Două implicări recente în lumea literară m-au confuzat semnificativ. Mai întîi a fost participarea în juriul de bloggeri al concursului literar Augustin Frățilă. Anul trecut a fost (în ciuda scandalurilor în care-am picat la mijloc ca elefantul în magazinul cu pahare de cleștar) chiar plăcut. Cele cinci cărți finaliste au fost diferite, provocatoare, interesante. Una foarte bună, una bună, una așa și-așa, una plictisitoare și una groaznic de slabă (în opinia mea de simplu cititor, desigur, treaba noastră era să notăm în funcție de fix ce ne place și ce nu). Premiul cel mare a plecat către un scriitor talentat, Lucian Dan Teodorovici, și frumosul său roman, Matei Brunul. Tare m-am bucurat că juriul de bloggeri a ales frumos!
Ei, anul ăsta am avut de notat cinci romane care mie mi s-au părut… Nu vreau să supăr pe nimeni, știu cum e să-ți facă terci textul (pe care tu-l consideri onorabil dacă nu chiar foarte bun) un om pe care nu-l cunoști, de cînd tot scriu pe internetul ăsta mare am tot avut ocazia să stau și de partea cealaltă a gardului. Să spunem doar că un singur roman mi s-a părut acceptabil, citibil, plăcubil. Restul de patru au fost chinuitoare pentru mine. Le-am citit pînă la capăt, ba pe două dintre ele le-am citit de două ori, să mă asigur că nu-mi scapă ceva (da, domnilor, maternitatea mi-a dezvăluit noi culmi ale răbdării și perseverenței). La final, am decis că nu pot juriza nimic anul acesta. Nu am cărui roman să-i dau nota 5 (cea mai mare). Sau 4. Poate aș putea da un 3,5 și multe note de 1 (pentru încurajare). Personaje triste, bătrîne, distruse, care vomită, se cacă, își tîrîie urdorile peste tot, mor, omoară, beau, se sinucid, numai lacrimi și sărăcie și igrasii și încă niște sinucideri, peste tot e ceață și frig și moarte și vomă și căcat. Nu am nimic, în principiu, cu estetica urîtului, dar prea mult, prea toate odată, prea nici o rază de lumină, nici un fior pozitiv, nici un mesaj constructiv despre nimic, nici o idee măreață sau măcar interesantă n-a scos capul din grămezile de bălegar amestecat cu sînge și zeamă de varză murată, nu, mie nu mi-au plăcut.
Iar faptul că trei critici literari foarte apreciați au ales romanele astea drept cele mai bune romane românești în 2012 mă face să lansez patru posibile explicații:
1. Nu înțeleg eu nimic din literatură
2. Criticii literari au standarde cam dubioase
3. Anul 2012 a fost unul prost pentru literatură
4. Nominalizările și premiile se acordă pe alte criterii decît valoarea.
Totuși, implicarea într-un alt concurs cu miză literară, cel organizat de revista online pentru femei Catchy, mă face să înclin către a patra variantă (aspiranții la premiul în bani și la publicare au trimis povestirile lor pe baza unei poze de Bresson). Eu nu-s genul paranoic și în general am încredere în autoritate, n-am contestat niciodată vreun rezultat al vreunui concurs. Nici pe ăsta nu-l contest. Dar dacă veți citi povestirile cîștigătoare, veți spune fie că nu înțelegeți nimic din literatură, fie că și anul 2013 e unul prost pentru literatură, fie că domniile lor criticii din juriu au standarde dubioase, fie că selecția s-a făcut după alte criterii decît valoarea literară. Da, am trimis și eu o povestire. Nu, nu a fost pe lista scurtă celor 44 de povestiri considerate cîștigătoare, a ajuns pe listă însă după ce doi jurnaliști și-au retras povestirile din concurs (deci și de pe lista cîștigătorilor), se pare că eu eram imediat sub linie. Cu tot respectul pentru ideea concursului și pentru organizatori, am decis să mă retrag din concurs. Calitatea cîtorva dintre povestirile plasate de critici în fruntea topului este cel puțin îndoielnică. Puteți citi mare parte dintre textele cîștigătoare aici. Și da, întîmplător sau nu, doi dintre cei trei membri ai ambelor jurii de critică literară (Augustin Frățilă și Catchy) sînt aceiași.
M-am retras și din juriul premiului literar Augustin Frățilă. Nu am putut juriza, pentru că 4 din 5 cărți mi s-au părut nenotabile. Gala de premiere are loc joia asta, atunci aflăm care dintre cele cinci e romanul anul 2012 și care dintre autori pleacă acasă cu cei 10.000 de euro premiu. Vă mărturisesc că sînt foarte curioasă cum au votat colegii bloggeri!
