Sofia e albă la față și blondă. Frumoasă, aș zice eu, dar eu sînt subiectivă. Scădem 30% doza de puiul cioarei și rămîne o fetiță simpatică. Are cercei în urechi și întotdeauna sandale roșii (sînt singurele care îi vin și-i convin). În rest, o îmbrac, e drept, ca la balamuc. Ba verde ba albastru, foate des gri, și mai des roșu. Aproape niciodată roz, deși se mai întîmplă, cînd nu am altceva curat. Pe cap, mai mereu o basma galbenă sau portocalie, fără pic de simț de fashion. Cam așa:
În parc, de trei ori pe zi aud următoarele despre Sofia:
– Vaai, ce băiat drăguț, zici că e fetiță!
cu varianta:
– Uaaa, ați pus cerceluși la băiețel?
saaau
– Tii, ce copil simpatic avem noi aicea!!! E fetiță? De fapt, n-are cum, tii ce băiețel frumos, are și cerceluși…
Cu alte cuvinte, trăiesc într-o țară în care e mult mai ușor de crezut că am pus cercei unui băiețel decît că am îmbrăcat în verde o fetiță. WTF??
Si noua ni se intampla si acum, eventual si imbracata in rochie! Mai nou are multe haine roz, deci nici culoarea nu e eficienta! Astept sa ii creasca sanii sa vedem daca cumva babele o sa presupuna ca e un baiat care are asa ceva….
Izact! Noi eram cu Capsunica imbracata chiar in rochie roz cu Hello Kitty pe ea, si tot s-a gasit o mamaie s-o creada baiet 🙂 ce-i drept, Capsunica nu are cercei, refuz sa cedez presiunilor socio-danubiano-pontice conform carora fetitele musai cercei, altminteri…
Nici noi nu i-am pus cercei fetiţei, mi s-a părut că o chinui. Aştept până la vârsta când o să-i putem face găuri în urechi cu capsatorul, fără durere – cum mi-am făcut eu la 18 ani (după ce pe la 15 ani mi-au făcut cu acul nişte asistente la Elias şi m-a durut de-am înnebunit şi nici n-am putut să port cerceii şi mi s-au închis găurile).
Până atunci, Sofia noastră e, desigur, confundată cu un băieţel. Cea mai tare replică pe care am primit-o la precizarea că e fetiţă a fost: „Da’ are meclă de băiat!”. Am scris şi eu despre asta, aici: http://insula-cu-elice.blogspot.ro/2012/09/pozitivistii.html
Daaa, am patit-o si eu cu baiatul meu… Adoram cum, la varsta aceea, ii sedea de bine in galben, ROZ si rosu asa ca singurele haine albastre erau cele primite in dar.
Mie-mi place tare cum e imbracata mica printesa. Sau nici eu nu le am cu fashion-ul?
O zi, o saptamana, o viata plina de zambete, cum altfel, regale!
Mda, nu-mi explic nici eu fazele de genul asta. Eu am un baiat care, de mic, a avut asa o mutra foarte hotarata asa si masculina cumva, capul mare (pe bune, cand era mic ne distram la culme de el, avea un cap imens inr aport cu corpul, a recuperat pe urma din fericire) nu are deloc trasaturi din astea delicate si finute, sa-l poti confunda cu o fetita. Plus ca era (si a ramas) solid la corp, masiv, inalt (acum are 15 ani si se apropie vertiginos de 1,80). Deci, extrem de putine sanse sa-l poti confunda cu o fetita, chiar cand era de 1 an sau de 2. Totusi, de multe ori, in parc, am fost complimentata si eu pt fetita draguta 🙂 !!! Plus ca o data m-a intrebat cineva daca am vopsit parul fetitei in roscat (ca era baiat si roscat de la mama natura nu era o explicatie suficient de buna, presupun)! Inexplicabile chestii, pe bune! 🙂
:)) Da, ma enerveaza la culem chestiile astea. Fetita automat roz, baietel automat verde/albastru. Orice alta combinatie deja induce in eroare publicul.
cu varianta: „e fetita” si raspunsul halucinant: „cum sa fie fetita ca e in verde”
Dap, asta-i cea mai faina replica!
