Mdeci ieri am avut o zi dintr-aia pe care vrei s-o încercuiești cu negru în calendar ca să știi să nu cumva s-o repeți vreodată. Asta după ce alaltăieri în timp ce veneam de la birou cu bicicleta m-a nimerit direct între ochi flegma bogată a unui domn șofer de dubă care-a decis să-și proiecteze mucii pe geam exact cînd treceam eu pe dedesubtu-i. În fine, despre ziua de ieri să vorbim, că a fost și mai interesantă.
După ce m-am trezit la 7 și ceva în burghie și picamăre și membre de muncitori matinali introduse și extrase (căci constructorul clădirii în care cu onor și nesomn locuim a decis să mai ridice un etaj cu noi înăuntru), m-am repezit:
1. să calmez copila, vădit deranjată și ea de picamăre și
2. să scot capul pe geam să dau și eu cu membrul în muncitor (exclusiv verbal), la care ei mi-au răspuns solidar că și ei mie, ba și maică-mii și tot așa.
Apoi m-am apucat să fac de mîncare pentru cei flămînzi. Bona m-a aunțat că întîrze niște ore. Ce bine! Copila trezită prea devreme făcea iureș atîrnată de coada pisicii, eu curățam mere și băteam ouă omletă, ba au mai venit și niste neni de la Romtelecom să repare ceva ce stricaseră tot ei cu două zile înainte. Așa. După care am pus la dezghețat rapid într-un pahar o pulpă subțire de curcan pentru pastele bologneze ale Sofiei. În timp ce tocam carnea, mi s-a făcut extrem de sete. Și-am dat pe gît un pahar cu apă rece. În care tocmai decongelasem piciorul de curcan. Să vă spun a ce avea gust? Mai bine nu vă spun, că poate vă place să beți apă. Am încremenit acolo. Deci tocmai băusem zeamă de carne crudă. Yupeee-yey.
Am făcut ce face tot românul cînd comite o tîmpenie: o pune pe Facebook, în speranța că cineva va sări cu o soluție sau că măcar va putea face pe grozavul vreme de cinci minute. Că doar pe Fb e plin de specialiști și doctori și alții care ne salvează viața la fiecare pas. Nu mi-a dat nimeni un tratament anti-zeamă de curcan crud, dar în schimb am aflat că alții au supraviețuit după băuturi chiar mai dubioase. Citez din declarațiile prietenilor mei:
1. Mama a baut odata la tara moare dintr-un butoias din acela de lemn pus la rece in camara. Deasupra pluteau niste castraveti murati…la fund un soricel.
2. Cand eram student i-as fi spus supa de curcan. Si am depasit studentia. Deci nu poate fi prea grav.
3. Prietena mea a băut apă din paharul în care-și înmuia degetele ca să poată număra banii (mulți, foarte mulți dar nu ai ei, ci ai firmei unde lucra. Am așteptat 3 zile să moară. N-a avut nici pe naiba!
4. La un chef in liceu, la care cred ça erai si tu am baut apa de la flori. I’m still alive:))
5. Bunicul lui Liviu a mancat spalatura de vase crezand ca e bors, iar spalatorul l-a mancat drept carne si iata ca ajuns la 82 de ani [era baut]
După care au mai urmat niște aventuri, dar pe ele le lăsăm pentru o altă zi de blog. Cert e că seara am încheiat-o elegant la terasă pe malul lacului, cu botul într-un pahar imens (hai poate două) de Aperol Șpriț extrem de delicios în timp ce acasă copchila urla că unde-i mă-sa iar ta-su urla tot la fel, un concert complex, păcat că muncitorii plecaseră, altfel eram răzbunați. Ah da și apoi a urmat o noapte în care fie-mea a decis că decît să dormim mai bine stăm treze și ne ținem de mînă, ea în pat, eu în picioare lîngă pat, aplecată la 45 de grade peste margine, s-o mîngîi ba aici ba aici, vreme de niște ore.
Iar azi, eheee, habar n-aveți voi ce facem noi azi… În afară că ne tîrîim cearcănele de ici colo și numărăm cîte ore mai sînt pînă diseară, cînd la adăpostul întunericului o să ne luăm (pernele) în brațe și-o să do-ho-rmiiiimmmm. Așa, ce voiam de fapt să vă întreb e: ce chestii mega dubioase ați băut sau mîncat din greșeală?
PS: În discuțiile aprinse de pe Fb mi-am adus aminte de după-amiaza în care am venit flămîndă de la facultate și mătușa mea cam senilă la care locuiam temporar mi-a pus sub nas o farfurie de pui la cuptor. După trei dumicați am observat că din puiul ăla mai mîncau și circa 50 de viermișori. Vii.
Ps2: Mi-am mai adus aminte una de cînd eram mică, aveam vreo 3-4 ani: îmi era foarte poftă de zeama albicioasă care rămînea în mașina de spălat după ce scotea mama rufele. Zoaie cu sodă caustică. Într-o zi am pus furtunul de evacuare la gură și am tras cîteva gîturi cu poftă. N-am murit de la sodă, dar era să mă omoare mama în bătaie.
Nu îmi vine nimic în minte, deci înseamnă ca nu am mâncat din greșeală nimic dubios. Însă bunicul meu a comis-o cu o băutură. Se pregăteau prăjituri și priceputa lui mamă soacră separase gălbenușurile de albușuri. Bineînțeles că albușurile le-a pus din grabă într-o cană mare și albă. Vine bunicul acasă însetat și dă peste cap bunătate de apă albușată!!! Brrrrrrrrrr
Arghhh that sounds bad… 🙁
O fi gretos, dar e foarte sanatos, albusurile sunt proteine 🙂
Albusurile crude nu sunt sanatoase.
Potiune contra petelor si pistruilor manufacturata in casa:zeama de castraveti cu alcool de 90 de grade.Tinuta la frigi intr-o sticla de bere.De atunci cumpar alifie si m-am lasat de naturisme. ;p
Aaahhhh urasc castravetiiii!
Acum nişte ani avem un tub de super-lipici în mână, iar lipiciul se întărise în vârf… Şi fără să mă gândesc prea mult, mi s-a părut la îndemână să îndepărtez vârful întărit cu… dinţii! Am reuşit, dar m-am trezit între dinţi şi cu o doză bună de lipci moale, ieşit de sub cel întărit. Îţi dai seama ce mască dentară de lipici am avut vreo 2 zile!
:))))))))))))))))))))
:))))))
Ahahaha, credeam ca numai mie mi s-a intamplat asta. Nice to meet you, Ileana ;)).
Şi eu mă bucur să aflu că nu sunt singura! 🙂
Bine că putem râde acum – înseamnă că am scăpat de lipici! 😉
pot sa rad? nu rad de ce ti s-a intamplat ci de cum ai relatat – e de tot lol-ul. da, am baut si inca mai traiesc apa in care au stat vreo saptamana doua legaturi de marar si patrunjel – am spus ca e radler. pentru a evita astfel de confuzii am decis sa nu mai beau de nici una:) you’re a survivor!
cica numa dupa 3-4 zile poti zice c-ai scapat. deci inca astept.
ps. mie imi place zeama de marar.
🙂 daca nu mai postezi nimic in 3-4 zile sun la politie. Si mi-am mai adus aminte una:)) Facultate anul 2, foame de student, pachet primit de acasa. Eram ca un copil in fata cadoului de ma Mosu’. Gasesc intr-un buzunar al gentii o sticla de fruttifresh. Gandesc: „draga mama, mi-a trimis si mie suc sau poate e bors, ce dragut!” si dau un gat serios! Surpriza?Inalbitor de rufe! il scuip si cu mintea de viitor inginer chimist imi zic cu ce neutralizam acidul(Doamne ajuta ca nu era acid si n-a fost niciodata)? cu baza! si am trecut la frecat limba cu sapun vreo jumatate de ora. acum ma bucur de povestile tale;)
Mvai, acid cu baza! :))))))
Bai, deci ne speriem degeaba, vad ca am mincat la viata noastra de toate alea si uite ce frumos am crescut! :))
Nici mie nu-mi vine în minte mare lucru, se pare c-am fost feriți de astfel de evenimente, și eu, și Puștiul… mi-aduc aminte că atunci când era mai mic mă gândeam mult la de-astea, să nu nimerească în gura lui chestii aiurea, dar nu a fost cazul… nici în gură, nici în alte orificii, cum am mai auzit, de isprăvi cu chestii introduse prin nas, etc…
Hai, să fie azi o zi mai bună! Cu ce s-ar mai condimenta viața dacă nu cu o chestie de-aia absolut scârboasă între ochi, atunci când mergi cu bicicleta. Bleah, aia mi se pare mizeria umană în cea mai pură forma. Fir-ar să fie!!! Zău că o să fiu mai atentă când merg cu bicicleta, adică absolut în fiecare zi!
Pupici de la Maramureș!
Bunica a baut apa din paharul pe care-l folosea mama ca masura pt detergentul de rufe 🙂
Iar eu i-am servit unui prieten insetat dupa ce urcase 7 etaje pe scari un pahar plin cu tuica pe care l-a dat pe gat fara sa rasufle. Era dimineata si tipul nici nu consuma alcool. Dar a supravietuit.
:))) S-a dus fericit acasa.
Si dintii n-au avut deloc de suferit? 🙁 Ma gandesc ca lipiciul o avea substante care ataca smaltul…:(
La mine au trecut cam 20 de ani si n-au aparut probleme … dar ma pot lauda cu o dantura mostenita excelenta, posibil sa apara probleme la dintii mai sensibili.
Nici eu n-am avut probleme de la lipici. Probabil pentru că nu am repetat experienţa! 😀
Never again, asta e clar. Prima si ultima oara cand am bagat un tub de lipici in gura. De atunci inainte mereu am verificat sa imi fie creierul conectat cand sunt tentata sa fac din astea.
Un amic a baut ulei ars pus intr-o sticla de cola.O inghititura zdravana.
Un coleg de birou a luat o dusca de motorina pusa,tot asa,intr-o sticla de suc.Instantaneu i-au iesit ochii ca la melc.
Amandoi au supravietuit.
Ah bine ca n-avea o tigara in coltul gurii asta al doilea… :))))
Motorina am baut si eu cand eram mica. Aveam pana in 4 ani dar imi aduc aminte si acum cum mi-a taiat instant respiratia. Din fericire am supravietuit.
Am gustat nitel fosfat, cand aveam vreo 3 ani 😀 Din greseala alor mei era cumva la indemana si eu am crezut ca e zahar pudra, care altminteri imi placea foarte mult.
Nu mi s-a intamplat nimic. De unde rezulta ca sunt un fel de Rasputin cu fusta 😀
:)))) Si, ce gust are fosfatul? Recomanzi?
Recomand, da! Pe placinta cu mere a sefului 😀
Mi-am amintit, când eram mică am gustat o pastilă de naftalină, era ambalată individual fix ca o bombonică. :))
Eu am baut cateva gaturi bune de ulei crezand, desigur,ca e apa minerala.Asta se intampla pe vremuri cand uleiul se imbutelia in sticla de sticla asemanatoare celor de apa minerala.Nu am uitat nici acum, dupa 20 de ani,gustul acela scarbos…
Numai coroziv să nu fie (că arde ţesutul şi dai de belea) sau plain old-fashioned otrăvitor, în rest fiinţele umane sînt destul de rezistente 😀
Eu mi-am pus intr-o seara musli in castron ca sa mananc cu lapte. Punga de musli fusese deschisa cu cateva zile si lasata in dulap. Nu am fost deloc atenta la musli cand am turnat si m-am dus in sufragerie sa ma uit la tv cu lumina stinsa. Am mancat jumate de castron si cand am aprins lumina sa caut ceva am vazut cum plateau in lapte niste ganganii negre cum sunt cele care apar in malai. Unele mai dadeau din picioare a disperare. M-am resemnat ca am mancat ceva scarbos, am aruncat musli-ul si laptele ramas si asta a fost. 😀 Stateam cu ai mei atunci si mi-au zis ca sa stau linistita ca am mancat niste proteine 🙂 La gust nu am simtit nimic, oricum…
Legat de neatentia asta stiu si o intamplare nefericita…:( O verisoara de-a tatalui meu cand era mica a venit de la scoala foarte insetata si a dat pe gat un pahar cu un lichid alb care era lasat pe masa, crezand ca era lapte. De fapt era soda caustica lasata de bunica ei pentru pregatirea sapunului de casa. Nu a murit, dar i s-a ars esofagul si i l-au inlocuit cu un tub de plastic. Se mai vede uneori cand mananca cum se misca ceva pe sub piele pe piept…:( In rest e bine, traieste si acum. Deci mare grija cu copiii si cu lucrurile toxice lasate aiurea prin casa. Soda caustica nu mai avem, dar acetona si oja se gaseste prin orice casa….:(
da, si io tot ulei am baut (fo juma de cana), crezand ca e bere de casa 🙂 si dupa ce am dat io pe gat jumatea de cana tipand inainte „aaa, uite, vecina ne-a adus bere de casa”, s-a repezit si pofticioasa de vara-mea care a sorbit cealalta jumate de cana de ulei :))) bleax, ce rau a mai fost! :))
aveam vreo 5 ani, pe vremea lui nea Ceausescu, vara, pe masa in bucatarie un pahar cu ceva galben si ademenitor in el, eu visand lacoma la Bricfort l-am dat pe gat…era ULEI. Dintrala naspa rau de tot! Nu am urit dar de atunci miros paharul inainte sa beau.
PS: mon papa cand era tanar si nelinistit si sosit „proaspat” de la o nunta a dat peste cap un ibric de ceai in care pluteau simandicos gandaci de bucatarie….da, dintraia maro si scarbosi rau de tot. Eu zic ca mai bine ulei decat gandaci!
1. Cand aveam 4 ani am gasit pe pervaz la bucatarie un borcan cu ceai. Am luat o gura sanatoasa. Abia dupa ce mi-a scapat din mana de soc, si dupa ce-am vomitat vreo 10 minute incontinuu, am aflat ca era ulei de la nush-ce.
