Calmă, ușor amuzată, cu drag și bucurie că fetița mea iubește florile atît de mult încît vrea pe toate să le ia în brațe, să le miroasă și să le pupe:
– Sofia, te rog să nu mai rupi florile.
– NIU!
Rupe în continuare, tacticoasă, crăiță după crăiță și mușcată după clopoțel. O rog din nou, de data asta mai ferm:
– Sofia, nu e ok ce faci, te rog să NU MAI RUPI FLORILE.
– DADA!
Rupe în continuare frunze pe care apoi mi le arată mîndră. NA! Încep să mă tulbur oleacă.
– Sofia, e păcat, am avut atîta grijă de ele să crească, de ce le rupi? Te rog să nu mai pui mîna pe ele. Le doare!
– BOBA (adică buba) FU (adică florile) DA!
Rupe în continuare, dar parcă mai cu milă. Întîi le mîngîie, apoi le rupe. Acum m-am tulburat de tot.
– SOFIA, dacă mai rupi o singură floare, intrăm în casă.
– DA!
Rupe încă o floare, apoi încă una. Mă duc la ea cu privire încruntată, o iau de mînă și o îndrum spre ușă.
– GATA, dacă nu te porți frumos cu florile nu mai stăm pe terasă. Am zis!
– NIU. Se înfige cu picioarele alea grăsune în gresie și se conțopește acolo, cu o mînă înfiptă adînc în ghiveciul cu mușcate.
– SOFIA, mergem în casă, gata cu joaca asta.
– NIU NIU NIU!
Îmi fierb creierii și-mi vine să arunc toate jardinierele în capul vecinului de la parter, eventual cu copil cu tot.
Și-n secunda următoare, ridică la mine moaca AIA. Ochii mari verzi rotunzi, buzele unite într-un botic roz adorabil, sprîncenele săgeată în sus, bărbia tremurîndă cu puțin pămînt de flori pe ea. Și tot ce-mi mai trece prin cap e: Doamne, cît e de frumoasă! Ăăăă, ce ziceam mai devreme? Da, păi cred că e ok să mai rupi 3-4 floricele și apoi ieșim în parc. Te iubește mama!
Da da, asa ne manipuleaza astia micii 🙂
Si pana la urma le dam voie sa faca ce vor ei 🙂
Doamne…adorabil:))))))) Am 27 de ani fara perspective de a avea un copil prea curand 🙂 dar doamne ce mult imi doresc sa am aceeasi rabdare when the time comes.
La 27 de ani n-aveam rabdare nici sa astept liftul! Relax, vine cu timpul (si cu copilul).
Draga de ea. 🙂
Cred ca ar fi util coltul Sofiei pe terasa acolo unde sa sa fie permis (aproape) orice, asa si fata e multumita si nici mami nu mai sufera. Zic rau?
Si sa ingradesc coltul cu pricina cu sirma electrificata sau cum? 🙂
Nu e ok, copilul trebuie sa stie ca unele lucruri nu se fac nicaieri niciodata (sa rupi flori, sa bei apa din veceu, sa maninci pamint etc etc).
@printesa I’m with you on this one 🙂
e prea mica pentru asa ceva. toti copii manaca pamant cand sunt mici, iei pamantul, il pui la locul locul si le explici ca acolo e locul lui; nu e mancare. la fel cu florile. ei experienteaza lumea, nu stie ca e floare si nu se rup petalele.
Stie foarte bine ce e floarea si la ce e buna. La fel cum stie f bine si ca pamintul nu e de mincare. 🙂
Am ras cu multa pofta :))
Adorabila povestea!
Isi testeaza granitele si iti testeaza limitele. E clar ca inca n-a ajuns la nici una din ele 🙂
Da nici mult nu mai e!
Adorabila povestea si ma regasesc in ea, chiar daca Eva are doar 4 luni. Cred ca micutii astia stiu inca din pantece arta manipularii! Macar daca ar stapani-o si mai tarziu, cand chiar ar avea nevoie! 🙂
Eu nu cred ca-i manipulare. Cred ca ei sint foarte naturali, fara autocenzura, fara presiune. Fac ce vor cind vor. Si cind miros suparare in jur, vin cu antidotul. Fara vreun plan.
O doamne! Si ce antidot! Ma termina cand, in timp ce ne chinuim sa mancam diversificat incepe sa urle isteric iar cand o iau in brate rade ca si cum nu ar fi varsat o lacrima… Incep sa ma obisnuiesc si cu fitele astea… e greu, dar parca asa imi dau seama si mai mult cat pot sa o iubesc!