Aha, deci nu ține de cercei. Și a mea e mereu considerată băiat dacă nu e în rochie, chiar și când are pantaloni înflorați și bluză albă cu dantelă!!! Singura soluție pe care o văd e o bavețică mare pe care să i-o pun zilnic și pe care să scrie „I’m a grl” sau cu traducere de Obor „Sunt fată, făh!”
Fetita mea are, tocmai din cauza prezentata de tine, multe rochite si fustite, muuuuulte dintre ele roz (desi eram sigura ca n-o sa aiba nici macar una, dar asta e alta poveste), a avut carucior rosu, multe papusi in carucior – dar nu are cercei. Asa ca si ea era luata drept baietel. Ba, figurez-vous, un bodyguard mai glumet „l”-a invitat sa mearga cu el „dupa femei”.
Concluzia mea, dupa ce m-am crucit de vreo 1000 de ori, a fost ca ei sunt „setati” – in functie de ce nepotei/copilasi au pe-acasa – sa spuna „fetita” sau „baietel” in loc de „copilas”.
PS Fii optimista: Acum, ca are 2 ani, vad ca e confundata din ce in ce mai rar.
Stai linistita se intampla si la noi! Kari are parul mai mare si carliontat si multi ma intreba daca e baiat sau fetita :))) Zici ca doar fetele pot avea par cret 🙂
Macar intreaba. E un pas inainte.
Credeam că Sofia a trăit vreun coup de foudre :)) La cât e de simpatică, nu mai e mult până acolo, dacă nu s-a întâmplat deja ;))
cam asa cv e si la noi.. cum adika ai imbracat fetita in verde, albastru si e tunsa scurt = baiat, daca mai are si tricicleta cu verde si portocaliu= baiat.
eu nu inteleg de unde faza asta cu pink?
recunosc ca si noi mai avem zile all pink , dar cand e mami chiar neinspirata.
sa ne fie sanatoase fetele .
ps Ș mi-am adus aminte de ceva .. cum adika nu are nimik cu hello kitty???uaa
teoretic are. practic, nu primeste. 😀
Stai sa creasca si le va spune singura „ce e”!Fie-mea asa face:”Sunt fetita,am si cercei!” .Si apoi intoarce spatele,regal.
:)))))) Foarte tare fetița ta, Laura! Să-ți trăiască!
Poate faci intr-o zis ca prietena mea care o plimba pe fiica-mea, si care la intrebarea cretina: „e fetita sau baiat”? a raspuns „baiat, nu se vede!?” desi ea era imbracata cu gri si roz si avea o caciulita cu niste floricele. Idiotilor trebuie sa le raspunzi pe masura.
a-ha-ha, asta a fost buna! 🙂
mie mi se par exagerate astfel de comentarii. stii care-i faza cu aceste culori: inca mai poti sa o imbraci cu ce vrei tu. imi vei spune nu eu n-o sa-i cumpar roz. crede-ma fetele asa sunt contruite mai devreme sau mai tarziu, la gradinita va funstiona efectul de turma. a mea are zile cand vrea galben, mov sau verde, dar si zile ca cea de azi cand va fi roz din cap pana in picioare si se va supara ca cerceii nu sunt roz ca sa fie perfecta,
am remarcat ca mov e the new pink, am o gramada de prietene cu fetite de 4-5 ani si toate sunt obsedate de chestii mov…cat m-am chinuit sa scot o crema de tort in nuanta mov pr una din ele….
da mov e hit acum, e povestea aceea cu Rapunzel care are rochie mov care le-a fascinat si cred ca de acolo li se trage.
