Cufărul Sofiei

Am vrut un cufăr de amintiri pentru Sofia.

photo 35

Unul în care să ascund prima ei pijama (e caraghios de mică, cam cît o batistă cu craci), papucii în care a făcut primii pași, revistele în care scriu despre și pentru ea,  caietul cu poze și evenimente la care am început să lucrez, lucrușoarele pe care le-a ales de pe tavă și alte asemenea mărunțișuri care cred c-or s-o amuze cînd va fi mai măricică și mai curioasă despre cum era viața cînd ea măsura doar juma de metru).

Cufărul Sofiei trebuia să fie:

1. Frumos

2. Mare

Frumos știam unde-l fac. La Doina cea talentată, cu ochi de zînă și mîini de artistă. Aveam deja de un tablou primit cadou și desenat de ea, foarte pe gustul meu. Da, ea și numai ea poate să-mi facă lădița cu amintiri. Am vorbit, am decis, cufăr mare ai? întreb. Nu, cufărul îl faceți voi, eu n-am decît mici. Și uite-așa a pierdut investit omul meu trei weekenduri să caute scândură bună, să măsoare, să taie, să îmbine balamale, să înjure și să-și găurească degetele întru îndeplinirea visului nevestei. Dar a ieșit! Un ditamai cufărul pentru cel puțin o mie de suveniruri! E practic o cameră mică, un fel de garsonieră în care Sofia ar putea acum dormi, mînca, ba chiar și alerga în zilele ploioase.

Am luat mini-garsoniera de lemn și-am predat-o Doinei. I-am zis: vreau să fie alb, să fie despre ea și despre noi, să-i placă și cînd o avea 5 ani și cînd o avea 18. Și Doina a zis: Bine. Apoi n-am mai vorbit o vreme, apoi i-am mai trimis niște poze. A mai trecut o vreme, m-a sunat. E gata!

Cînd m-am dus să-l iau, îmi tremurau picioarele de emoție! Dar da, e minunat, e fix cum mi-l doream, deși nici eu nu știam prea bine cum îl vreau înainte să-l văd gata pictat….

Doina mi-a făcut și o surpriză. A căutat pe-aici prin blog un citat, ceva demn de pus pe dinăuntru. Și-a găsit asta, un text pe care am și uitat că l-am scris (pentru că l-am scris de pe patul de spital, la o oră după ce-am născut):

photo 21

 

Pe exterior sunt poze cu toată familia noastră. Nu vă pot arăta cufărul întreg, pentru că în poze apare și ea, și mă țin de hotărîrea să nu-i fac publică moaca, așa că vă rog să mă iertați și să încercați să vă imaginați cum arată cu totul din fragmentele pe care vi le pot arăta.

Așa e capacul exterior, cu numele ei, poze cu ea, păsări și animale:

photo 3

photo 4

 

photo 22

photo 5

photo 7

 

Acesta e spatele:photo 11

Lateralele sînt cu poze cu familia:

photo 27
photo 42

photo 55

photo 365

 

photo 15

Cînd l-am adus acasă, Sofia a dansat în jurul lui de bucurie. A pipăit toate pozele, mi-a arătat toate bufnițele, iepurii, fluturii, pe mama, pe tata, pe bu, pe nana, a chiuit și a alergat de-a trebuit s-o filmez să arăt și neamului spectacolul. Acum lada e la ea în cameră, Sofia se oprește în dreptul ei în fiecare dimineața, salută toată familia de pe cufăr, cu străbunici și bunici, mîngîie pe mau și florile, numără bufnițele, îi e drag deja, deci Mission accomplished, dragă Doina!

Doina și-a deschis și magazin (aproape de Piața Muncii). Face lucruri nemaipomenit de frumoase, le puteți lua de-a gata sau le puteți comanda personalizate, merg de minune drept cadouri de nuntă sau de botez, daruri pentru amici din străinătate, cîte și mai cîte… Portofoliul ei online e pe Facebook, aici, găsiți tot acolo și adresa magazinului.

Doina, Sofia îți mulțumește!

