În hipermarket, o doamnă în vîrstă și cam stranie, rujată intens pe bărbie (ori poate o sărutase pătimaș vreo rudă de curînd):
– Domnișoară, cît costă morcovii?
– 2 lei kilu.
– Și ăștia din punga mea cît or fi?
– Păi să vedem.
Îi pun pe cîntar, tastez, iese eticheta.
– Aproape 1 leu, zic.
– Îi iau, zice, de parcă mie mi-i lua.
Dau să plec.
– Da n-aveți să-mi dați și mie niște bani, că sînt bolnavă?
Am rămas mască. Nu mă așteptam. I-am spus:
-Nu-i frumos ce faceți.
-Zgîrcito! mi-a aruncat în timp ce trîntea morcovii peste vinete și se îndrepta cu căruciorul gol către următoarea domnișoară. Am auzit-o de departe întrebînd cît or fi vinetele. Reluase procesul de racolare întru cerșit.
Nu e frumos ce fac oamenii ăștia. Nu e. Ok, înțeleg că nu se descurcă, dar eu realmente nu am nici o vină. Intră peste mine la terasă și mă fac să mă simt prost că eu am bani de-o ciorbă și ei nu. Se milogesc de mine la semafor că le e frig, de parcă trebuie să-mi împart căldura din mașină, plătită cu banii mei munciți de mine cu toți care n-au și care mă fac să mă simt prost că eu am. Acum au invadat și magazinele, că dacă vorba aia tu îți permiți un kil de morcov, e musai să-și permită toți care ridică spre tine niște ochi apoși.
Ajut cît pot pe cine pot, dar refuz să ajut pe toată lumea care-mi cerșește. M-am supărat, m-a enervat foarte tare doamna asta. Nu e zi să merg la cumpărături să nu mă roage vreun bătrîn să îi cîntăresc ceva sau să-i verific un preț la cititorul de coduri de bare. O fac cu dragă inimă, cum aș vrea s-o facă și alții pentru bunicii mei. Doamna asta a profitat de bunăvoința mea să-mi ceară bani. E urît.
Mă scot din sărite chestiile astea. Ca comentariile-spam cu cazuri umanitare. Eu scriu despre Sofia și cineva zice, ce drăguț că e sănătoasă, uite bebelușul nostru se chinuie așa și pe dincolo, e musai să ne ajuți, să scrii despre noi etc etc. Nici să mă bucur de fie-mea nu mai pot, la mine pe blog, că nu toți părinții au privilegiul ăsta. Nu așa se face, oameni buni. Nu așa.
Gata, am spus-o, mi-am descărcat umerii și sufletul, acum pot să mă prefac că nu s-a întîmplat. Ne vedem diseară la 7, la Humanitas Krețulescu, lîngă magazinul Muzica, să pipăim niște cărți. Viața e frumoasă.
Mie mi-a facut-o una la pizzerie. Mi-a cerut bani, nu i-am dat si mi-a scuipat in farfurie! Pe principiul: ai o capra prea sanatoasa, na ca ti-am omorat-o 😀
De-acuma daca sunt la o terasa si mananc, daca se apropie cineva de masa imi acopar mancarea.
Geez!
Ca la puscarie :-(. Asa am vazut eu intr-un film cu Paul Newman (cred), ca detinutii isi inconjurau castronul cu bratul, ca sa nu le fie furat.
Mi-aduc aminte cum un individ de pe strada a infipt mana intr-un hamburger din care mancam eu, sau sora-mea, sau o prietena (nu mai stiu daca eu eram protagonista, sau altcineva, foarte apropiat). Era, de altfel, pe vremea cand eram atat de saraci, ca un hamburger era scump! Am ramas cu buza umflata rau, cam cat un zeppelin, asa :-(.
Cucoana de la megaimaj ar fi putut da peste o mama care abia are 4 lei sa dea pe o cutie de lapte pe care fetita ei de 3 ani o bea intr-o zi si ea se uita disperata ca se termina cutia :-(. Adica, pe langa ca e saraca si framantata, sa mai fie si agresata in felul asta!
