Azi v-aș spune că și cele mai improbabile lucruri se pot întîmpla, ba chiar cu rezultate spectaculoase. Uitați-vă la mine, de exemplu. Cine mi-ar fi spus, acum exact cinci ani, că azi, peste fix cinci ani, o să țin în brațe o fetiță blondă a mea și a tipului ăstuia care în ziua aia de duminică mi-a comentat aici pe blog cu o propoziție din două cuvinte, ar fi primit un bilet de trimitere la psihopupu. Adică eu, eu însămi, o domniță tînără, frumoasă, sătulă de băieți de tot felul, independentă, bucuroasă să-și fi regăsit în sfîrșit calea, să pice așa îndrăgostită de un domn pe care l-a cunoscut pe internet? Pe care era sigură că-l iubește și că el e omul ei înainte să-l vadă măcar? Adică… putea să aibă 83 de ani (sigur, îmi plac bunicii, dar nu i-aș lua de bărbat). Da, eu, da, îndrăgostită înainte să-l văd, mireasă juma de an mai tîrziu, mamă de fetiță blondă încă doi ani mai la vale.
Azi se fac cinci ani de cînd eu am scris aici pe blog că mi se pare trist că n-am primit niciodată de la un străin o cutie de televizor plină cu bomboane Raffaelo (sigur știți reclama cea siropoasă cu fulgi de migdale). El s-a oferit să-mi livreze cutia de televizor plină cu bomboane. Era un străin, era perfect. Numai că odată cu cele niște sute de bomboane, mi-a mai oferit și tot ce habar n-aveam că-mi caut.
Aș spune că acela a fost cel mai de succes post al meu, deși pe vremea cu pricina cred că mă citea doar mama. 🙂
So, never say never, oameni buni! Cereți, că cine știe cine vă aude și vă sună la ușă cu o cutie de televizor plină cu ce vă doriți mai mult…
Te citesc, Printesa, inca de atunci 🙂 Viata-i magica, intr-adevar! Si eu as fi reactionat la fel daca mi-ar fi spus cineva acum ceva ani ca am sa ma casatoresc cu cel mai bun prieten, coleg din clasa I pana intr-a 8-a, ce mai, aproape ca-l consideram fratele meu! A fost ceva praf de zane la mijloc…
si eu, si eu te citesc tot de pe vremea aia :D.
Nu vreti sa stiti cum se uita colegii la mine ca am ramas cu un zambet tamp si melancolic pe fata, dar e frumos. Mi se pare minunata povestea voastra.
Ei naaa, si tu, tot de-atunci? Mama, inseamna ca aveam cel putin 10 cititori, wow, de-as fi stiut… 🙂 )
11, 11 eram …:-)
La Multi Ani, Ioana, sa fiti sanatosi, sa ramaneti la fel de uniti, sa va traiasca fata si daca vrea Dumnezeu, si daca va mai doriti si voi, sa-i mai faceti blondei inca un blond mititel! Sau o alta zinica mica, daca se poate bruneta ca tati, sa nu fim pretentiosi, deh 🙂
Va imbratisez cu mare, mare drag si inca visez la ziua in care poate asta se va putea de-adevaratelea!
12,da eu te citeam si mai dinainte.
Multi inainte, ani! 🙂
Si eu consider ca inca esti „o domniță tînără, frumoasă, sătulă de băieți de tot felul, independentă, bucuroasă să-și fi regăsit în sfîrșit calea,” doar ca putin mai altfel 😀
Astea-s genul de intamplari care imi intaresc speranta ca se poate si simplu,frumos,decent,minunat.Sa fiti sanatosi si sa adunati multe amintiri frumoase!
ce tare! si sa nu mai zici ca universul comploteaza ca sa te ajute bucurandu-te! 🙂
Life is like a box of Raffaelo! 🙂 Multi ani minunati inainte! 🙂
Ce frumos! Povestea voastra totally beats pe a noastra, cu dragoste la prima vedere lucrand la promotii in Carrefour Orhideea! 🙂 La multi, multi ani fericiti! II meritati!
Sa va fie de bine si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti!
P.S: data viitoare sa ceri o cutie de tv plina cu euroi 😀
Ca să vezi, noi am împlinit ieri nouă ani de la prima întâlnire 🙂 La mulţi ani, vouă şi visului început acum cinci ani, cu o cutie de televizor plină de Raffaelo 🙂
Ce frumos .. din pacate la mine a fost oarecum invers: credeam ca l-am gasit si un post de la mine de pe blog l-a indepartat .. postasem o poveste de iubire fantastica si .. asta e 🙁 poate se va intoarce; sau poate nu a fost el ..
Ma bucur ptr tine, si La multi ani fericiti sa aveti!!
Si pana la urma cat de mare a fost cutia aia, cate bomboane au fost in ea si le-ai mancat pe TOATE? 😀
http://www.printesaurbana.ro/2008/11/cutia-cu-bomboane-albe.html
„si sa zicem ca as face-o si pe asta, dar apoi m-as gandi la internet, de la care ar fi inceput totul, si nu m-as simti bine cu mine insumi cannd as realiza ca internetul mi-a influentat viata intr-o masura atat de mare, mai mare decat as fi dispus sa accept (n-are rost sa intru acum in teorii). plus ca mi-e si frica de schimbare”
Domnul Robo, ce mai credeţi acum? Internetul v-a dat două fete mândre! Frumoasă schimbare zic. A meritat riscul 🙂
Pai ce sa zic, nu stiu ce sa zic. Uneori mi se pare incredibil ce vizionar am fost, alteori mi se pare firesc ca mi s-a intamplat asa ceva. Chestia e ca eu cand am scris ca tre sa ma insor nu m-am gandit la Ioana, ci ada in general. Ea a fost cea care a zis ca ma ajuta si ea cu lucrurile ei sa umplu casa.
