Ieri purtam haine oribile, aveam o mulțime de prieteni nepotriviți, îmi pierdeam vremea făcînd tot felul de lucruri imbecile, dormeam ziua și noaptea dansam dezlînat sau mă uitam la filme inutile, îmi făceam planuri greșite pe care le formulam în cuvinte plictisitoare, nu știam cine sînt și nici ce caut, nu mă interesa nimic cu adevărat, orbecăiam de la o zi la alta, de la un om la altul, de la un job la altul și dintr-o casă în alta ca o muscă fără cap.
Azi sînt într-un cu totul alt loc. M-am așesat în casa mea, lîngă un om și copila noastră, am găsit ce căutam (imediat ce-am înțeles ce caut de fapt), îmi petrec zilele într-o permanentă lipsă de timp și de regrete, crescînd pe dinăuntru și nefăcînd alte planuri decît să fim sănătoși.
Sînt curioasă ce-o să zic mîine despre azi și despre ieri.
Acum esti implinita /Ai familia ,copilul care-ti umple viata si nu ai timp sa te mai plictisesti si sa-ti omori timpul cu lucruri fara rost Si in primul sin primul rand si foarte important ai casuta ta pe care ti-ai dorit-o atat de mult .La varsta ta ai tot ce-ti trebuie .CEA CE NOI NICI LA VARSTA NOASTRA NU LE AVEAM PE TOATE.Sa fi mandra tu si Liviu pentru tot ce ati realizat, si mai ales pentru micuta Sofia care este cel mai frumos dar de la DUMNEZEU/[te rog sa mai corectezi unele greseli ,\strecurate din neatentie sau din uitare ,la varsta mea se mai poate ierta] ? nu? VA pup cu mult drag si dor bunica
Dacă atunci nu ți se păreau imbecile lucrurile astea, nu trebuie să ai regrete. Despre „prezentul de acum“ nu cred că vei gândi ceva negativ. Nu ai cum. Dar cu siguranță vei fi mai odihnită. :))
Interesant. Te felicit pentru impliniri dar din negurile memoriei mi se aminteste ca sint totusi lucruri bune si inaintea casei/copilului/maritisului (care in sine nu sint chiar asa complet idilice anyway). Ar fi funny ca miine sa zici despre azi ‘ce agitatie, ce freamat, ce rate, ce raspunderi, ce bine ca acum am prieteni nepotriviti si ma uit la filme inutile’:)
Ben, nu pretinde nimeni ca familia, casa, copilul sunt idilice in sine si in absolut. Familia înseamnă o responsabilitate enorma pe care ti-o asumi fata de tine, fata de un alt om, fata de lume. Casa e un aspect oarecum relativ, pentru unii e extrem de important, da sentimentul deplin al stabilitatii si al sigurantei (pentru altii, e mai putin important). Iar copilul e sensul vietii oricărui părinte. Asta nu e idilic, e covârșitor, in toate sensurile posibile. E fericirea deplina si viată ultima. Orice părinte, oricât de buna si minunata i-a fost viată înainte de copil, simte ca n-a trăit pana sa vina copilul. N-a trăit, n-a iubit, n-a plâns, nu s-a bucurat, n-a ras. Etc. Eu îmi iubesc inclusiv sotul mult mai mult, odată cu venirea copiilor.
Si asta, pentru ca un copil, in unicitatea lui de lume la începuturi, da sens oricărei banalități :-).
Alegerile si implinirea de azi sunt cumva rezultatul experientelor de ieri asa ca n-ai de ce sa ai regrete 🙂 maine o sa ai egrete si margarete! <3
peste ani, poate ni se pare ca am trait si am facut lucruri inutile dar cred ca toate, absolut toate experientele noastre au un sens (poate nu le traim degeaba desi asa am crede), indiferent ca sunt inainte sau dupa aparitia copilului sau intemeierea familiei
Te-ai maturizat, ar spune unii! Ai evoluat, ar zice altii! Asta-i viata, pas cu pas. Important e sa fii fericita!
Azi e cel mai important, cel mai frumos!