Absolut întîmplător, la fix trei luni distanță am făcut două poze asemănătoare. Purtăm amîndouă aceiași jeanși în ambele poze. Pe mine arată la fel. Pe ea însă… Dacă acum trei luni părea pierdută în ei ca șoarecele în căldarea cu grîu, azi îi sînt scurți, strîmți, mici cu totul.
Acum trei luni mergea numai atîrnată de mîna mea. Acum trebuie s-o rog frumos să mă lase s-o ajung din urmă. Iar mîna mi-o dă doar dacă merit.
Acum trei luni bălmăjea bebelușește. Acum zice clar multe cuvinte, cîteva în limba română, altele în alte limbi necunoscute nouă. Are tabieturi. Jocuri. Preferințe. Supărări.
Crește repede, prea repede, nu-s pregătită să-i rămînă hainele mici, să alerge fără să mă țină de mînă, să se supere pe mine și să mă certe cu vorbe și arătîndu-mă cu degetul. O iubesc și-o strîng la piept de cinci ori pe minut. Pentru că în curînd brațele mele or să-i rămînă mici, o să vrea mai mult, mai multe, altele, și eu o să mă topesc de drag și de dor.
Crește prea repede. Îmi frînge inima cu fiecare pas fără mine, cu fiecare gest nou învățat de la altcineva, cu fiecare zîmbet aruncat altei perechi de ochi decît a mea.
Offff…..!
ia uite,mica strengarita!
Copii noştri cresc tot aşa cum am crescut şi noi, dar abia când îi vedem pe cei mici, înţelegem ce au simţit părinţii noştri. Şi cu cât timpul trece, lumea celor mici de lărgeşte, vor cunoaşte şi vor învăţa de la alţii, nu doar de la noi. Şi golul pe care îl simţi pentru o clipă în stomac… dispare în clipa când tot la tine se întoarce şi te strânge în braţe.
Pastreaza pozele si amintirile. Pastreaza si hainutele, nu se stie cand va apare o surioara in decor.:)
Bucura-te de clipa, maine va fi cu siguranta alta de care te vei bucura, asa o sa pacaliti si timpul.
Chiar ieri am dat glas unei cugetari lacrimoase, vazandu-i alegrand veseli prin curte, unul dupa altul, si amntindu-mi cum stateam pe acelasi balansoar, cu 5 ani in urma, alaptand-o pe „cea mare” 🙂
Off, ce repede cresc cei mici, iarnoi imbatranim odata cu ei. Poze, poze multeee, ca sa oprim timpul in loc!
Dupa cum se pare, cred ca o sa iti pice greu momentul in care o sa o duci la gradinita, la scoala, liceu, sa nu mai zic de primele intalniri cu un baiat… Hehe, abia astept sa te citesc atunci 😀 Sanatosi sa fim si cu serverul in functiune! 😀
Unrelated to your very very awesome daughter…cizmulitele tale sunt absolut adorabile. De unde?
hm… am prins un discount mare (75%) pe fashiondays.ro acum 1 an si mai bine, parca Macri se numeste brandul… foarte comode si misto!
sunteti doua frumoase 🙂
e 9.28 si am lacrimi in ochi …si sunt la birou, in curand vin clientii! Aseara ii spuneam mamei soacre „mi-e dor de Matei mic…”
Urmeaza un Meti nr. 2! 🙂
stai sa vezi cand te duci sa „inrolezi” printesa la scoala… toate examenele din viata mea au fost nimic dpdv emotional!