Dar una peste alta cea mai tare faza mi se pare faptul ca realmente totul a inceput ca o gluma.
Viata-i minunata, ce sa mai…
Inca cred ca nimic nu-i intamplator, fericirea apare atunci cand te astepti mai putin si iti aduce atata bucurie ca simti ca te prabusesti sub „povara” ei!
Cu siguranta, pentru toate astea exista un „vinovat” care le stie si hotaraste pe toate, doar ca noi uitam sa-i mai vorbim, macar din cand in cand…
Iubiti-va mult!
So sweeet 😀
Best things in life just happen..
Printr-un link primit de la sora-mea ieri pe la ora asta , am inceput aventura in lumea asta magica de crescut odorii , si implicit in lumea casei tale de Printesa, de langa cimitir … Nu pot sa spun decat ca singurele intreruperi au fost pauzele de masa , mers la baie , si vreun mail selectat cel mai urlator , aruncat in inbox de vreun client ( ca de` , ieri era joi , azi e vineri , pana pe la vreo 17.00 imi fac veacul la birou , si trebuia sa recuperez vreo cateva zeci de pagini necitite cumva ) … Concluzia : de mult n-am mai citit cu asa interes pe vreun blog , ca de obicei pe la pag 10 deveneau muult mai interesant sarcinile de la job . Pot doar sa impartasesc cu voi ca citind aici , am decis ca ma bucura mai mult ( daca se putea …) starea mea actuala ( de bebe mic de 3 luni in marsupiu, cu greturi , griji , sensibilitati si pofte ) , ca lacrimile si zambetele aruncate pe ascunzis (de ochii colegilor din birou ), ieri si azi , citind aici , sunt dovada clara a cuvintelor simple ce stiu sa imbrace intr-un mod asa firesc , minute si intamplari minunate , unice , poate irepetabile ….Cat despre Sofia , ne -a inveselit dimineata azi cu tactica ei de somnic transcrisa intr-un post asa de funny de a ei mama , eu citind cu tare si cu gura plina in timp ce infulecam o banana ca sa ma pot ridica la verticala fara stari de rau , si sotul razand la capul patului , in timp ce ma zorea spre job … La cat mai muuulte felii de dimineti si nopti , la fel de ghiduse si de frumos descrise !
Bine-ai venit, Ina! Si sarcina usoara, distractia abia incepe, dupa cum bine ai sesizat! 🙂
Hai ca mi-ai facut pofta….si de Raffaelo, si de gesturi romantice…
Buna.
Mi se pare minunat dialogul vostru – am citit inceputul povestii de acum cinci ani.
Si continuarea povestii este atat de frumoasa!
Povestea aceasta ma determina sa cred: in oameni buni, in dragoste adevarata, in lucruri, intamplari si inimi care se potrivesc, intr-o bagheta magica, divina, care ne vegheaza viata si ne aduce exact ceea ce avem nevoie, atunci cand suntem pregatiti cu adevarat. Va doresc sa scrieti capitole frumoase impreuna, multi, multi ani de acum inainte!
Ana.
Oare dacă cer o cutie de televizor plină ochi cu doze de bere ce o să mi se întâmple? 😀
hm… not very romantic, daca imi permiti… 😀
mai bine ceri o cutie de frigider plina cu doze de bere, macar sa te alegi cu ceva :))
De-aia am 😀
La multi,multi ani fericiti inainte!Si eu te citeam inca de atunci…:-)
Sa aveti parte numai de momente dulci, precum bomboanele Raffaelo! LMA!
Ce poveste frumoasaaaaaaaaaa! 🙂
Pot sa dau un reblog? Sau sa postez macar un print screen? Poate primesc si io o cutie de televizor plina cu bomboane. 😀
Gabi – dar esti convinsa ca vrei acelasi cadou pe care l-a primit Ioana atunci? Adica, nu stiu, nu ti-ai dori ca omul tau sa fie un picut doar, macar, mai original, si sa-ti ofere ceva diferit&surprinzator?
@C.
Paaaai… eu mi-am dorit mereu ca strainul meu sa aiba la purtator (si sa-mi aduca), dupa cum urmeaza (prevad ca iese cu rima, watch out): stelute-n buzunare si jeleu verde tremurici ca un arici/ supernove cu cravata de ciocolata si pe la gene cu pitici/ albastrele si inele-n borcanele/ scortisoare vesele care sar sotron pe stele/ greieri cu sosete-n picatele/ zambile descotcodacite in miros de mai/ pitici cu portocale in urechi si guturai/ arici brumarici si poate-un stol de licurici.
…daaaaaar nu s-a inghesuit nimeni sa vrea sa-mi dea asa ceva, prin urmare am renuntat si am zis c-ar merge si-o minge de fotbal (microbista inraita, deh) plina cu acadele Chupa Chups.
…insaaaa nici macar atunci nu s-a inghesuit nimeni, deci accept si bomboane Raffaello, sunt la fel de bune ca acadelele (aaaand – as a girl – you will have to agree on that). ^_^
Si eu ma mai gandesc, din cand in cand, la voi, la povestea voastra, la cutiile de Raffaello.
Si noi tot pe internet ne-am intalnit…
Incredibila povestea voastra 🙂
Chiar foarte frumoasa povestea :).
Sa fiti fericiti forever and ever daca se poate.