Am ajuns sa ma simt prost ca refuz sa mi se spele parbrizul la semafor, ca nu-mi plac gesturile alea de ulii aruncati peste masina mea, sa ma simt prost ca refuz oamenii aia care n-au avut nici o sansa, spre deosebire de mine, care am avut toate sansele pamantului. E un sentiment ingrozitor, pe care nu stiu cum sa-l gestionez, acela ca nu-mi place, dar nu e vina lor ca sunt asa si fac ce fac. Dar… nici a mea 🙁
🙂 draga printesa stiu ca si eu ti-am cerut ceva! Nu stiu daca mai tii minte insa …vroiam si eu un leagan pentru Matei! Mi-ai dat! N-am sa te uit toata viata mea si poate vreodata iti voi da si eu ceva care sa te bucure!
Gandesc exact ca tine! Nu dau bani la cersetori, mai ales daca ii vad ca sunt apti de munca! Sotul meu zice ca sunt prea prosti sa munceasca, ca nu au nicio sansa! Eu nu sunt de aceeasi parere! Bunicii mei aveau 4 clase si au muncit, au crescut 6 copii si nu au cersit niciodata!
Eu cred ca treaba asta cu cersitul tine si de noi, ceilalti care incurajam! Ni se face mila si dam! NU! Nu ar trebui!
Si eu sunt abordata zilnic de diverse individe (unele nu sunt foarte batrane) care sunt din provincie si au ramas fara bani in Bucuresti si nu au cum sa mai ajunga acasa!
aaaaaaa, si pe mine ma inerveaza maxim, nici nu le dau. stiu eu cui sa-i dau. zi faina!
Citeam articolul cu un bol de cereale in fata si cu ochii „aproape” deschisi. Cand am ajuns la partea cu cerutul, m-am trezit instantaneu. Pe zi ce trece oamenii devin mai nesimtiti (chiar nu vroiam sa folosesc cuvantul, dar na, mi-a scapat). Majoritatea au impresia ca toata lumea le datoreaza ceva pentru ca ei nu au „avut” ce au ceilati. Problema e ca nici nu fac nimic sa „aibe”. Trist
Aș veni și eu să te pipăi (în carte, adică :), dar trebuie să merg la prima oră de Shotokan (whatever that is) cu juniorul. Aștept următoarea carte, să nu mă lași să aștept prea mult.
(să știi că mă cam intimidează antispamul de la commenturi, mă simt ca la ora de mate)
io bag cu calculatoru’ ca sa fiu sigura! :)))))
Ideea e ca si noi muncim pt fiecare banut din greu si facem sacrificii, ei nici macar nu incearca sa-si imbunatateasca viata. Oare de ce? ….pentru ca din pacate le merge si asa.
Eu i-am dat unei batrane 40 de bani, ca atat aveam marunt.
S-a uitat la mine stranb si a urlat’CE?! MARUNT?! Da,ce? Eu`s tiganca ca si tine?!!!’
Cel mai frumos e cand merg pe strada cu Mara si vin dupa mine urland „sa fie copilu’ sanatos!” adica daca nu ii dau n-o sa fie sau ceva…de fiecare data Mara se sperie pentru ca au fost cazuri cand s-a tinut una dupa noi niste multe sute de metri urland pana cand m-am intors si eu la ea tot urland.
Pe de alta parte…sa ne fereasca sfantul sa ajungem acolo. Eu una cred ca ni se poate intampla la toti. Fara nici o exceptie.
SI eu cred ca se poate intampla oricui oricand. E normal sa ai o perioade proaste in viata. Dar unii oameni fac din perioada asta proasta o filosofie de viata.
Este manipulare sentimentala.Mama ajuta pe toata lumea,ar da si haina de pe ea.Pana intr-o zi cand a vazut in fata unui magazin o femeie care cersea pentru paine.Mama a intrat in magazin,i-a cumparat paine,a iesit si i-a intins-o.Ei bine,femeia a aruncat cu ciuda painea si a cerut bani.Concluzia maica-mii? ”Vai,mama! nici nu mai stii pe cine sa ajuti si pe cine nu…”
Merita sa fie ajutati cei cu adevarat bolnavi,cei care muncesc si totusi au multe guri de hranit,cei care depind de medicamente pe care nu si le pot permite,copii in situatii speciale sau care doresc sa invete…mi s-a intamplat de n ori sa fiu intrebata de ce muncesc toata ziua.Pentru ca nu sunt leguma.Pentru ca asa este normal,pentru ca vreau un trai decent.Nu,nu ma mai simt vinovata ca am,pentru banii mei,pentru ca muncesc.Cand nu am avut,am tacut,mi-a fost rusine sa ma plang si sa cer.Am pus osul la munca.