2. Acu’ vreo 3 ani am luat de la dugheana din cartier o cutie cu fursecuri cu gem, extrem de bune de felul lor. Erau pe 3 straturi. Primul mi s-a parut dubios la gust, dar eram la servici si era singura mancare. Al doilea strat avea un deget de mucegai. O chestie similara am descoperit-o pe la jumatatea unui hamburger de la o fastfudarie renumita.
3. Apa de la flori beam frecvent, eu cu frate-meu, cand eram mici. Era un soi de competitie.
4. Tot cand eram mici, preparam uneori, intr-un castron, ceva ce numisem noi „vraja baribana”. Ingredientele erau alese in mare parte de frate-meu, pornind de la dulapurile din bucatarie (condimente, cafea, ceai, malai, dulceata, helas etc), trecand prin baie (sampoane, oje, ruj, sapun etc) si terminand in curte (nisip, pamant, bobite dubioase din iedera la care ne interzisese mama vehement sa umblam, si la care ajunsesem cu o scara rupta in ciuda faptului ca mama avusese mare grija sa defriseze zona pana la o inaltime impresionanta). „Castiga” ala care avea curajul sa guste din amestecatura. Joac-o pe asta.
Nu creeeeeeeeeeeeeed! :))))))
PS: Vad ca uleiul e foarte popular, semn clar ca tiii ce ne mai place berea!!!
Matusa-mea a venit la maica-mea sa se vopseasca blond si sa faca si pandispan. Verisorul meu, sa fi avut peste 2 ani atunci, lingea blidele dupa ce se bateau albusurile spuma. Cine s-a vopsit blond in viata asta stie cum arata maglavaisul ala, ei bine, dragul meu var a luat o gura zdravana din acea amestecatura, in afara de faptul ca s-a ars atunci un pic in gura a fost bine, sanatos si asa a si ramas pana in ziua de azi 🙂
Pai, oi fi baut eu chestii dar nu mi le amintesc pe semne ca nu mi s-au parut cine stie ce. In schimb varul meu, la o petrecere din „tineretea” mea gen „Hangover” (the movie), a patit-o gen „American Pie” (the movie) daca mai tineti minte faza cu berea, ei… el a patit-o cu whisky. Si aici ma opresc, numai dau detalii ….:P
Cand eram mica si aveam curent electric cu ratia, mama tinea mancarea pe balcon in anotimpul rece. Asa se face ca am crantanit un gandac negru mare cat un greiere, cu garnitura de spanac.
Peste multi ani, cand micutul meu cel mare de vreun an jumate a mancat o floare de copac cazuta pe terasa, m-am panicat dar am gasit o solutie inteligenta de a evalua dezastrul: daca eu am de 5 ori greutatea lui, sa mananc 5 flori sa vad daca am simptome. Nimeni nu a fst ranit in acest proces 😀
Hai ca am ras copios (imi pare rau pentru ziua ta mai putin reusita)! Eu nu cred ca m-am delectat vreodata cu chestii scarboase insa stiu ca sotul meu, cand era mic, a venit de la joaca si a dat pe gat cateva guri bune dintr-o sticla de ulei si apoi ca sa ii treaca greata s-a dres cu cateva polonice de ciorba stricata! E, in urma acestui ospat regesc s-a ales cu o minune de hepatita A. Acum e mare si sanatos! :))
Bleax!
Aveam vreo 10 ani, cand m-am infipt intr-o sticla din bucatarie. Din aia de lapte (cum era pe vremea impuscatului). Am luat cateva inghitituri si mi s-a parut ca are gust naspa. Tata-miu sa faca apoplexie, era o sticla nu niste chimicale de-ale lui de developat filme (sau poze, naiba stie). Oricum nu chestii de baut.
Nu am avut nimic (nici macar nu am vomitat), dar am invatat sa MIROS absolut orice mananc sau beau). Iritant pentru altii din jur, dar sanatos pentru mine.
O singura data nu am facut asta, acum 1 an si ceva. Eram la nus’ ce event cu bloggeri (la un hostel nou si misto din oras) in bucatarie. Lumea povestea, juca diverse etc. Mi-era sete de capiam si, in loc sa beau Sprite sau altele din astea, m-a pus dracu’ sa fiu un monument de sanatate, asa ca am ales sa beau apa. Mi-am turnat dintr-o sticla si am sarit peste faza cu mirositul (pesemne nu aveam chef sa se holbeze lumea la mine ca la lup, ca-mi adulmec bautura).
Am pus paharul la gura (pahar din ala de apa, PLIN) si noroc ca nasul meu cel mare functioneaza chiar si fara voia mea … inainte sa dau pe gat o dusca, mi-a mirosit prost, deci doar mi-am inmuiat buzele. Era ceva tuica adusa de la sat de un blogger. Ca ne-alcoolic nu vrea sau ma gandesc cum faceam daca dadeam paharul pe gat. Sa nu zic ca eram si cu masina, deci chiar nu era o idee sa duhnesc a distilerie, nici sa-mi incerc norocul cu tarii. Am ‘donat’ paharul si s-au ocupat altii de licoare, iar eu m-am hidratat cu Sprite. Macar ala stiam ce este 😀
Esti haioasa, adorabila si ma bucur ca te citesc! ma scuz in fata ta ca nu comentez mai des 🙂
Ce zi faina ai avut! 🙁
Pe vremea cand fumam, stingeam tigarile intr-o sticluta mica de suc in care puneam cam pana la jumatate apa . Intr-un moment de sete maxima, am baut o dusca serioasa si nu pot sa spun ce gust oribil avea, mi-am clatit gura o jumatate de ora dupa si parca tot nu scapam de acel gust.
1. Fiu-meu, in vizita la soacra-mea (deci nu la mine acasa, daaa?) a gasit o sticla de Triumf de aragaze in masca de la chiuveta si a tras asa, o dusculita mica-mica, noroc ca l-a ochit buna-sa rapid si nu a apucat sa inghita prea mult.
2. Tot fiu-meu, impreuna cu vara-sa, pe la vreo 4 ani,au gasit la maica-mea in frigider o sticla care i-a entuziasmat enorm, crezand dupa culoare ca ar fi Fanta de lamaie. Era bors, nimic otravitor, dimpotriva, dar mutra lor dupa ce au baut din sticla crezand ca va fi ceva dulce….priceless!
3. Fiu-meu, in vacanta la maica-mea, pe la vreo 7-8 ani, a baut de multiple ori oua crude, direct de sub gaina (auzise la TV ca ar fi sanatoase). A durat o vreme pana l-a surprins maica-mea in actiune, din marturisile lui era „la tratament zilnic cu oua” de cel putin 2 sapt. Acelasi copil a mancat melci cruzi, furnici, oua de furnica, rame…
4. Eu impreuna cu vara-mea, pe la vreo 3-4 ani, o aniversare de familie, toata lumea in sufragerie, noi am dat o raita prin bucatarie, am gasit un ibric (mare) de cafea pregatita pt musafiri (vreo 15), l-am baut aproape tot. Parintii s-au panicat, ne-au dus la urgente, spalaturi stomacale (nu stiu daca era musai sau au vrut doctorii sa fie precauti)
5. Provin dintr-o zona viticola, taica-meu are vie, asa ca in fiecare toamna m-am delectat cu must…Mustul asa, dupa o vreme incepe sa fermenteze si sa se transforme in vin, inca e dulce si are gust de must, dar deja contine alcool…pe la noi i se zice „tulburel”. Noah, am tras cateva betii cu tulburel in copilarie, si tin sa va anunt ca nu sunt, din fericire, alcoolica! 🙂
Cu bautura nu am comis niciodata vreo eroare, in afara de alcool, dar din asta nu se prea moare. In schimb, am mancat INGRASAMANT (Azotat de ceva…) care se pune la porumb. Era colorat si m-am gandit: ce noroc ca am gasit un sac de bomboane! :)))) Nu am fost egoista, l-am chemat si pe fratele meu mai mic si am servit impreuna!
Da, inca mai traim. Bine 🙂
:))
– sapun. Eram mica, era colorat si mirosea a fructe, deci musai trebuia sa fie si gustos. N-a fost!
– palinca in loc de apa. Eram intr-o vizita in patria palincii, venisem infierbantata de la joaca, era o cana cu apa pe masa…asa c-am dat pe gat o parte, pana sa ma prind ca e ceva „altfel” la apa aia.
-jumari (eu nu pun gura pe asa ceva nici batuta). erau pe un platou, nu’s de ce mi s-a parut ca-s niste praji pe care le facea mama mea, am luat doua si mi le-am indesat in gura. s-a lasat cu vovo si cu stomac vraiste.
-axion cu apa minerala. insetata noaptea, pe intuneric (nu am aprisn lumina ca sa nu-mi fuga somnul, da?!) am confundat sticlele (siropul cu axionul) si am luat prima dusca.
-posibil viermisori, dar nu-s sigura. am mancat 1?2 dintr-o pizza cu peste, abia la 1/2 am vazut ca avea si viermi in ea. m-am mintit si mi-a placut sa cred ca nu erau si-n ceea ce mancasem deja, dar..greu de crezut.