Ce bine că nu-s scriitoare! 🙂 Acum, nici n-o să mai fiu, deh, dacă m-a mîncat să mă exprim … Noroc că nu pierd mare lucru, dacă e să mă iau după spusele celor care-mi tot șoptesc în ureche diverse dedesubturi de penițe, cearceafuri, pile și interese pecuniare care numai cu talentul scriitoricesc n-au de-a face. Cum am tot spus zilele astea, noi să fim sănătoși și să citim ce ne recomandăm unii altora, că dacă e să ne luăm după măriile lor criticii, o să ne scufundăm în piscina cu lături muuultă vreme, și e păcat de ăștia micii care nu prea știu să înoate.
Sunt total de acord cu tine. Si mie mi-a fost greu sa dau note anul asta si am ramas si cam dezamagita si bulversata de mizeria care s-a revarsat anul trecut dinspre lumea literara pe care eu o vedeam foarte frumoasa si roz si pasnica. M-am inselat atat de tare ca nici acum nu mi-am revenit.
Nu sunt foarte surprinsa de ce scrii, dar poate tocmai asta e problema. S-a ajuns la o stare de normalitate anormala si parc-am incremenit in ea. Vezi si aici: http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html
Da, știu textul ăsta, scîrboase fapte.
„scriitoarea” de Fuego loveste din nou. asa cevaaa… (omul ala chiar era ok. nu inteleg tampenia doamnei)
http://www.editiadesud.ro/?p=10309#comment-14154
te-a mancat, te-a mancat! Nu stiu cat conteaza dar blogul tau este mai ceva ca un roman pt mine. Citesc din scoarta in scoarta fiecare articol, comentez unde am ceva de spus… You rule 🙂
Eu am făcut un curs de scriere creativă cu l Marius Chivu. Nu am avut niciun reproș de făcut pentru niciuna din recomandările sale. Dar adevărul e că nu mi-am ales nici înaintea cursului, nici după el, lecturile în funcție de recenziile criticilor. Blogul Terorism de cititoare a fost o sursă bună de recomandări și pare-mi-se că tot din cauza unor conflicte ascunse cu diverși critici s-a închis.
Pai printeso, daca tot iti place sa scrii si mai nou te joci si cu fictiunea si proza scurta, nu mai bine publici pe blog (sau eventual iti faci unul dedicat?) Ca de fapt nu de validarea criticilor au nevoie autorii (eventual in situatia in care ar cistiga niste premii in bani), ci de validarea cititorilor.
Nu stiu la noi cum e situatia, dar dincolo sint mii de self-published authors, care fix asa au inceput.
E complicat sa fii self published la noi, pentru ca nu ai unde iti vinde cartile. Si pentru ca tre sa vinzi foarte mult sa ti se intoarca si ceva profit. SI ca sa vinzi mult, ai nevoie de multa promovare la nivel national, care costa mult. Si tot asa.
Cit despre mine, eu nu vreau sa scriu fictiune, si nici n-am timp. Scriu despre mine si asta imi e de ajuns. Nu stiu ce-mi veni cu concursurile astea, pesemne ma plictiseam, am vrut sa vad cum se vede dinauntru… Am văzut, acum ma intorc la ale mele. 🙂
Si o sa apara cei care o sa-ti spuna ca esti praf si nu pricepi nimic din literatura romana in 3, 2, 1….
Multumesc pentru ca ai scris asta, aici si acum – eu sint mai de moda veche, asa, si credeam ca din cauza asta nu mai pot citi nimic – sau ma rog, mai nimic – din ce apare ca literatura romaneasca tinara. Fenomenul iti lasa impresia ca sintem fie o natie de depresivi grav, netratati la vreme, fie una cu sindrom Tourette pe scara larga, si ala necontrolat. Culmea este ca astia nu sint self-published, deci mai adaugam la necesarul de pastile si poporul de redactori care i-au gasit/publicat 🙂 Noi sa fim sanatosi, si tu sa scrii, probabil ca mai exista si edituri normale la cap care sa publice lume care intr-adevar stie sa spuna o poveste.
Nu putem generaliza. Sunt scriitori din tanara generatie cititi, tradusi, apreciati, si nu doar de critica de la noi. Teodorovici, Lungu, Lazarescu, Florian sunt doar cateva exemple. Cat despre „poporul de redactori care i-au gasit/publicat”, lucrurile pot parea simple din exterior. Este insa un proces complex de selectie de care nu se ocupa in nici un caz redactorii (ei sunt cei care citesc cartile deja selectate). Fiecare colectie are un coordonator si fiecare manuscris propus de coordonator/editor este citit apoi de 2-3 referenti. Deci mai exista si „edituri normale la cap” 🙂
Exact asta speram si eu, crede-ma 🙂 Si nici nu generalizam, a propos. O fi el procesul complex, dar iata ca sita nu e chiar asa deasa, cel putin in unele locuri 🙂
Si eu am participat, nici eu n-am fost selectata. Observasem ca ti-a urcat textul in clasament, dar ca apoi a disparut numele tau si chiar eram curioasa de ce. Citind articolul scris de Doina Rusti despre concurs (http://www.catchy.ro/post-festum-2/48287), am inteles ca poate eu m-am concentrat prea mult pe o stare, pe descrierea unor personaje, si nu pe poveste. M-am intristat si apoi consolat ca o sa scriu mai bine data viitoare. Dar daca nimic nu e real din povestea asta, care data viitoare?