Ma irita persoanele sanatoase care freaca menta de dimineata pana seara si se vaita ca nu au,ba chiar fac si diverse apropouri…ca doar daca ai…
Da,este categoric mai bine sa fii in situatia de a putea ajuta,decat in cea de a avea nevoie de ajutor,dar manipularea nu e sanatoasa.Munca in schimb,da.
Ceva similar a patit tata, care i-a luat un pachet de tigari unui cersetor de la usa magazinului, unul care cauta chistoace prin gunoi. Era ajunul craciunului si, na, sa faca omul o fapta buna. Cersetorul a refuzat pachetul, motivand ca el fumeaza doar kent =))) . Am sa il mai intreb pe tata daca a mai facut fapte bune dupa experienta asta
eu nu prea circul pe jos ci conduc asa ca am o problema cu cersetorii din intersectii. nu`mi place sa`i vad cum isi etaleaza membrele lipsa sau diverse rani deschise care supureaza non stop, fie iarna sau vara. tehnica mea la semafor este sa opresc cu ~3-4 metri inainte de masina din fatza astfel cand unul ajunge in dreptul meu pornesc in fata cu masina si la revedere. si tot timpul usile blocate ca nu se stie peste ce dementi dai.
Stiu ca o sa sariti toti ca arsi..insa in OPINIA mea nu cred ca trebuie sa ii judecam pe cei care cersesc inainte de a ne pune in locul lor..Oare stim noi exact cum am ajunge sa ne comportam daca viata noastra ar fi avut alt mers mai putin fericit decit cel de acum? Stiu, ca noi toti muncim din greu pentru banii nostri..insa am avut sansa sa ne gasim un job care sa ne permita sa traim decent sau macar sa traim..Pentru asta am facut o scoala pentru ca am avut suportul emotional sau/si financiar din partea familiei..Dar sint mii de oameni care nu au avut norocul sa aiba sansa la o familie care sa-i sprijine, sa-i educe, sa-i ajute..care nu au avut o sansa in nimic si care acum ajung sa cerseasca..Stim noi toti cei care astazi ne permitem o piine la ce santaj emotional am apela daca am fi nevoiti sa traim la mila strazii? Eu una nu stiu, dar disperarea te poate impinge sa faci lucruri nebanuite si bineteles judecate de cei din jurul tau..Stiu veti spune, dar despre alcoolicii astia care vin si cer bani sa-si cumpere bautura ce zici? Zic la fel, ca nu stiu ce viata au avut de au ajuns sa fie alcoolici, ca alcoolismul este pina la urma o boala si ca nu as vrea sa fiu in locul lor..Daca le dau bani sau nu este optiunea mea si atit..
In ce priveste copii bolnavi..mi se face rau la stomac doar gindidu-ma la situatia in care iti este copilul bolnav, stii ca exista undeva un tratament care il poate salva si ca nu ai bani sa i-l poti oferi..Ce ai face ca parinte in cazul asta? Faceti toti parintii un exercitiu de imaginatie si apoi
spuneti-mi de cite ati fi in stare..
nu pot fi de acord cu asta. pur si simplu nu pot. pentru ca stiu oameni carora cersitul este o placere si un stil de viata. pentru ca stiu alcoolici cu familie si copii acasa, care au ruinat familii si averi, ba chiar i-au mai si lovit. nu. nu si nu. pentru ca au constiinta, si un pic de minte. si de multe ori s-au lasat in dolce far niente si pe baza altora, un fel de lipitori, cautand un fraier/a , pentru o viata buna. nu si-au dat interesul pentru o scoala adevarata, pentru un job mai bun, pentru a invata inca o limba straina etc. stiu si oameni care au nevoie de ajutor, dar culmea culmilor, aia au un bun simt al dracului, si rareori ridica glasu sa cerseasca. Prostia si lenea nu sunt o scuza pentru empatizarea cu cei mai sensibili dintre noi.
Marcel, ce spui tu aici nu e valabil pentru toți oamenii care-au ajuns într-o anumită situație… și sunt nevoiți să cerșească. Dar nu mă lansez în discuții inutile, n-are rost. O zi bună tuturor!
te rog sa recitesti ce am scris. am explicat destul de clar ca exista oameni carora le face o deosebita placere sa profite de altii si chiar traiesc din asta…si ca exista si oameni care traiesc la limita, dar raman acolo. spune-mi unde nu am fost suficient de clar. faptul ca un om ajunge sa isi inece amarul in bautura sau droguri nu o sa ma faca vreodata milos. nici faptul ca s-a complacut intr-o situatie aparte, fara sa dea tot ce avea el mai bun din el. si cred ca intelegi ca aici vorbesc de cateva milioane de oameni care au preferat tacerea si umilinta, acum ajunsi la marginea societatii cauta confort si alinare. daca nu doreai sa comentezi nu trebuia sa o faci de la inceput. daca nu intelegi ce scriu vin cu exemple clare cu puncte si subpuncte.
