E duminică dimineața. Stăm la masă toți trei, pisica roade boabe un metru mai încolo. Micul dejun tipic de weekend la noi acasă.
Ca în povestea cu piticii, pe masă sînt trei farfurii. Una mare, una mijlocie, una mică. Pe fiecare, porții portivite de omletă cu brînză și pătrunjel, măsline, cașcaval, castraveți și eventual pastă de avocado cu ceapă.
Sofia își umple gura pînă la refuz cu tot ce poate apuca între degetele grase. Apoi înghite pe nemestecate, e pofticioasă ca mine și lacomă ca ta-su. Cere și de la mine din farfurie niște omletă, deși mai are, dar poate a mea o fi mai bună. Apoi investighează farfuria lui ta-xu, să vadă dacă nu cumva el a primit ceva în plus.
Plescăie. Are pătrunjel pe bărbie, castrevete în nas și avocado pe toată fața. Și pe genunchi. Cu un arătător plin de zeamă de măsline, ne numără mulțumită, arătînd spre fiecare pe rînd. TATA. MAMA. BEBE. Apoi arătătorul se mută sub masă. MAU.
Ăștia sîntem, doamnelor și domnilor, mai poftiți pe la noi.
VOI sunteţi ca-n poveste 🙂 O poveste pe care mi-aş fi dorit şi eu s-o scriu, dar de vreme ce nu-i posibil, mă bucur s-o citesc la alţii.
Să fiţi sănătoşi şi să rămâneţi VOI 🙂
In lumea perfecta pe care mi-o imaginez eu asa arata fiecare dimineata dar din pacate realitatea difera mult de dorinta arzatoare din suflet. Dimineata suntem mereu in viteza eu si piticul. Viitorul sot locuieste separat. avem programe diferite la munca. Fugim la gradi, dupa ce dam de papa la cei 2 caniche pitici. Dupa asta mami fuge la munca. La 5 ia piticul si ne indreptam spre casa unde zilnic avem atata treaba de nu ne vedem capul. Ora de nani pt bebe vine pe nesimtite dupa care mami isi continua programul de lucru. Si asta merge 5 zile pe saptamana la fel. In weekend bebe e la tati si noi 2 muncim dupa care ne odihnim putin. De duminica seara o luam de la capat.Nu te invidiez pt viata frunoasa pe care o afisezi si fericirea care se citeste in randurile asternute, ci in schimb iti doresc ca mereu sa ai viata la fel de frumoasa si implinita! O zi de luni superba iti doresc!
Multumim de invitatie!
Eu sunt invidioasa ca Sofia mananca masline si castraveti si avocado si orice altceva ce copiii mei nici macar nu vor sa guste.
Mi-o si inchipui, esti o foarte buna povestitoare. 🙂
avocado cu ceapa ? reteta proprie sau produs de fabrica?
Se anesteca avocado cu ceapa tocata, ardei tocat, lamiie, patrunjel si ulei de masline. Exista fabrica de avocado?
atata vreme cat exista fabrica de zacusca nu vad de ce nu s-ar putea procesa si asta… suna al naibii de tentant. sunt curios de gust….. cred ca ar merge si masline verzi in el.
guacamole 🙂
sa stii ca este sos guacamole in comert dar nu m-am riscat sa vad ce stie LOL
eu fac acasa la blender. dar fara ardei si patrunjel.
si ps: e mai bun cu lime
si in ro unde as putea cumpara macar de gust acest sos minune ?
Eu iti recomand sa-l faci singur. Ai mincat vreodata ciorba de burta la conserva? Cam asa imi imaginez ca e si borcanul de guacamole față de the real deal. E foarte simplu, amesteci toate cele si gata.
Plus rosii taiate cubulete 🙂 asa e reteta originala de guacamole. Cine vrea sa guste ceva decent (cel din comert contine antioxidanti periculosi din cauza ca avodaco devine negru imediat dupa taiere…si ca sa-l vanda, pe sos, de culoare verde adauga tot felul de minuni in el), fara sa-l faca acasa la el, trebuie sa gaseasca un decent restaurant mexican si nachos cu guacamole sa fie!
dap, eu nu pun rosii pentru ca lasa zeama…. dar daca pui lamiie in amestec, oxideaza mai grei (la noi rezista pina la 2 zile la frigider, fac din 4-5 avocado o data)
Sos-minune [raised eyebrow]? Fie-ti place, fie nu. La noi in unitate, azi e zi de nu :-)). Am incercat sa ma conving pe mine ca-mi place, apoi copilul, apoi sotul. Ntz, nici unul. Nu stiu daca sa incerc si cu asta mica, mi-e ca ne vede pe toti scarbiti de ce-i pun in fata si ii arde o scatoalca de-l urca pe pereti :D.
Daca-i pui si rosii ii zice guacamole 🙂
Ce frumoase sunt diminetile voastre!
Îmi place mult imaginea familiei adunate în jurul mesei. Nu îmi amintesc să fi mâncat vreodată cu părinții așa. Frate-meu chiar suferă pe tema asta și din când în când, vine la noi și mănâncă la masă cu mine, soțul meu și fiul nostru. Nu pare mare lucru, dar la cât de mofturos e el la mâncare, nu ne-am aștepta. Mănâncă orice, chiar dacă nu îi place, doar ca să luăm masa în familie, așa cum nu am făcut-o niciodată cu părinții noștri.