Daca imediat ce te-a santajat cu moaca adorabila chiar i-ai aratat o atitudine schimbata si permisiva, va mai incerca si data viitoare joaca cu craitele, ca parca mami nu a fost asa de suparata pt ce faceam… e greu cu proprii copii cand ne santajeaza astfel, dar important e sa fim fermi pe pozitie ca sa inteleaga de prima data ca nu suntem flexibili in anumite situatii. Altfel, bietele flori cu ce au gresit ca ele nu stiu a face moace adorabile pentru a fi crutate…
Ce şiretlicuri au prichindeii, doar cu o privire te înmoaie de uiţi de tine şi de flori.
da, de manipulat nu te manipuleaza, nici nu are idee ce inseamna asta oricum. e felul lor de a testa, de a vedea ce se intampla, nimic nu e facut din incapatanare sau rautate. asa era si al meu la varsta aia si uite ca la 3 ani si 3 luni s-a temperat singur, rar cand incearca sa treaca granitele 🙂
va mai rupe alte zeci de floricele pana va intelege si se va satura de aceasta experienta senzoriala pe care o traieste dar sa nu iti para rau de nici una din ele, oricat le-ai iubi si oricat le-ai ingrijit, vor veni perioade cand nu va mai prezenta interes asa de mare si te vei putea bucra din nou de muscate, craite si ce mai ai tu pe terasa…
Fetele astea nevinovate n-au cum sa nu te induioseze , eu am patit-o si nici macar nu era copilul meu. Acum sunt tare curioasa cum voi reactiona la piciul meu, mai e ceva pana vine pe lume, dar pana atunci ma mai informez .
O zi frumoasa!
Sa vezi ce eficienta e „le moaca” la tatici :))
Moaca de puss in boots!? Uuuultra-eficienta! Zilele trecute am primit un buchet de papadii cu codite lungi de la ‘al mare si un pumn de flori de papadie smulse asa, cu dragoste-ntre doua degete grase de la mezin 🙂 Asadar nu rupeti florile… decat in scop terapeutic sau de amor!
Ce dragut :). Bine ca te are la zambete, si nu mai trebuie sa tipe. Eu ma fac cam moale cand aud primul A, asa mai ascutit.
Avem si noi o moaca din asta in casa!! suntem terminati de fericire:)
E prea mica sa inteleaga ce e bine si ce e rau Uneori e nevoie de putina ingaduinta ,dar nu rebuie sa cedam prea usor .Nici nu stiti cat de usor va potsantaja copiii oricat de mici sunt /Incearca daca- merge odata ,mai incearca si a doua oara .Nu va lasati usor pacaliti/Nu cedati usor atunci cand greseste sa-l rasplatiti nu va ceda usor niciodata .Va spune o bunica cu multa experienta .
Moaca aia e atat de draguta incat nu ai cum sa ii refuzi ceva. Soramea o facea de fiecare data cand vroia un lucru foarte tare si imi venea sa o mananc… Chiar si acum (are 10 ani) o mai foloseste uneori cand se alinta si bineinteles ca aterizeaza direct la mine in brate „ca un bebe mic” :))
Voi suna ca o zgiptzuroaica, dar tocmai i-ai demonstrat ca, daca face mutrita, iti schimbi ideile. E bine sa aiba copilul si mici victorii (incat sa invete sa mai si negocieze si sa nu se simta ca un puscarias), dar, cand e vorba de chestii din astea serioase (si ruptul florilor nu e un comportament pe care-ti doresti sa-l incurajezi), mutrita aia dulce ar trebui sa te lase ‘rece’. Sau macar sa te tii de ideea ta, pana renunta la comportamentul respectiv.
Am avut un exemplu de mutrite din astea care au mers in ceea ce priveste o familie, la care am stat un an juma’ in casa. Fetita lor, de pe la 3-4 ani era deja de necontrolat de catre bunica, doar pentru ca buni’ pica in nas cand asta mica facea ‘mutrita’. Si nu mai putea sa faca NIMIC cu copilul, pentru ca nu avea nicio autoritate in fata ei.
Daca doream sa manance sau sa se imbrace, trebuia sa intervenim noi, sa o convingem sa faca treaba in cauza (cu povesti, cu zambete, dar totusi ferm, in ideea ca trebuie sa se intample respectivul lucru), pentru ca altfel facea a mica doar ce dorea ea. Imediat ce simtea ‘presiune’ incepea sa planga isteric, bunica pica in freza de dragul ei si o lasa cum doreste.
Anul trecut bunica s-a mutat in alt stat (sa aiba grija de alta nepoata), iar noi am stat cu copilul toata ziua acasa (ca parintii erau la lucru). In prima saptamana a facut circ, pe ideea ca ii merge ce-i mergea cu bunica-sa. A vazut ca nu tine, asa ca imediat a schimbat strategia. Ne-am inteles de minune cu buburuza, invatase deja programul (la care parintii oricum tineau, dar nu era niciodata pus in practica de bunica), manca la timp, se juca, invata. Odata ce inteles ce e OK si ce nu este au incetat si ‘tertipurile’, asa ca nu mai aveam nicio problema. S-a simtit minunat alaturi de noi (si noi alaturi de ea, sa fiu sincera). Un copil imposibil de strunit de bunica s-a dovedit a fi un copil exceptional de fapt, cu personalitate (ca pe asta nu i-o iei), dar intelegatoare, simpatica si brici de desteapta.
[…] capitolul copii. Îmi plac la nebunie articolele despre Delfina Sofia. Toate îmi sunt dragi, dar ăsta mi-a plăcut cel mai mult până acum, nu știu de […]