Ai foarte mare dreptate! Ar trebui sa constientizam ca daca avem nu este numai meritul nostru. Este meritul familiei si al parintilor pentru ca ne-au creat conditiile necesare unei dezvoltari armonioase si avem un bagaj si o sustinere care au dus la cresterea sanselor de a gasi un loc bun de munca.
Din nefericire cunosc cazuri cu copii cu parinti dezinteresati carora nu le pot da prea multe sanse in viata! Parintii detin un rol crucial!
Cunosc persoane care provin din familii dezorganizate care nu au putut oferi nici macar un minim de educatie copiilor,daramite sprijin material.Acestia s-au autoeducat si au ajuns oameni cu familie,situatie financiara buna si parinti model.
Cunosc persoane care provin din familii instarite,parinti cu pregatire.Copiii au fost mereu impinsi de la spate si obisnuiti sa li se dea,sa li se asigure absolut tot.
Desigur,nu este o regula sa fie asa,in niciun caz,deci,familia nu este cruciala! Te mai si autoeduci.
Apoi,daca vrei sa ajuti pe cineva,nu te bati cu caramida in piept,eu una asa stiu ca se face…dar nici nu este in regula sa ajungi sa te simti incomod sau mai rau,sa fii injurat,scuipat,jignit,etc,daca nu percutezi sa sari cu banu’.In postarea asta,cam despre asta este vorba.
Doamne fereste sa ajungem in situatia de a cere si viata,cum spunea Alexandra,ne poate pune oricand si pe oricare,in situatii disperate.Sa nu incurcam insa borcanele,exista oameni si oameni,cazuri si cazuri.Sunt atatia care asteapta sa primeasca pestele gata prins.Nu-i mai constructiv sa invete sa pescuiasca?
Foarte bine punctat.. este o diferenta intre a da pentru ca vrei si a fi OBLIGAT….pentru ca te temi de realitatile descrise de toti, daca indraznesti sa zici nu
Da, ok, asa e, ai mare dreptate. DAR ce scriu Ioana si Marcel sunt chestii diferite: e una sa fii constient de sansa pe care ai avut-o in viata si e cu totul altceva sa fii asaltat si presat sa rezolvi probleme care te depasesc.
Acum 3 ani, zi de zi, vedeam o batrana care se inghesuia langa peretele unui bloc. I-am dus mancare calda, o patura si nu mai stiu ce. Treceam zilnic, poate de mai multe ori pe langa ea, ma termina, ma gandeam mereu la ea. I-am luat numele si am sunat la Samusocial, sa-i gasesc un adapost. Oamenii o cunosteau de multa vreme, fusese in multe dintre adaposturile lor, dar incalca regula de a nu bea alcool in incinta si de a nu se prezenta beata la ei!
Ea-mi spusese ceva cu familia…
Ajut diverse familii in mod constant, oameni care trag din greu si nu se ajung. Ajut si ocazional, cumpar de mancare amaratilor, medicamente, chiar, am subventionat la farmacie, cand m-am intamplat si unei batrane nu-i ajungeau banii, dar, DAR am dreptul sa nu ii ajut pe toti, sa vreau momentele mele de liniste in care sa nu ma simt vinovata ca inca am toate membrele la un loc, sau ca am ce baga in mine :-(.
Oana, sunt de acord cu opinia ta. Tot respectul pentru felul în care gândești! 🙂
Da, se intampla frecvent. Acum ceva ani, mi-a cerut o tiganca bani in statia de autobuz. Cand am ajuns acasa am vazut ca ma scuipase fix pe geanta, sa ma invete minte ca nu e frumos s-o refuz.
Mai nou, daca intorc spatele unei cersetoare, aud cum curg blestemele in urma mea. Mai nou, pe scarile de la metrou, gasesc in fiecare zi o pereche de cersetori care hartuiesc toti trecatorii. Nu mai povestesc de cei care stau lipiti de geamul masinii cand opresc la stop, cu toate ca ii ignor complet. Ah, ca mi-am spus si eu of-ul, acum m-am linistit!
