Azi la Digital Divas, Oana Pellea (care mi se pare un om extraordinar pe scenă, în scris, în discursuri și în interviuri) a zis așa: Iubesc comunicarea ÎN VIU. Îmi place și internetul, dar nu pot trăi fără comunicarea față în față.
După ce și-a terminat discursul, sala a aplaudat-o minute în șir. Iar ea a spus: Vedeți? Furnicăturile astea pe șira spinării pe care mi le provoacă pe viu aplauzele dumneavoastră, internetul nu poate să mi le ofere.
Are dreptate. Și eu iubesc comunicarea în viu. Pe care de prea multe ori o fragmentez și o jignesc aruncînd un ochi la facebook pe telefon sau la emailuri pe laptop în timp ce omul care e fizic lîngă mine așteaptă să-l ascult. Mă duc să trăiesc în viu o vreme!
Să ne vedem și să ne citim cu bine!
Și ca să întregesc imaginea pozitivă despre Oana Pelea, iote o maximă de la ea care îmi place în mod deosebit:
„Când ești mort, nu știi că ești mort ! E greu doar pentru ceilalți.
La fel și când ești prost !”
– Oana Pelea
Oana a postat acest citat, dar nu ii apartine, asa cum a si precizat pe Facebook. E al lui Philippe Geluck, de care eu nu auzisem pana la postarea cu pricina.
Daca nu ma insel, acest citat nu ii apartine Oanei Pellea, ci lui Philippe Geluck. Fac aceasta corectura, fara a atenta la imaginea Doamnei.
O zi frumoasa in continuare! 🙂
Enjoy!
Da, i-am citit cartea si mi-a placut enorm, m-a emotionat si m-a facut sa ma simt mica. E un om extraordinar. Have fun out there!;)
postul asta a venit la fix, tocmai am vazut discursul ei de la ted 2010. „viata e pe zile” 🙂
Dupa ce-am citit cele de mai sus regret ca nu te stiu si in viu, Printeso.
Da, comunicarea in viu e cea naturala!
Absolut, comunicarea pe viu, în carne şi oase, este prioritară şi de neînlocuit. (De asta nu mi-am făcut încă un cont pe Facebook… 🙂
ileana, nici eu nu am cont pe facebook, ma incapatanez frumos sa nu imi creez unul si rezist, spre mirarea multora…..nu-i asa ca este atat de simplu?
Da, e simplu! 🙂
Pe de altă parte, recunosc că mă tot gândesc în ultima vreme să-mi fac şi eu cont de FB, ca să mai ţin legătura cu anumiţi oameni plecaţi din ţară.
Până la urmă, esenţial este cum folosim aceste minuni ale tehnicii. Să nu le lăsăm să ne sărăcească interacţiunile directe cu cei din jurul nostru, cum zice şi Ioana.
C, cu toate and eu aveam varsta voastra nu existau nici internet,nici telefoane mobile ,nici televizoare pentru ca nu erau electrificate decat orasele mari .Din anul 1965 a aparut lumina si la sate .Odata cuea au aparut si televizoarele si radiourile si am intrat si noi in randurile tarilor civilizate Se comunica si atunci doar prin viu grai si prin scrisori. Cu toate astea se comunica.
Ce frumos scrieti, Bunica! 🙂
Era misto cand eram mici, acum vreo 15-20 de ani. Nu aveai telefon atunci. Trebuia sa te duci sa suni la usa: Sar’mana! Alex e acasa? Acum te asalteaza cu telefoanele, cu site-urile de socialitate… nu mai bine ne dam toti intalnire dupa munca pe o terasa la o socializare live, nu cibernetica?
Buna concluzie, ajunsesem la ea de mul, mai greu cu lasatul Internetului in treaba lui:)).
Printeso, vine vacanta acusica. Ce planuri ai? Munte, mare, o Mallorca sau Mamaia? Iti recomand sa iei cu tine o carte: „Mireasma trandafirilor salbatici” de Sorina Popescu. Cartea este onirica, planuri contrapuse in timp (comunism-capitalism) si spatiu (Romania-Anglia, la „curtea” unor aristocrati englezi unde eroina principala, o romanca, ajunge guvernanta in zilele noastre). Stari hedonice, miresme de trandafiri afrodisiace, lumi in contrast, aproape ireale si totusi palpabile. Ce zici, te starneste sa savurezi, adica sa citesti, cartea asta? E departe de a fi siropoasa. Apropo, o poti comanda online ca doar este stiut, cartile bune nu se gasesc prin librarii.
http://www.librarie.net/carti/189247/Mireasma-trandafirilor-salbatici
P.S. Cred ca iti dai seama, din cele ce ti-am scris, ca inca ma aflu sub impulsul trandafirilor…
comunicarea non verbala lipseste din online, dar ea ocupa un procentaj mare cand vine vorba de ceea ce transmitem pe viu. cred ca de fapt asta ne lipsesc cel mai mult – micro expresiile, gesturile etc. Imi pare rau ca n-am ajuns si anul asta la Digital Divas, chiar as fi venit pentru Oana Pellea si inca 2-3 invitati 🙂
Comunicarea în viu e mai pentru oamenii apropiația nouă.
Desigur ca Sofia :))
Și nu v-a vorbit și de zâmbet? C-așa frumos am auzit-o eu cândva povestind despre dăruitul zâmbetelor pe stradă, că n-am s-o uit niciodată! Căci și el este cât se poate de viu.