Intuneric, liniste, cald.
O ora i-am cintat. O ora s-a frasuit, s-a frecat, a mormait, nici vorba de somn.
Un minut am iesit. Eu injuram intr-o camera (deh, mai plesnesc nervii regali once in a while), ea urla in camera cealalta (ca o lasasem singura).
M-am intors, am schimbat-o de hainele transpirate, a adormit.
Doarme de o ora. Stau si-o privesc. Pisica se spala la picioarele mele si eu o bodoganeac in gind. Daca plescaiala o s-o trezeasca? Gata. E in picioare. 61 de minute fix.
Sa rad, sa plang, sa ma vad pe mine… De ce urla mah, de ce? Io nu pricep de ce. Ii fac toate alea, el urla. Il schimb urla, vrea numa’ la tac’su, urla, la masa urla. Aaaaaaaaaaaaa! Of. 61 de minute e very good, nu? Si pisica bine ca se spala, ale mele au imbatranit, tre’ sa le curat si lor cozile din cand in cand….
Tudor are 1an si 5luni aproape si doarme prost, nu chiar dintotdeauna, pana pe la 7 luni se trezea doar o data pe noapte pentru lapte (l-am alaptat 1 an), apoi, odata cu navala dintilor (6dinti intr-o luna si jumatate) a inceput sa se trezeasca din ce in ce mai des noaptea. Acum, primul somn dureaza fix o ora..se ridica si plange, il culc la loc, si tot asa toata noaptea. Cu adormitul este si mai amuzant, cred ca nu vor sa se desprinda de activitatile lor. Azi a fost prima oara cand a adormit cu un animalut de plus. A cerut pocu’ si a pus capul pe umarul meu si in 5 min a adormit! e haios foc! din pacate noi suntem obosite si refuzurile lor ne obosesc si mai rau! dar cand ii vezi dormind asa frumos, te bucuri!
Da, asta observ si eu, ma enervez de numa o ora, apoi intr-o secunda de privit la ea, uit. 🙂 Imi dau reset instantaneu.