––––
Tatal unei prietene a gasit si el un ceai in dulap.. S-a uitat la cuite si a vazut ca nu-i expirat asa ca si-a facut si omul o ceasca… Era ceai antimatreata pentru uz extern. 🙂 Mda..se putea si mai rau:))
Doamneee, nu- mi vine sa cred cat m- am amuzat la postarea asta! Ai un stil Printesoooo.:-))))) E o chestie sa faci haz de necaz , asa ca ai toata sustinerea mea…iar zeama aia…zic unii ca aia de fiertura slabeste incredibil, ma si gandesc la aia cruda de- ai baut- o tu …cura curata! :- P Eu….am baut gaz cand eram mica .ideea era sa fac doar o gargara ca nu mai stiau bunicii ce sa- mi dea ptr amigdalita…si eu am tras un gat generos…mi- a trecut amigdalita si nici n- am mai facut niciodata ! Am garait a gaz toata copilaria ! Fiica- mea a ” clatit” gurita cu domestos…dupa vizite la spital, tremuraturi si plansete am obs ca ii sclipeau dintii ca altceva :-))) Asa ca …keep calm & be awesome !
ahahahaaaaaaaaaa! :)))))))))))))))
ceva sanatos si buuun. limonada cu ghimbir (intr-un litru de limonada pui o lingurita de ghimbir dat pe razatoare). doar ca daca bei DOAR suc de ghimbir, o dusca maaaaareee de ghimbir pur… te arde la sufletel vreo 2 ore :)))
Ah mie mi-e ultra frica de ghimbir, ultra ultra!
Sa fi avut vreo 5-6 ani cand am fost cu ai mei si cu gasca lor de prieteni in Plaiul Foii. In ziua aia se gatise tocanita de ciuperci culese din padure. Si tot in acea zi cineva a fost sa cumpere inghetata din Brasov. Pe vremea aia (acum 25 de ani) inghetata era in niste pachete de hartie si arata ca un pachet de unt (din ce mai imi aduc eu aminte). Dupa somnul de dupa masa am gasit in niste cani o crema roz ce parea a fi acea inghetata si m-am infipt cu pofta in ea. De fapt era detergent pus in sosul de la tocanita si care se topise de rezultase o zeama roz. Am urlat dupa mama ca am mancat detergent, toata lumea se agita in jurul meu, unul sa ma faca sa vomit, altul sa-mi dea lapte condensat sau apa cu sare si eu plangeam si ziceam ca nu vreau decat tocanita de ciuperci.
:)))))))))))))))))))))))
Spalam vasele si langa chiuveta aveam o cana cu apa. Dozatorul de detergent e din ala mai sprintar si arunca mai departe. Si da-i, si freaca, fas-fas cu dozatorul ala, a stropit peste tot, ce chestie, sa spal si cana, ca, uite, a dat si-n ea. N-am mai spalat-o, ca am uitat si 30 de minute mai incolo, am dat-o pe gat, cu spume si aroma de lamaie cu detergent :S. N-am murit, nu m-a usturat pe gat, da’ a fost…
Azi dimineata am zis sa iau o ceapa din curte, sa pun la vinete. Avea ea un defect intr-o parte, da’ am zis ca-l elimin in faza decisiva. Am si spalat-o si n-am vazut ditai rama de s-a itit cand am pus-o pe tocator. Cum o fi intrat aia acolo… Cel mai plauzibil e ca a facut gaura o coropisnita si rama s-a bucurat de casa noua.
O colega mi-a povestit cum a pus pe limba soda caustica, mica fiind. Au dus-o la urgenta, cu gura sangeranda :-(.
Aa, si cica nu e bine sa dezgheti carnea in apa. Adica, o dezgheti in apa, la extrem, insa e bine ca apa sa nu intre in contact cu carnea. Eu o pun in pungi d-alea cu zip lock, de la Ikea, daca trebuie si trebuie. Insa, cand fac pt copii, o las in frigider peste noapte.
Draga mea, dupa ce citisem de construcia unui etaj cu voi in bloc, m-a cuprins asa o furie ca nu mai pot citi mai departe. Nu se poate asa cevaaaa! Asta nu-i o treaba de o saptamana ca sa zici ca suporti si trece. Eu m-as muta in gazda cat dureaza constructia aia(ca nici finisarile nu vor fi silentioase ). Doamneee, dar pe voi v-a intrebat cineva daca vreti? Incredibil! Nu mai pot… 🙁
1. Aveam 5-6 ani si tocmai vazusem pe TVR1, 2, ce-o fi, naiba mai stie, un documentar despre cactusi. Probabil ca acolo se explica cum iti pot salva viata cactusii in desert, dar eu am sarit la concluzia INTELIGENTA ca domnii cactusi ar fi misto, adevarate depozite de suc rece si bun. Asa ca am luat frumos o andrea, un pahar, am maltratat monstrul de cactus din sufragerie (o chestie cu tulpina dreptunghiulara asa, pe cele 4 laturi cu tepi, cu multe manunchiuri ca niste maciuci, inalt de se pupa cu tavanul din apartament), cactusul a supravietuit oricum bine-mersi, dar eu am dat pe gat jumatate de pahar de „suc de cactuuus”… yeeeey… dintr-o singura inghititura.
Singura problema a fost ca era amar, cea mai ingrozitor de amara chestie pe care am pus limba in viata mea, si mie chiar imi plac chestiile amare… dar comestibile! Sucul ala era gros, alb si spumos, asa ca jumatate de zi am stat „cu spume la gura”, cat pe-aci sa-mi pice ochii in WC. Mama a pus mana pe telefon si a sunat pediatrul, care dupa ceva cautari a zis ca am noroc, ca e doar o specie de cactus inrudita cu unul cat se poate de otravitor, dar asta, desi nu e pentru consum uman (daaah!) n-are ce rau sa-mi faca.
2. La o nunta, la care am mers in calitate de amica/prietena a miresei, veselie mare. Mirele si mireasa se cunoscusera in urma unei excursii in Cehia, organizata de facultatea ei, ceva de genu’, in care mirele lucra la o fundatie care avea nush ce colaborare cu studentii, printre care fata asta. In fine, nu mai stiu exact, ideea oricum e aceeasi. Dragoste la prima vedere, bla bla, el si-a gasit slujba in Ro, s-a mutat aici, ea si-a luat licenta dupa ce s-au mutat impreuna etc. Jumatate din rudele+invitatii de la nunta de-abia se puteau intelege cu cealalta jumatate, pentru ca doh, ca un facut, rudele + prietenii lui erau cehi si italieni (el era nascut din parinti italieni), asa ca va dati seama ce engleza stiau, chiar si aia tineri, iar romanii nostri logic ca nu stia mai niciunul nici ceha, nici italiana, nici vreo engleza stralucita. Oricum, pana la urma, dupa suficiente pahare, fiecare se intelegea pe limba lui acolo, la masa socrilor se vorbea, simultan, in romgleza, ceha, greaca (socrul mare avusese afacere in Grecia, prin tinereturi) si spaniola de balta. Priceless. Toata sala era galbena, cu decoratiuni galbene, negre si portocalii, plina de lalele galbene si alte balarii galbene. Marturii, invitatii, pusca mea, toate din sfera asta cromatica. Deh, romantismul mirelui, prima lor intalnire bla bla, bodega care avea aceeasi cromatica. Iar donsoara, adica EU, deh, cum se putea, tocmai la asemenea nunta, se plictisea crunt. Bine, asta pe la vreun 4 si ceva noaptea. Am baut un pahar, doua, trei, am dansat putin si m-am intors la masa. Un nene, din invitati, se apropie de masa la care stateam eu, un copil care dormea pe 3 scaune si atat, ca restul de 13 oameni incingeau ringul in continuare pe JagaJaga, si asa, timid (probabil aveam o mecla de om artagos) :
– Juise?
– …?
– Juise, fanta, lemon juce, have left, anything, please?
– Oh, juice! Yeah, sure! One second!
Si ironica, si in sictir, cu mintea pierduta in spatiu, ridic un recipient de sticla care mie imi semana cu o carafa de limonada, ca doar lichidul era galben, sau oricum parea galben, ca „se lua” de la restul ambiantei si intind „limonada” omului. Nu, logic, dah, ca nu era limonada. Era o vaza de flori din care cineva sutise florile, in care altcineva varsase pe furis sampania de la 12 noaptea, care nu-i placuse, si pe fundul caruia pluteau ambalaje de bomboane, samburi de masline, oase de peste si alte „lamai speciale”. Nu glumesc. Cineva de la masa la care stateam eu isi golise sistematic farfuria in vaza, iar apoi plecase cu florile. Faza tare e ca tipul a luat „carafa de limonada” fara sa-si dea seama, a pus-o… da… pe prezidiu, iar mireasa, insetata, si-a turnat un pahar… noroc ca am fost pe faza si am spalat jumatate de ora putina, iar oalele s-au spart in capul tipului, nimeni altul decat fratele mirelui. Si mai norocoasa am fost ca oricum nu se intelegea om cu persoana, deci a crezut ca i-a facut cumnati-su o gluma proasta.
Cacarezi de oaie pt ca mi-a spus var-miu ca sunt masline:)
Cand eram mica si locuiam la bunici camara era ceva gen comoara ascunsa. Stiu ca tineau bunicii undeva la indemana niste otrava din aia pulbere, nu mai stiu pentru ce era, soareci sau alte bestii paroase si eu am crezut ca e zahar pudra, am pus pe paine si am mancat 🙂 N-am murit, n-am avut absolut nimic doar imi era ingrozitor de sete :)))
Scrii MINUNAT!!! Nu mai pot de ras!!!:) 🙂 🙂
Eu am baut doar tzuica in loc de apa plata…si imi era sete rau.