Sweet 🙂 As vrea si in 2 meniu de genul, doar ca eu mi-s matinala, iubitul se trezeste la 12. Asa ca, in weekendurile in care sunt acasa, mancam ceva brunch pe la 12-13, a doua (sau a treia) masa pentru mine :)))
Sau recuperam la cina, cum s-a intamplat ieri – lovely moments
sambata m-a admonestat sotul ca de cand ma trezesc dimi (aka 8) ptr work si in weekend sunt sus rpd (max 9) …el care e cel care se trezeste mai rpd in casa. Cert e ca noi incercam sa prindem cat mai multe mese impreuna. Ideal mic dejun si cina. La pranz e cu cantec 🙂
Duminica, 20 Octombrie, 2013
Orele 09:30
Anastasia (1 an si 2 luni) troneaza in scaunelul ei de masa, de la inaltimea caruia domina bucataria, cercetand, curioasa, cu ochii ei de cafea fiecare gest al celorlalti ocupanti: mami, tati si bunica, ca bona e in concediu…
Aranjez masa, si se declanseaza nebunia, nu de alta, dar Anastasia tine mortis sa manance singurica: si incepe sa-si duca lingurita la gura, dar cu pauze dese, indreptate spre perete, masa, mami, tati, podea…razand aproape cu lacrimi de fiecare data cand ne nimereste cu continutul linguritei ei (astazi, iaurt de casa + banane).
Cam dupa o jumatate de ora, reuseste sa manance aproximativ o jumatate din portia ei, restul regasindu-se in parul meu, pe fata semi-amuzata a tatalui si prin poala bunicii, care sta sa lesine de dragul nepoatei…
Urmeaza ritualul cu spalat pe manute, cu tipetele bucuroase la vederea apei curgand (a-pa, a-pa se repeta scadentat, pana ne spalam). Bunica se duce sa schimbe nepoata, care are un strat considerabil de iaurt pe bluzita si pantalonasi iar noi, ramanem sa strangem masa, sa spalam iaurtul de prin toate locurile unde a aterizat.
Iubesc diminetile frumoase in 3/4, iubesc petele de mancare facute de pitica si mutrita ei simpatica, chicotind cand reuseste sa duca lingurita la gura fara sa piarda nimic din continutul ei…
mau 🙂
🙂 Si la noi e exact la fel, in week-end la toate mesele si in timpul saptamanii la cina, cu bobocul nostru de 2 ani si 3 luni. Si ma amuza si pe mine foarte tare ca vrea mereu sa guste din farfuria mea si din cea a lui tati…poate e mai bun…nu se stie niciodata! :-)) Si ori de cate ori ii dam fara sa comentam mare lucru (adica de fiecare data) i se umplu ochii de fericire ca obtine ce vrea, ca e acceptat si iubit total si ca suntem in familie, acasa cum spune el. Ii spun des sotului cat de tare iubesc sa mananc cu ei doi…si cum mai asteptam pe cineva care acum e in burta mea de 6 luni spun des si ca abia astept sa mancam asa in patru…asta numesc eu fericire! Si o doresc tutror!
uaaaa, felicitari!!!! ce frumos, ma bucur pentru voi!!
Mulțumim mult 🙂
Oau, n-am avut niciodata stapanire de sine, cat sa las copiii sa-si puie mancare-n parul lor si al meu :D. Sunt lenesa si mi-e tare sila sa curat, desi am o dambla cu ordinea si curatenia. Ioana, insa, cam insista sa se autodiversifice, eu ii bag in gura si ea scoate, analizeaza, pipaie, intinde pe toate dejtele, freaca intre palme si apoi baga la loc in gura. N-ar fi asa o mare baza, daca uneori nu s-ar intampla in sufragerie, langa frati-su, care manipuleaza Fulgeri (McQueen, de baieti :D), Dusty, aipad, aifon si laptop deodata, iar ea insista sa mangaie cu labele alea naclaite de mancare semi-mestecata toate obiectele din jur. Doamne, in ce panica intru :D!
Nu stiu prea bine unde sa postez asta, asa ca o sa scriu aici
Nu stiu daca stii de Lilutesa, mama lui Lilu si a Tesei face niste haine tare frumoase pentru copilasi si am vazut pe facebook ca au lichidari, m am gandit ca poate iti face ceva cu ochiul de acolo 😀 https://www.facebook.com/media/set/?set=a.650752421623691.1073741829.212633702102234&type=1
🙂 sofia are multe haine de la Lilutesa, chiar si eu am o pereche de salvari facuti de Nicole. Am mai scris despre hainele de la ea si am tot taguit-o in poze, nu suficient de des, se pare. 🙂
Uf, nu stiam, acum ma simt ca un copil certat pentru ca nu si-a facut temele 🙂
Ce draguuut…cumva se aseamana cu „tabloul” familiei noastre..doar ca farfuria cea mica este a unui baietel(tare mofturos)….pisica este „ma” :)….iar in cadru mai intra si o turturica diamant care face mai multa mizerie decat noi 3 +pisica la un loc. Felicitari pentru blog, pentru tot ce am citit astazi aici…esti tare pozitiva!