Ziua mea, oricare ai lua-o, la întîmplare, se împarte în două felii de cîte 12 ore bucata.
Felia diurnă începe în jur de 8 dimineața, cînd o aud mormăind la ea în pătuț. Intru în cameră, invariabil îmi spune s-o scot din sacul de dormit și să dau draperiile la o parte. Apoi ne jucăm, ea în pătuț, eu pe lîngă, cu animăluțe pe care le culcăm și le trezim, dansăm cu păturica, ea îmi arată cu degetul lucruri și eu îi povestesc despre ele. Rîde, se prăpădește de rîs, iar mie mi se umflă inima ca o gogoașă.
Apoi fac de mîncare și ea se joacă în jurul meu. Mîncăm, amîndouă sau toți trei, dacă e weekend. Apoi ne mai jucăm niște ore, afară sau în casă, Ioana bona îmi ia locul dacă am de lucru în timpul săptămînii. Apoi fac de mîncare de prînz, mîncăm, urmează un somn (sau nici unul) pentru ea, timp de lucru pentru mine. Apoi se trezește, mă cheamă să fac lumină, iar ne jucăm, mai mîncăm o tură, ieșim în parc sau în vizită sau la plimbare pe stradă. Se face seară, baie, lapte, joacă, somn. La 8 doarme.
Începe felia nocturnă de zi, în care am, teoretic, timp pentru mine. Însă tot ce fac e să mă gîndesc la ea și la felia diurnă care tocmai s-a încheiat, să spăl biberoane, să strîng jucării și haine, poate să mă uit la un episod sau un sfert de film cu omul, și să citesc între 1 și 50 de pagini, în funcție de cît îmi e de somn. Adorm repede și mă gîndesc la ea, la cum abia aștept s-o aud a doua zi dimineață. Dorm dusă.
Jumătate de zi mă joc cu ea, o strîng în brațe, rîd cu ea, dansăm, ne alergăm, cealaltă jumătate mă gîndesc la cum ne-am jucat, cum am dansat și ne-am alergat. Îmi lasă gura apă cînd îi văd cu ochii minții pumnii grași și obrajii calzi.
Cred c-am înnebunit. Azi se face 1 an și jumătate de cînd mi-am pierdut mințile.
Iti doresc sute de ani de astfel de nebunie in care sa ne povestesti la fel de frumos despre voi 🙂
Multumim, la fel!
Dupa ce am citit postul, m-am dus si mi-am luat fetita in brate si ma pupat-o.
My job here is done!
La mulți ani și multe jumătăți care-s, de fapt, doar întreguri.
Tu, zău, faci meseria asta de mămicit să pară mult, mult mai fermecătoare și n-are cum să nu ți se umple inima de drag, citindu-te! Chiar dacă e o nebunie, e cea mai grea și cea mai frumoasă, nu?
Ca toate nebuniile, cred, numa ca desigur, unpic mai frumoasa, da! 😀
Ah, ce final frumos! Sa-ti umple sufletul nebunia asta draga, la orice ora din zi si din noapte!
La multi, multi ani intregi, fara jumatati de masura!
Deosebito !
Exact asa simt si eu si mi se pare cel mai minunat sentiment din lume! Uneori ma uit la ei, la baietii mei – unu’ mic si unu’ mare – si ma sperii de cat sunt de norocoasa ca-i am! Sper din suflet sa ne bucuram cu totii de minunile noatre mereu, si mereu sa ni se umfle inimile ca gogosile cu ochii la ei!
Păi nu văd ce ne-ar putea opri, sincer…
La mine e la fel cu exceptia ca azi noapte a muscat alteta sa din cascaval si mi-a facut harcea parcea felia nocturna!!!!
Ups!
Abia astept si eu (no news yet, le luam pe rand).. which you know 😀
Super!eu am innebunit abia de 10 luni! “IOana bona”, poti sa dezvolti un pic subiectul , te rog? sau daca ai deja un astfel de subiect dezbatut pe aici-bone, directioneaza-ma, fiindca la 1 an trebuie sa ma intorc la servici si n-am nici cea mai vaga idee cu cine o sa il las, bone de pe net nu am incredere sa iau,doar prin recomandari,si inca nu am gasit(si imi trebuie una mai ieftina), sau crese(de preferat private,sector 2, mai ieftine). Sunt recunoscatoare oricui pentru sugestii!
hello, poti folosi cu incredere zona de search din stinga, scrii acolo cuvintul bona si-o sa gasesti articolele pe care le-am mai scris pe subiect. Bafta!
am dat search,insa imi da 5 pagini a cate 10 articole…nu poti sa ma ajuti sa fii mai specifica dc s-a dezbatut vre-odata exclusiv subiectul bone/crese,cu cine lasam copilul cand reluam activitatea(din titlul articolelor imi dau seama ca ar fi despre alte subiecte i probabil apare si acest cuvant in text)? imi trebuiesc niste date exacte. Mi-ar fi de mare folos. Multumesc.
http://www.printesaurbana.ro/2013/03/valentina-eftimiu-bona-nepotrivita.html
Mie mi-e dor de el noaptea, imediat dupa ce ma culc in camera cealalta. Uneori mi-e asa de dor ca-mi vine sa-l iau si sa-l culc cu mine 🙂
Eu am rezolvat cu dorul: vine el peste noi cand se trezeste (ceea ce se poate intampla oricand, dimineata sau noapte). Dupa care se pozitioneaza invariabil de-a curmezisul intre noi si ma aleg cu multe picioare in spate (da, ma intorc cu spatele la el pentru a minimiza pagubele) si o bucata de pat lata de cca 20 de cm pe care dorm cumva in echilibru, de teama sa nu cad si sa nu deranjez nici copilul. Oh, joy.
Frumos! De fiecare data cand adoarme ies din camera usor sa nu cumva sa o trezesc, ajung in alta camera si ma gandesc la ea, manute, unghii, par, ochi, nas, gura, miros…si tare mi-ar placea sa se mai trezeasca un pic ..doar ca sa o pup si sa o privesc cum adoarme iar! Sunt egoista!!!!
Aseara eram zob dupa job (ce bine-am zis 🙂 ) si in loc sa ne jucam de-a Lego Ferma am preferat sa descarc fotografiile de la intalnirea de zece ani, zicand ca sunt jumatate racita (true!) si jumatate obosita. Zice Toma: “de ce nu vrei sa fii si jumatate fericita?” 🙂
Citind articolele tale cu si despre Sof, prind tot mai mult curaj pentru pasul urmator. 🙂
Se spune ca un copil iti schimba viata. Eu zic ca nimic nu se schimba, totul se transforma 🙂
Multi ani inainte!
Imi place cum scrii, scrii bine, frumos, ideal… dar ma faci sa ma simt vinovata si neputincioasa si incompetenta… Cred ca si viata mea are doua felii …. 10 ore pe zi de birou si cam 2 ore jumate cu copilul meu… Care este reteta pentru mamele ca si noi ???? Nu-s vreo workahoolic-a, dar astea-s vremurile in care traim, joburile nu-s pe garduri si peste tot se lucreaza 9-18 (si de cele mai multe ori peste program)
Of, nu stiu, Madalina, care e solutia… eu tot spun despre mine ca-s extrem de norocoasa, stiu asta, sint recunoascatoare pentru tot ce am si fac tot ce pot sa pastrez starea actuala de lucruri, stiu insa ca majoritatea mamelor nu au norocul meu. Nu stiu si ce pot face sa le ajut…