 

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4264

23 comentarii

  3. Cat de frumos e! Si eu ma gandeam la un astfel de cadou pe cand nepotica mea/finuta mea va implini un an! La evenimente importante, am decis sa ii oferim cadouri care vor ramane in timp amintindu-i mereu inceputul!

  5. Superb cufarul si minunata ideea! E de inteles pasiunea Sofiei pentru el! M-am uitat si eu pe portofoliul Doinei, intr-adevar, face niste lucruri foarte frumoase.
    Cam cat de mare este cufarul, caci pare facut dintr-o singura scandura pe latura (cel putin asa se vede in poza 8)? Felicitari si sotului tau, este foarte priceput la bricolat!

    • Daaa, e mare mester omul! Cufarul are 60 pe 50 baza si inaltime 40 sau 50, am uitat. Nu sint imbinari pe fete.

    • multumesc!
      in caz ca asta intereseaza pe cineva sa faca asa ceva acasa:
      scandura este din bricostore; stabilirea cotelor este tricky, taiatul scandurii asa incat sa se obtina niste margini drepte si pe dimensiune este si mai tricky, decu recomandat este sa fie debitate la freza in magazin si nu taiate cu fierastraul pendular cum am facut eu (se mai face si mizeri)
      toate fetzele stau pe fund, iar lateralele sunt incadrate intre fata si spate;
      prinderea fetelor s-a facut pe cant, cu holzsuruburui, dupa ce am dat gauri cu masina pt ca altfel plesneste scandura si este si mai greu de insurubat.

  7. Cat de frumos arata! Avem si noi cutii cu astfel de amintiri la ambii copii,si am indesat in ele de toate, incepand de la testele de sarcina; de la Matei am reusit sa conserv (God knows how) o mandarina pe care am primit-o de la o liftiera cu suflet bun de la Spitalul Municipal; e lucrul la care tin cel mai mult, imi amintesc cat de sete imi era dupa nastere si la 3 noaptea si liftiera auzindu-l pe tata ca merge sa caute mandarine pentru fata care tocmai nascuse i s-a facuit mila si i-a dat una de la ea..Mandarina imi aminteste de venirea pe lume a lui Matei si de faptul ca mai exista bunatate pe lumea asta.
    Am o intrebare totusi despre cufarul vostru: pozele de pe exterior nu se vor deteriora oare in timp? Nu trage Sof de ele?

  9. si pe mine m-a prins recent microbul cutiilor si cuferelor din lemn- am inceput documentarea pe net, mi-am comandat toate materialele de care am nevoie (nu sunt deloc putine) si am realizat deja cateva cutii pe care le pastrez acum doar in fotografii pentru ca le-am oferit cadou cu mare drag la diverse ocazii- nunti, aniversari etc.Rezultatul este minunat si vreau sa va spun ca tehnica in sine de creare este aproape o terapie!
    Si ceea ce a realizat Doina este extraodinar, sa pastrati in acest cufar toate amintirile si gandurile frumoase! va pup

  10. Ce frumos arată! Cred că e minunat pentru copii (și mai ales pentru cînd vor deveni adulți) să aibă așa ceva. Am și eu u cufăr vechi în care voi aduna lucrușoare, deocamdată însă nu-i momentul pentru că ce bag eu, scot ei. Și nu-mi convine, drept să spun că în felul ăsta se vor împrăștia și pierde lucrurile dragi. Așa că le țin ascunse și la un moment dat voi umple cufărul în care acum stau jucării.
    Ideea ta de a-l face personalizat, cu poze și tot restul e super și cred că am să mă inspir de la tine la momentul cu pricina 🙂

  11. Super idee. Super cufar 🙂
    Desi fac decupaj nu m-am gandit la o asa idee.
    Doina – am o intrebare, daca se poate – ce lac ai folosit peste poze?

    • De obicei folosesc lac ecologic,dar pentru o rezistenta mai buna in timp,am folosit lac pentru lemn. 🙂

  14. Cand am vazut titlul, primul lucru la care m-am gandit a fost o „lada de zestre”. Si, intr-adevar, asta e adevarata zestre a unui om – oamenii si lucrurile care ii fac viata mai frumoasa. 🙂 Bravo!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare