Acum un an pe vremea asta făceam bagajele să plec cu Sofia la Piatra Neamț. Aici era deja prea cald, mansarda în care stăteam se încingea cumplit seara. Sofia era rău, voma mult, se zbătea la sîn, nu adormea mai devreme de 4-5 dimineața, pîngea aproape fără pauză, doctorii ne pasau de ici colo, noi doi eram îngenunchiați de suferința ei și de nesomn. Am decis s-o iau și să mergem la Piatra în speranța că o schimbare o să-i facă bine. Și a fost cea mai bună decizie de anul trecut. Răcoare, alt aer, alt decor, puțin din toate și toate la un loc. Sofia a început să doarmă. Chinul cu refluxul a continuat încă niște luni, dar altfel te lupți cînd ești (ceva mai) odihnit.
A trecut. Acum dansează cu ta-su în parc. Rîde aproape fără pauză. E un copil atît de vesel și de înțelept că mi se face frică uneori că n-o s-o pot crește pe cît de frumos merită.
Ce frumosi sunt ai tai :). De fiecare data cand citesc despre Sofia sau vad vreo poza cu ea, zambesc cu gura pana la urechi. Cred ca am mai zis, dar nu ma pot abtine :).
Atat de frumos incat eu nu mai pot sa spun nimic, ati spus voi totul. 🙂
Tot asta îi spun și eu soțului meu, sper să știm să ne creștem suficient de bine odraslele.
foarte frumos, merita fiecare clipa de nesomn si de oboseala…
Ce simpatici sunt ei cu mersul ala de pinguin :P:P
shake it baby… :)))
Eu l-am observat pe Liviu ca era cu camasa si cravata… Nu l-ati lasat nici sa se schimbe si l-ati luat in parc.
Ma mai gandeam ca ce mica pare Sofia pe langa el… Cand ne arati poze doar cu ea nu vad diferenta.
f frumos 😉 si eu ma uit la Matei care la 1,3 ani are uneori privirea unui om batran si intelept si parca imi spune…dar, mama eu stiu sa fac toate astea, eu stiu toate astea:)
mi e frica si mie uneori ca ” că n-o sa-l pot crește pe cît de frumos merită.”.
sper sa reusim.ne straduim.:)
Foarte frumos….sa va traiasca..
sper sa trecem si noi cu bine peste greul cu refluxul….si sa dansam in parc…mai avem cateva luni bune
ati facut ceea ce se cheama intzarcare deja?
Prefer sa nu discut subiectul, draga mea.
ok,te inteleg.
La multi ani, Buburuza! 🙂 mi-e tare dor de voi!
Draga Printesa,
Nu sunt mama si nici nu vreau sa fiu prea curand dar iti citesc blogul cu mare drag.
Am inceput sa il citesc acum 1 an si un pic si tare m-am distrat la postul despre „sexul e bun cand nu e rau” (parca).
Imi pare rau ca sunt atatea comentarii rautacioase pe aici care te fac sa nu mai scrii despre tot ce ai vrea sa scrii.
Este blogul tau iar cele carora nu le convine ar putea foarte simplu sa inchida pagina in loc sa arunce cu noroi 🙁
Despre vaccinuri nu discuti, despre intamplari in parc te-ai oprit, despre alaptat la fel…
Eu am crescut-o pe sora mea de cant aveam 13 ani si ea un an pana cand a implinit 6 pentru ca mama si tata munceau. Consider informatiile pe care le scrii utile pentru viitor si desi nu sunt de accord cu unele lucruri, cred ca un sfat nu imi strica deoarece de multe ori pot fi eu cea care greseste.
Nu sunt in masura sa iti dau sfaturi dar ar trebui sa plece cei care nu sunt in stare sa discute diplomat si nu posturile tale utile si amuzante.
Te pup si Multumesc!
Cum sa nu creasca frumos,safie vesela si isteata cand voi intrati in lumea ei si faceti tot ce e posibil sa nu-i lipseasca nimic .Sunteti niste parinti adevarati .Sa traiti sa fiti sanatosi si bucurosi alaturi de fetita draga. Va pup
Cred c-a stiut barza foarte bine la ce mamica speciala o incredinteaza, lasa grijile deoparte 🙂