Ioana, nu ma suprinde povestea ta…si pe mine m-au dezgustat in vacanta situatii de genul asta. Cand am ajuns in cetate la Alba Iulia un mosuletz ne intreaba daca am vizitat catedralele, de da sfaturi ce sa mai vedem, in gandul meu, ce oameni de treaba pe acolo…la nici 1 minut, mosul ne zice: nu aveti sa-mi dati si mie 3 lei de o bere? Am ramas proasta! La Castelul Corvinestilor nici nu parcam ca vine o femeie la noi ca strange bani pentru nu stiu ce caz umanitar si e musai sa contribuim. Eu initial an crezut ca cere bani de parcare..A stat efectiv in fata noastra si nu ne-a lasat sa trecem pana nu i-am dat. E SCANDALOS! Trecand peste aceste faze, abia astept sa te cunosc diseara! 😀
Vreo trei ani am lucrat la McDonald’s-ul din pasajul de la Universitate.
In acel pasaj, la fiecare dintre iesiri era pe vremea respectiva cate cel putin un cersetor.
Va rog sa ma credeti ca era fix ca in Filantropica (http://www.imdb.com/title/tt0314067/)!
Aveau fiecare locul lui de cersit, „teritoriul” lui! Si faceau bani gramada! Noi ne duceam sa schimbam bani la ei, din bancnote in monede. Erau zile cand schimbam milioane la ei 🙂
Iar cireasa de pe tort o reprezinta faptul ca isi vindeau locurile de cersit intre ei, daca aveau „vad” bun creat 🙂 Era o batrana acolo care statea la baza scarilor care te scoteau catre TNB si care si-a vandut acel loc pe nici mai mult, nici mai putin de 10 000 de dolari! (Asta prin 2005-2006…) Nu va imaginati ca a plecat din pasaj dupa aceea :)) Doar a inceput sa „faca vad” in alta zona din pasaj :)))
Deci la batrana aia am contribuit aproape zilnic din banii mei de buzunar. Intr-o zi i-am dat un pachet de biscuiti si l-a refuzat. Iar in alta zi rece de iarna cand o prietena impartea fluturase la universitate si a intrat in pasaj sa se incalzeasca biata mea bunicuta a urmarit-o, blestemat-o si mai stiu eu ce pana a dat-o afara din pasaj. De atunci m-am lecuit de batrane amarate…
Mie, de exemplu, mi-e teama de cei care iti cer bani pentru locuri de parcare.
Desi sunt scarbita si total impotriva acestui lucru, le dau de fiecare data de teama sa nu-mi gasesc masina zgariata sau vandalizata 🙁
Yeap, si eu le dau, din acelasi motiv, ba uneori cred ca le dau cam mult. Se cheama taxa de protectie, e de fapt taxa pe frica.
Am fost. Am cumpărat cartea, și te-am rugat să mi-o semnezi. Eu eram stalkerul mic cu ochelari mari cu rame negre. Scuze pentru stângăcie, dar așa aveam niște emoții!
Ce voiam să zic e … mulțumesc.
Heeeei! 🙂
You are sooo welcome! Data viitoare hai sa si stam la povesti, pls!
Data viitoare, da-da. Acum n-am indraznit, erau multi la masa si nu am vrut sa deranjez. 🙂
ok, inteleg ca n-am de unde sa stiu ce l-a impins pe omul ala sa cerseasca, prin ce-a trecut si care i-a fost viata. dar nu vad de ce ar trebui sa fiu injurata, blestemata si chiar amenintata atunci cand nu pot/nu vreau sa dau bani unui cersetor. acu’ vreo 3-4 ani era la metrou la piata sudului, iesirea spre magazin (o fi si acum, dar nu mai locuiesc in cartierul ala) o batrana matahaloasa care nici nu stiu de ce pretindea ca cerseste, ca nu facea altceva decat sa injure si sa blesteme trecatorii ca nu-i dau nimic.
nu stiu cum va simtiti voi, dar nu era deloc placut sa-ti incepi ziua injurata si blestemata.(sau sunt eu mai impresionabila)
si mai e una, la metrou, pe peron, la crangasi, aia baga textul ca se roaga la biserica/pune o lumanare. macar asta nu injura si nici nu face alte dracii daca nu-i dai. daca am chef sa ma rog/pun lumanari/dau acatiste pot s-o fac si singura.
