te aibă, dar de cînd te au, umblă beți de fericire clipă de clipă. Stai pe-aproape, ce e viața amuzantă acum, dar să vezi ce mai urmează!
Aș vrea să ții cu tine mereu cuvintele pe care ți le spun în fiecare zi, de zeci de ori, uneori strigate în timp ce mă alergi în jurul canapelei, alteori șoptite cînd te mîngîi pe păr, iar uneori deloc rostite, numai simțite direct în stomac: ești minunată, te iubim cum nici pe noi nu ne iubim, ne faci fericiți fără să faci nimic, meriți tot ce-i mai bun pe lume, și pe noi ne ai necondiționat aici, la o îmbrățișare distanță, toată viața noastră.
PS: Ți-am scris scrisoarea asta toată în mai puțin de 2 minute, ea era în capul meu de multă vreme. Am avut nevoie numai de-un imbold, care a venit de la ING Asigurări de Viață. Ei m-au rugat să-
ți scriu ca să fac poftă și altor părinți să le scrie puilor în aplicația lor de Fb. Cele mai frumoase scrisori vor fi publicate sub forma unui ebook.
PS2: Doar pentru că nu te-am lăsat sîmbătă să guști din chestia maronie de pe jos nu înseamnă că nu te iubesc, ba dimpotrivă. O să înțelegi tu mai tîrziu, e ca în joia aia în care te-ai supărat rău pe mine că nu ți-am dat voie să bei apa pe care-ai scos-o cu palma căuș din toaletă. Ăsta-i genul ăla de situație cînd tu nu crezi că eu știu mai bine ce e bine pentru tine. Or să tot fie, ohoo, hai c-o să ne distrăm ceva deosebit!
Io-s ne-parinte, dar deloc disperata de ce citesc la tine pe blog :). Imi place, citesc cu drag! 🙂 Nu comentez prea des, n-am experienta, deci n-am nici pareri. Dar mi-e drag sa citesc tot ce scrii tu aici.
Imi dau seama ca poate deveni ne-interesant, but I cant help it. 🙂
Multumesc ca ai rabdare, Thea.
….si unde sunt doi oameni care te iubesc pana la cer si inapoi si pe care-i faci atat de fericiti, sa stii ca mai e si-un al treilea la fel…:) chiar daca acum e cam departe si nu mai poata sa vina la mine sa se minuneze cat de mult cresti intr-o saptamana si sa cat de haioasa esti si sa rada cu tine in hohote, sa stii ca nana se gandeste la tine in fiecare zi si ca abia asteapta sa te vada si sa te pupaceasca! 🙂
Mi-e tare tare dor de voi!
Esti o Nana pe cinste,sa iti traiasca fina si nepoata,sa va bucurati unii de altii multi ani de-acum incolo!
Ioana,ai scris atat de frumos…ai ordonat minunat ganduri care imi alearga si mie prin cap cand imi vad copiii.Multumesc!
Nana, come hoooome!
Oh, foarte frumos scris!
Ps2 suuuuper amuzant:-)
Frumos scris ,frumoasa scrisoare .Ai un talent deosebit la scris . de ce nu te apuci sa scrii o carte autobiografica sau povesti pentru copii ?Pacat de talentul tau /Citesc cu drag tot ce scrii pe blog in fiecare zi .Abia astept sa deschid internetul sa vad ce ai mai scris.
Cind oi iesi la pensie ma apuc de scris carti, promit!
Nu astepta pana atunci. Si eu visez sa scriu o carte, dar ma amagesc pe mine, zicandu-mi ca astept sa mai adun experienta de viata, pentru a scrie. De fapt, sunt saptamani sau luni intregi in care si uit ce mi-am propus. Pana ajung la pensie, sigur voi uita definitiv!
Pensia e departe. Pana atunci trebuie sa scrii cateva carti…asculta ce spune bunica ta, stie ea ce stie! Si de altfel, nu ai avea atatia cititori pe blog, daca nu ai avea talent. Dar stii deja lucrul acesta. Ana.
frumooossssss………..mi au dat lacrimile…ai redat perfect in cuvinte ce simt eu de un an si fix 3 luni , azi.Soptesc si eu in parul lui cat de mult il iubesc, imi inabus strigatele de dragoste si pe acelea doar stomacul meu le simte, ii strig de zeci de ori pe zi cat de minunat este si cat de mult il iubesc si el ma rasplateste cu un zambet perfect si cu multe pupicuri ( saruturi frantuzesti -spun eu).
multumesc.
Te inteleg perfect (am o fetita de 1 an si 2 luni) . Ador sa citesc ceea ce scrii.
De cand sunt purtatoare de burtica am facut din jurnalul meu unul de graviduta… asa cu sau fara voia lor cei care-l citesc citesc si rascitesc despre ce mi se intampla si cat mi-e de drag pruncul din mine.
Te inteleg atat de bine si daca vin sa te citesc plec cu ochii stralucind in lacrimi si plina de emotii profunde. 🙂
Și eu tot ca Thea… ne-părinte, de asta și comentez mai rar, dar de citit te citesc zilnic. Mă amuză peripețiile Sofiei și mi-a rămas în minte, n-aș ști să-ți spun exact de ce, Vacamu 😀 Poate într-o zi când ai chef, ne povestești un pic despre acest personaj, numele e foarte promițător :))
[…] mai vizitat blog de catre mine este cel al Printesei Urbane. Pur si simplu ador felul ei de a scrie, este una dintre putinele persoane care reuseste sa ma […]
Foaaarteee frumos!!!Cuvintele tale mi-au mangaiat sufletul de proaspata mamica.De 2 saptamani, universul meu se invarte in jurul unui mic botz cu ochi pe nume Stefan.Sa ne dea Dumnezeu sanatate sa ne bucuram de minunile din viata noastra!