Ma intorc la textul tau, sa il recitesc si sa mai rad! 🙂 🙂
Aveam cam 11 ani si fratele meu m-a luat cu el cand a dat admiterea la liceu si am stat cateva zile la niste rude binevoitoare. In timpul noptii mi s-a facut sete. Cum nu beam apa de la robinet am gasit in frigider o sticla ce parea sa contina apa.Am umplut un pahar cam mare astfel incat sticla aproape s-a golit. Am baut si in timp ce beam mi-am dat seama ca e tuica, adormita fiind instinctul meu a fost sa vars paharul. Dimineata unchiul meu nu stia cine a baut tuica, va imaginati ca nu am zis nimic. Acum am 29 si tuica tot nu-mi place.
In copilarie am dat pe gat niste vodka crezand ca este apa. Am dormit mult si sunt ok (totusi poate as fi fost geniu daca nu o dadeam pe alcool la 3 ani). De atunci am grija ce beau; m-a marcat. Si am avut grija pana in februarie 2013, cand m-am dus grabita si insetata pe balcon – dupa o zi de distrat copila in Bansko cat ta-su skia – si am luat 3 inghitituri mari dintr-o cutie de cola. Avea un gust mai dubios dar m-am gandit ca e totusi ok. La a patra gura simt ca imi ramane ceva in gura… un chistoc de tigara. Fumase ta-su pe balcon si in lipsa de scrumiera folosise aceasta cutie de cola (intr-adevar batuta de vant si rasuflata). N-am vomitat dar am avut nevoie de ceva timp pe cont propriu ca sa tip silentios si sa ma linistesc. Cinci luni mai tarziu pot sa scriu acest comentariu 🙂
:)))))))))
Eu am facut clasica cu trasul sanatos dintr-un bidon cu tuica, crezand ca e apa de izvor. Aveam vreo 12 ani. Ai mei s-au prapadit de ras.
Cand eram mai mica, insa – a se citi 4 ani – am manacat un…supozitor. Ok, nu l-am mancat pe tot, doar am gustat. Maica-mea e farmacista, era facut artizanal – a se citi arata ca o bomboana. L-am gasit in sertarasul de la noptiera.
Am supravietuit cu greu rasului!Ba chiar mi-am chemat familia,sa le citesc,e imposibil de suportat sa razi atata singur.Adik si comentariile sunt pe masura postului!Gizas,dar ati fost superinspirate azi!
Ha-ha! Am nimerit intamplator pe aici, dar mi-a placut si am hotarat sa mai stau – asa, pe termen nelimitat.
Si ca sa fiu la subiect: am mancat acum muuulti ani niste friptura din frigiderul prietenului meu care, zice el, avea ceva vechime si era sortita gunoiului; mie mi s-a parut ok si n-am patit nimic.
La capitolul lichide, am incurcat o sticla de fanta cu una de spirt – curatam monitorul cu spirt, ascultam muzica si savuram o sticla de fanta si, prinsa de melodie, n-am mai dat atentie sticlelor si am luat o gura zdravana de spirt. Norocul a fost ca n-am apucat sa beau, doar mi-am dezinfectat gura :D:D:D:D
Acum vreo 2 ani, cand ieseam de la ai mei din casa, zic, hai sa beau o gura de apa, ca pana ajung acasa la mine, o sa dureze ceva, mai intru sa fac cumparaturi, etc. Era deja intuneric si inainte sa ies din casa am vazut o sticla de Dorna, n-am mai aprins lumina pe hol, am baut si am plecat sanatoasa mai departe. In timp ce tineam sticla in mana, am simtit parca la un moment dat un material legat de sticla. Era sticla cu fertilizant pt flori, doar ca n`am facut legatura atunci, de ce e sticla legata cu ceva, doar in masina, cand a inceput sa imi fie putina greata. N-am patit nimic, doar am inflorit ca o floare! :))
:))
am baut solutie de spalat covoarele..nimic grav. M-am tratat cu ciocolata :))
sor`mea a mancat oua de gandaci de colorado culese fresh de pe frunze de cartofi
Cand eram mica am baut formol dintr-o cana asezata pe marginea chiuvetei.
Mai tineti minte bomboanele acelea facute in casa, mingiutele cu visine din visinata la mijloc? Cand avea vreo 4 ani, sora-mea a facut o pasiune pentru acele bomboane. Dupa ce s-a ridicat de la masa, s-a indreptat spre usa, doar ca traiectoria a fost putin modificata, dand cu capul direct in toc.
Cand eram eu copil din cale afara de creativ, era un lipici la borcanel de plastic, cu o spatula ca o lingurita de plastic cum gasim acum la inghetata. Ei bine, din acest lipici mai lipeam o hartie glasata, mai mancam putin…
Aveam mai putin de 7 ani, eram internata in spital si aveam pe noptiera de langa pat o cana cu apa si sare, o tona de sare, pe care am baut-o pe nerasuflate in miez de noapte. Mi-a iesit si pe nas plus ca am ramas marcata pe viata :)))