Ehh… Eu deja m-am blazat, atâta-s de obişnuită să-i zică lumea băieţelului meu de 2-ani-şi-aproape-jumate „fetiţă”, doar pentru că are părul extrem de cârlionţat (zulufat!) şi blond şi nu poate nimeni să-l tundă, cu niciun chip… (Da, l-am dus la Ciufolici, nu, nu ne-am zgârcit la bani, pur şi simplu ne-au dat afară, ca prea făcea scandal!) 😛
Pe bune, nu-mi vine să cred că-i atâta lume tâmpită în parcul Kiseleff, locuiesc aici de-o viaţă şi mai c-aş putea să jur că n-a fost totdeauna aşa – dar pe urmă îmi zic „Hey, what do I know, până acum n-am avut copchii!”… Uneori mă gândesc că poate ne-ar fi fost mai bine prin Ferentari! Ne-ar fi întrebat, probabil, de ce nu-i punem copilului lanţ de aur cu cruciuliţă la găt şi de ce nu-i luăm adidaşi „de firmă”, da’ barem scăpam de etichetele astea cu „roz/bleu”, „creţ/lins”, „lung/scurt” – ptiu, c-o să ajung să zic prostii fără să vreau măcar!!….
Nu cred ca este legata de haine ci de pasaricile oamenilor de la mansarda. Si eu am un baietel de sapte luni, care chiar are fata de baietel, e un mini barbatoi mai mereu imbracat in gri si bleomarin, cu toate astea se mai gasesc persoane care sa imi spuna ca ce ochi frumosi are asta mica, sau sa ma intrebe daca e fetita :)).
Cand eram eu mica, maica-mea ma imbraca mereu in albastru. Eu cu cercei, parul lungut, blond, codite, etc. Ma scoate bunica-miu odata la plimbare si vine o batrana: „vai, ce baietel frumos!”
Ii raspunde bunica-miu, care nu era prea dus pe la biserica „e fata, ca are p..” Si-a facut baba cruce si a plecat :))
Doar roz au voie să poarte fetițele? Offff.
:-))))) Mie mi se intampla invers mereu cu Viktor al meu..Vaaai doamna ce fetitza frumoasa! Aud asta peste tot si baiatul meu e imbracat baiat dar adora rosul si da il imbrac des si cu galben si portocaliu…roz are doar biberonul cu apa…l-a ales el singur si nu m-am opus pentru ca mi se pare ridicola separarea asta pe sexe si culori :-))))
Nu va mai stresati pentru asemenea detalii.
Da, oamenii sunt f superficiali si obisnuiti sa gandeasca in tipare.
Si baiatul meu blond cu par lung este mereu luat e fata, indiferent de culori sau de stilul hainelor, dar pe mine ma amuza deja sa-l consider camuflat 🙂
Important e sa ai cate-o replica la indemana si in timp o sa le piara curiosilor cheful sa se bage in seama.
Exemplu:
Arthur (al meu piticlont) urla cu patima in carucior in mijlocul mall-ului in timp ce noi aveam absurda pretentie sa ne terminam cafeaua. Intervine o doamna in varsta : Vaaaaai tu papusica tu, dar nu mai plange ca esti asa frumoasa… De ce plange papusicaaaa?
Prima reactie este sa ignoram personajele inoportune, in speranta ca se retrag singure. Doamna a insistat: Hai tu papusa tu, nu mai plange.
Sotul meu ii spune zambind: Dar sa stiti ca nu-i papusa, e papusoi.
Si-a indreptat madam salele dureroase si s-a intors cu pirueta de pensionar blazat: Oricum, n-ar trebui sa-l lasati sa planga.
–––––
Nu va mai stresati degeaba. Iubiti-va minunile asa cum sunt. Oamenii se simt datori sa faca aiurea complimente, sa discute cu necunoscuti si sa demonstreze cat de sociabili si versati sunt.
Nu cred ca se streseaza careva. Mai degraba ne amuzam aici la gramada. 🙂
🙂
Pacat ca nu se poate da un ordin de civilizare in masa 🙂
Frate-miu era mai mereu confundat cu o fetiță când era mic, era blond și avea părul lunguț, și mereu se întorcea de la cămin cu codițe împletite de tanti Lucica de la bucătărie.
Logodnicul meu la fel, era foarte blond, cu părul lung și ondulat, și povestește maică-sa că mereu era luat drept fată. Asta până când s-a evervat plodul și s-a oprit în mijlocul străzii, și-a dat pantalonii jos și a urlat să-l audă toată lumea „nu sunt fetiță, sunt băiețel, uite, am puță!”.
Măcar rămân povestioare din astea amuzante de spus la nepoți peste ani =))
eu am fost confundat cu o fetita ultima data pe la 17 ani.
Hahahaha..,.. buna asta. M-am amuzat copiiooss.. de multisor nu am mai citit ceva de haios.
Hai sa o descoasem asa, barbateste, punctual. Organizat.
1. In mare parte a cazurilor , un strain iti vede pentru prima oara copilul. In cazul in care este bebe il stii de 2 ani de zile. Zi de zi, ora de ora, normal ca stii cum si mai ales ce e…
2. Copil ( baietel ) imbracat in rosu, cu plete galbene si bebelus ( my guess, e fata )
3. Hainele fac de multe ori diferenta, uneori impuse, multe evident de gura lumii, ca asa se poarta. Uitarati cumva de faptul ca rozul pentru un barbat semnifica gay ? …Pe langa asta mai avem si croiala, de cand fetele au inceput sa adopte stilul baietesc, in special pantalonii. Pai sincer acum daca vad un bebelus, blond, tuns scurt cu o sepcuta si cu pantaloni, si imbracat in bleu , prima reactie- ca doar e prima oara in viata mea cand il vad…e sa zic baiat.
4. Trasaturi. Normal ca voua vi se pare ca e asa si pe dincolo. De multe ori insa nici in cazul lui Tonciu, desi unii se lauda ca i-au aflat sexul, nu ma pot pronunta, daca e barbata bine sau femeie bun. In cazul majoritatii bebelusilor, pentru un strain, pana pe la 7-8 ani unii duc chiar si mai mult, foarte multe din trasaturi nu sunt specifice unui sex, ( doar voi il stiti ), asa ca e foarte usor sa faci o confuzie. Trasaturi androgine.
5. Faceti un mic exercitiu de imaginatie si determinati doar dupa forma corpului, o femei sau un barbat. O sa descoperiti femei cu spatele lat, si cu picioare subtiri, o sa descoperiti femei cu trasaturi masculine pronuntate, si ma refer aici la cele faciale in special. Sau un barbat roackar, cu pleata, care nu e imbracat chiar roackar, dar si-a luat ceva fluieraturi si ciupituri…Si exemplele pot continua.
Da bre, dar de ce in majoritatea situatiilor, oamenii confunda in sensul gresit? de ce nu zic la nimereala si ce trebuie?
am omis o versiune fir-ar… uite pentru multe persoane mai in varsta…apelativul papusa nu are si sex. e doar o papusa de copil. si atat.
de ce nu nimeresc… asta chiar imi scapa. nu stiu. serios ca nu stiu.
Iar eu aud tot timpul „Ce fetita draguta!”, desi fi-miu e tot timpul imbracat in verde, albastru si poarta adidasi. Si nu, nu are cercei!
Ca veni vorba…ce ziceti de asta?
http://www.nytimes.com/2012/11/14/world/europe/swedish-school-de-emphasizes-gender-lines.html
Hmmmm….
Si noi avem aceeasi problema cu fetita…Ptr ca are un frate geaman, toata lumea zice :”Uite 2 baietei draguti”…chiar si cand ea e in rochie :))))
Nu înțeleg de unde și până unde fixația asta cu „roz”…
Nu stiu cum ar putea s-o confunde cineva pe Sofia cu un baietel ca este ca o mica printesa si se vede asta cu ochiul liber. 🙂
Cand eram mica, din cate mi-a povestit mama, la fel eram confundata mereu cu un baietel, dar asta pt ca nu-mi placeau rochitele, eram mereu tunsa scurt si ma jucam cu masinute nu cu papusi. 😀
e de ras! si noua ni s-a intamplat,evident in Romania.de cand locuim in alta tara,unde oamenii isi vad de treaba lor si nu se baga aiurea in seama,nu s-a mai intamplat cu niciunul din cei 2 copii.cel mult,daca ii place trecatorului/toarei f mult de copilul tau ,zambeste induiosat si trece mai departe,nu inainte de a lansa un „bon jour!” discret.