Va inteleg perfect. Cred ca ultimul cersetor caruia i-am dat bani (acum vreo 10 ani, asa), a fost un copil de vreo 5-6 ani, in statia de tranvai. Mi-a ramas in minte mana lui intinzand banii mamei (banuiesc), o tiganca ce sedea cativa pasi mai incolo de mine. Atunci m-am lecuit sa mai dau bani. Mai dau mancare, daca am, dar bani nu.
In Polonia nu prea sunt ceresetori, mai apar vara (caci iarna e prea tare gerul) ceva tigani pe la biserici, in rest sunt multi „protectori de masini”, sau „parcagii”, ca iti fac semn unde sa parchezi. Doar ca eu evit sa parchez unde imi fac ei semn, ies repede din masina si ma prefac ca nu ii vad.
Eu nu dau bani cersetorilor niciodata, insa, din ce spui tu, cred ca femeia asta in varsta era bolnava. E posibil sa aiba un inceput de Alzheimer, boala care da tot felul de reactii ciudate, hilare, chiar si unor oameni care de-a lungul vietii au fost cat se poate de decenti.
Mie imi e tare mila de batrani. Stiu ca nu-s toti vai de ei, acum auzind povestea cu batrana de la metrou mi-e si mai clar ca unii speculeaza slabiciunea si emotiile altora, dar chiar si asa, mi se intampla sa ma impresioneze cate o batrana atat de mult cat sa bag mana in geanta dupa bani. Ma gandesc mereu ca ar fi putut fi bunica mea si ca, asa cum a zis si Oana, as fi putut sa nu fiu atat de norocoasa precum sunt. Si stiu, norocul si-l mai face omul si cu mana lui, dar sunt unii care chiar n-au nicio sansa din start.
Acum despre metodele unora, ce sa zic…se pare ca sunt si in domeniul asta strategii care merg mai bine, altele mai prost…si oamenii sunt inventivi 🙂
Offf, ce trist. Bunica mea a murit de Alzheimer, iar in ultimii ani a fost foarte greu pentru ea, dar si pentru noi. Babuta care te-a abordat pe tine nu cred ca suferea de nimic, stia foarte bine ce face.
In Brazilia veneau cu laptele praf, cand asteptai la casa, si te rugau sa il cumperi. Nu am facut-o niciodata. Mai cumparam cate ceva si le dadeam femeilor cu 3-4 copiii, care stateau in fata supermarketului.
Acum cateva zile, in Constanta, am vrut sa cumpar ceva de la o patiserie si era o cersetoare (tiganca) acolo pe jos rugandu-ma sa ii dau bani, i-am zis ca nu ii dau bani, daca vrea ceva de mancare si mi-a cerut sa ii dau o placinta. Nu iti zic, ca pana sa ma intorc la masina a mai venit una (din aceeasi obste) si mi-a cerut bani. Eu i-am zis ca i-am mai dat o data, dar mi-a zis ca nu, i-am dat alteia (de unde sa le deosebesc eu, toate sunt imbracate la fel de colorat si cu parul slinos). Mi-a fost cam frica, eram si cu baiatul meu. Statea la geamul masinii cersind, nu mai vedeam sa bag cheia in masina si sa plec cat mai repede de acolo…
La cum zici probabil femeia respectivă avea probleme psihice, in cazul acesta acuzele nu-şi au rostul. Spun asta pentru ca am avut un coleg a carui bunică era in aceeaşi situaţie, batrână cu pensie ce trăia singură şi cu comportament aparent normal. Într-un timp colegul a locuit cu ea şi el povestea, indiferent cum incerca să o facă să renunţe nu avea rezultat (în fiecare dimineaţă îi lasa bani suficienţi, etc), ea în fiecare zi pleca la cerşit, probabil cei cu studii de psihologie găsesc ceva explicaţii. Şi o situaţie recentă, in zona unde locuiesc apare uneori un cerşetor în cărucior cu rotile, nu stă cu palma întinsă, nu strigă, nu e ostentativ, e aşezat la o margine de drum aproape de un magazin, în fine, i-am dat de două ori câte un leu şi inclusiv acum dacă trec pe acolo şi e prezent mă salută foarte normal şi politicos, sincer mă mişcă asta. Şi nu cred că sunt singurul care e salutat fără să i se ceară ceva. Bineânţeles, astea sunt cazuri rare, nu dau niciodată nimic unui cerşetor-afacerist. Deci, e mult prea greu să catalogam, doar să obervăm, este un fenomen mult prea amplu.
Oi cate povesti din astea am si eu. O colega de servici dadea in fiecare dimineata cate 1-2 lei unui cersetor cu ideea ca sa-si ia si el un covrig. Colega avea salariul minim pe economie – asta ca sa punem treaba in contextul potrivit, nu era vreo milionara. Dupa o perioada cersetorul respectiv – la fel de cersetor, zdrentaros si murdar – ii intra dimineata in magazin, primeste cei 2 lei, ii baga intr-un buzunar, iar din celalalt scoate o cutie de aifon nou nout, cu bonul inca lipit de ea, ii arata colegei si o intreaba ce parere are, care optiune de internet e mai convenabila. Slabe sanse sa fi fost furat, colega a vazut bonul si tot, cum iti da de la magazin – doar daca nu l-o fi furat exact in momentul in care omul il cumpara. Colega nu isi permitea sa aiba nici internet in casa.
Da, ai dreptate, e jenant cand vin cersetari de astia si iti cer. In Spania, in orasul in care locuiesc nu prea am vazut. Poate doar in parcuri. La Mall-uri, iar cel mai des in metrou, unde intra cate un domn sau o doamna si isi etaleaza povestea,trecand pe la fiecare compartiment. E foarte aiurea si chiar ma gandeam daca am vreo vina ca nu scot ca altii din buzunar. Mersi de idee, ai dreptate,noi nu avem nici o vina, ca altii nu au.
Felicitari pentru carte!
Soţul meu a văzut-o în curtea bisericii pe profesoara de muzică din gimnaziu…cerşind. S-a apropiat de ea, a întrebat-o ce mai face şi astfel a aflat că viaţa a neîndreptăţit-o poate prea mult. Se poate întâmpla oricui. Nu toţi cerşetorii au vile cu turnuleţe şi maşini de lux. Nu generalizaţi şi nu judecaţi! Aaaaa…şi feriţi-vă să-l rostiţi pe NICIODATĂ! E un cuvânt care se întoarce rânjind.
Pe mine tot timpul m-au impresionat copiii, poate si pentru ca imi plac foarte tare. In general le dadeam bani daca aveam ( din putinii bani de buzunar, momentan fiind studenta) insa usor, usor am renuntat la obicei pentru ca stiu ca in spatele lor se ascund parintii fara niciun gand de munca. Acum prefer sa le iau cate un dulce mic, ma gandesc ca asa au si ei parte de o bucurie dupa ce stau desculti prin frig, caci ma indoiesc ca le revine si lor ceva din banii castigati. Mi-am amintit si de o batranica pe care o vedea foarte des pana acum vreo 2 ani trecand pe strada din fata blocului. Era tare amarata si adusa de viata, se sprijinea intr-un baston improvizat, era mereu imbracata cu un cojoc foarte gros ( chiar si vara ) si cara o punga. Niciodata nu am vazut-o cersind dar imi parea tare rau de ea si cand o vedeam dadeam fuga in casa si adunam intr-o punga ceva de mancare, fructe. Tot timpul multumea frumos si incepea sa planga. Acum cred ca s-a prapadit.
Mai grav e cum iti canta lumea in struna pentru un lucru atat de nasol pe care il recunosti lejer si mai faci si parada de el. Nu ti-a luat nimeni cu forta banii din portofel. E vorba despre compasiune, despre sensibilitate. Despre saracia pe care tu nu o experimentezi. Poate despre boala, cum scria cineva mai sus. In general, nu te mai da atat de rascolita pentru probleme care chiar nu iti apartin. La tine este vorba doar despre lipsa de toleranta si despre spoiala.
serios ? da-ma dreacu’ …. :))) cata intelijenta pe trei randuri. da cum facem cu escrocii ? cum descoperim adevarul ? daca ai fi citi mai clar, ai fi vazut ca nu e vorba de un om bolnav, pentru ca se vede clar ca stie ce face… o face pe proasta in papusoi, poate pica vreunu in plasa. hahal comentariu.