Eu am pățit o chestie foarte tare acum vreo 6 ani: eram pe plaja, cu Ana in fundul gol (avea vreo doi ani), când s-a apropiat de noi o cucoana si m-a întrebat foarte serioasa „cum il cheamă pe băiețel”? Si asta după ce a măsurat-o din cap pana-n picioare preț de vreo 10 secunde:)
Cred ca oamenii zic pe dos tocmai ca sa inceapa o conversatie. E o capcana
Sa zicem ca cineva ti-ar zice:
– Ce fetita frumoasa!
Dai din cap, zambesti si gata.
Dar asa:
– Ce baietel frumos!
– Nu e baiat, e fetita – simti nevoia sa precizezi.
– Da, uite are cercei. Si cum te cheama Printeso?
Si uite cum pici in plasa conversatiei si ajungi sa vorbesti vrute si nevrute cu
la noi un mos imi zice „uite baietelul” in sus si jos (desi e evident ca e fetita). si ii zic de vreo 3 ori ca e fetita.. la care el „vaiiii pai si de ce e imbracat(!!) in mov??” vorba ta, de ce mereu gresesc invers?
hahahaha!!!! la mine e taman pe dos! :)) aud chestii de genul: „joaca-te si cu fetita! ” sau „ce fetita draguta!” :)) asta pentru ca imi imbrac baiatul in culori deschise: rosu, galben si uneori chiar roz (da, exista si tricouri roz de baietei!)
Ei, tot pe-acolo suntem și noi. Cealaltă extremă. Puștiul care e… puști din cap până în picioare, îmbrăcat colorat dar, clar, băiețește, că, deh, are aproape cinci ani și gusturi personale masculine dezvoltate deja… mereu e confundat cu… o fetiță. Ok, înțeleg că are un pic de păr mai mult decât majoritatea băieților dar zău… chiar așa? Hai să ne jucăm cu fetița, uite ce fetiță drăguță…ahahah.
Știi ce e mai hilar? De multe ori i se spune… ești frumos ca o fetiță. Mda, băieții n-au voie să fie frumoși.
Faza cu baieteii n-au voie sa fie frumosi s-a adeverit si in cazul nostru, caci de vreun an jumate tot aud: „Nu are cum sa fie baietel, e prea frumos!” Bine, totul a inceput de cand avea… mai putin de 1 minut de viata, cand am auzit prima oara: „Doamne, ce frumos e, zici ca e fetita. V-ati dorit fetita?” Eu: „Nu, baiat”. Si atat de tare s-a batut apa in piua cu fetita, incat la un moment dat, cand l-au luat de langa mine (era infasat, nu i se vedea partea lamuritoare), o tinerica neonatolog s-a apropiat si mi-a soptit linistitor ca e baiat :))
M-am amuzat citind articolul, dar m-am amuzat si mai tare citind comentariile (nu pe toate ce-i drept, din loc in loc). Voi chiar credeti ca lumea confunda sexul copilului doar din pricina culorii cu care este imbracat? Nu pentru ca (poate!!!) seamana cu sexul opus??
In sfarsit, niste discutii asa cum cautam. Si eu am patit cu baietelul meu sa fie confundat cu o fetita, din multe motive citite in comentarii ( ca e prea frumos, sau din motive doar de ei stiute ( in special de persoane mai in varsta)). L-am
Imbracat mereu cu haine de baieti, tuns scurt. Cel mai deranjant a fost cu parintii sotiei, care il “alintau” pe baietel din cand in cand cu “frumoso” si “iubito”. Pe ei nu i-am inteles niciodata.