MArcel, cand o sa fii batran si cu o pensie de vreo 4-5 mil si medicamente de circa 2 mil de luat pe luna, te rog sa fii la fel de hotarat in alegerile tale. Caci e usor sa stam la cald si cu bani in buzunar si sa judecam de sus cersetorii. Da, unii mint, unii fura, unii sunt inraiti de saracie si viata grea..Dar prefer sa le dau 3 lei sau sa nu le dau, dar sa nu-i judec asa usor ca voi. Pt ca nu stii nimic despre ei. Nu stii cum e sa fii in pielea lor. Si nu mereu e vorba de lene. De multe ori e vorba de batranete, de boala, de job prost platit, etc….
draga mea Roxana, scumpa mea, pretioasa mica si delicata.
http://totb.ro/cum-sa-faci-niste-bani-in-bucuresti-exploatand-emotional-trecatori/,
ar fi o tema buna pentru tine. ar mai fi si altele. destul de multe, cu fii care nu au murit, cu cetateni straini rataciti, cu copii de prin spitale si alte cele. diferenta dintre fakeri si aia reali nu o s-o mai poti face, pentru ca o sa devii dezgustat de toate povestile astea si nepasator. si nu o sa apuci sa faci nici diferenta intre ei si tine. cat despre mine, roxana, eu atata vreme cat voi avea un cap pe umeri si doua maini, voi gasi ceva de munca. problema e cu oamenii care se complac in anumite situatii si nu isi pun capul la contributie. din punctul asta de vedere e greu. toti batraneii astia sunt simpatici, in batranetile lor, dar la fel au fost si Ficior si Visinescu. Si faptul ca tu ii simti acum ca pe niste batranei simpatici si neajutorati nu inseamna ca asa au fost toata viata. Din pacate generatia asta de batranei va muri exact asa cum si-au asternut, cu telecomanda in mana asteptand promisiuni. desi acum sunt o mare masa de oameni, ( care apropo cica sunt si superpregatiti) dar neputinciosi sa se miste de pe fotoliu sa isi ceara drepturile ( ale lor, sau ale familiilor). nu am vazut inca vreun thinkthank, de avocati, contabili, juristi sau mai stiu eu ce, care sa atace in instanta legile, sa dea statul in judecata pentru neplata la timp a dosarelor de pensie( au ales sa nu lupte) la fel cum nu inteleg nici azi mamicile care dupa 3 luni primesc indemnizatia si acumuleaza datorii desi ele au platit regeste statul. Uitam ca atunci cand coboram din tren sa facem o reclamatie, mai bine bem o bere… ai auzit tu vreun batranel de asta sa isi ceara banii inapoi vreodata? sa ii invete pe altii de mai bine? S-au complacut intr-o situatie care era sortita esecului din prima, care au preferat tacerea. si umilinta. si omul nou. si tradarea semenilor, scumpii de ei. Si apropo… una e sa iti ceara cineva direct ajutorul, si alta e sa te prefaci. In final fiecare decide ce face cu banii lui si cum ii da.
E simplu. Nu vrei – nu dai. Ai indoieli – nu dai. Serios. Pot sa inteleg cand cineva se simte agresat de o anumita purtare. Si daca ar fi fost scrisa postarea in sensul acela, poate as fi inteles. Asa, nu inteleg. In continuare mi se pare o atitudine intoleranta, vecina cu cruzimea. Mai ales dupa afirmatia „Ok, inteleg ca nu se descurca”. Mai avea putin sa continue „…, dar sa se duca dracului cu nedescurcatul lor”.
Da, ce cruda e Printesa. Intr-adevar. Bai doamna Dusmanescu, fiecare om de pe lumea asta doarme exact asa cum isi asterne, fara ca altii sa fie vinovati de asternutul lor. Si fiecare om de pe lumea asta, are dreptul inalienabil de a proceda si a spune exact cum crede si simte. Mi se pare un tupeu incredibil sa vii pe blogul omului, sa-l acuzi de „cruzime” , „lipsa de toleranta” si „spoiala”. De fapt tu incerci sa spui „vai uitati-va la mine, cum sunt eu mai marinimoasa si mai buna decat Printesa”. Ceea ce nu esti, ca daca erai, aveai decenta sa dai x de sus in momentul in care observai ca te deranjeaza continutul. Vai ! Bunii samariteni de pe net. Jenant.
eu personal ii invinovatesc pe cei care dau cersetorilor de orice fel ….pentru „mizeria” care o fac pe strazile noastre si tot din cauza lor sunt exploatati si copii din bratele femeilor de la semafoare pentru ca sunt invatate de cei care dau, sa procedeze asa!!!!!!!!!!
fratilor daca aveti suflet mare sau mustrari de constiinta pentru ca munciti si aveti sau pentru ca doar aveti…dati in alt mod, nu asa ad-hoc, hodoronc tronc pe strada, magazine, piete etc.