In alta ordine de idei, vei pune textul pentru concurs aici pe blog? Eu as vrea sa-l citesc.
Ioana, tu scrii frumos, nu trebuie sa te lasi descurajata! Am terminat de citit Fictiuni Reale, cartea pe care am cumparat-o in seara cand te-am cunoscut. Povestirea ta este in top 5 pentru mine, din cele 66 de povestiri stranse de Florin Piersic Jr. Keep up the good work!
As fi curioasa sa aflu parere ta despre cartea unei amice; a aparut anul acesta, tot in urma castigarii unui concurs literar. Este vorba de Rupti din rasarit, de Elena Navlea.
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/elena-navlea-castigatoarea-concursului-national-de-literatura-201
Si felicitari pentru povestirea ta publicata, mi-a placut si sper ca vreodata sa obtin si un autograf de la tine 😉
Numai bine!
N-ai idee cât mă unge la suflet postarea asta! (îmi confirmă o bănuială)
Eu n-am citit toate cărțile, doar Cățelu’ lu’ Nedelea mi-a picat în mână. Și când am auzit că a fost nominalizat pentru cea mai bună carte, mi-am zis wtf? Adică vorbim totuși despre literatură aici, ori când spui premiu pentru literatură te gândești la niște standarde.
Dar nu trebuie sa ai nici un fel de teama pentru ce scrii atata timp cat nu-ti doresti sa zaci intr-o apa calduta alaturi de oamenii cu care nu ai multe in comun. E foarte bine ca scrii, pe termen mediu si lung mereu vei avea de castigat.
Acum depinde foarte de noi cat de mult ne dorim „acum-ul” in viata noastra si cat de mult „mai incolo-ul”. Eu am trimis anul asta special o fictiune la Superscrieri (Liftul lui Tanase) desi stiam ca e concurs de non-fictiuni. Si nu degeaba am facut acest lucru. Pe de alta parte, Superscrierile sunt chiar misto, la nici o editie n-am avut (mai) nimic de contestat, pentru ca premiantii chiar merita mereu, dau superclasa ziaristilor clasici si produselor media conformiste.
Toate bune!
You did the right thing (me thinks)
http://www.simonatache.ro/2013/07/11/si-am-adormit-iar-cand-m-am-trezit-maica-mea-horcaia-langa-mine-si-a-murit/
Cunosc postul Simonei, înțeleg că a făcut minuni cu vînzarea cărții Șoseaua Cățelu. Pe care, apropo, am stat și eu niște ani (nu pe carte).
bine a facut, e o carte buna. hemingway zicea ca daca ai o poveste, spune-o cat mai simplu. ea are o super-poveste. si e scrisa fara inflorituri si cu mult umor si auto-ironie. imi aminteste de biblia de neon sau de catcher in the rye. daca alea nu au fost literatura, probabil nici asta nu e. ma gandeam, stii, ca si tu ai o poveste interesanta de viata si ca ar fi trebuit sa empatizezi cu femeia asta misto. iata ca m-am inselat.
repet, e o carte buna.
Ah, dar empatizez cu ea! Si imi place mult Alina, am tot spus-o cu multe ocazii!!
Felicitari, Ioana, pentru coloana vertebrala (o caracteristica umana din ce in ce mai rara…)!
Am citit putin pe FB din discutiile care s-au iscat (la Maria Coman pe pagina) si vad ca nu esti singura dezamagita de cartile finaliste la Augustin Fratila. Ca una care am citit doar cartea Simonei Sora, nu ma pot pronunta, dar am o propunere pentru tine si oricare dintre cei care au fost dezamagiti de alegerile criticilor. Luati „Toate bufnitele” de Filip Florian, o carte care, spre dezamagirea mea, nu a trecut proba pentru a fi intre finaliste, si sa vedem daca nu cumva transmite mai mult decit multe din astea 5 la un loc. E drept ca nu-i un roman perfect (vorbind strict subiectiv), dar pe mie stilul lui Florian m-a cucerit definitiv si iremediabil, are din partea mea un cec in alb pentru orice carte viitoare.
On a side note, as fi curioasa ce autori sau carti contemporane iti plac. Romani, desigur.
Îmi place filip florian, am citit Zilele regelui, acum am pe listă Băiuței și toate bufnițele. Imi place Soviany, Imi place Lucian Dan Teodorovici, mă mai gîndesc și mai adaug.
Am citit povestirea de pe locul I. Mi se pare o… butaforie. O încercare scremută de-a face literatură. De-a avea aere gen, vorba unui erou din „Romanul adolescentului miop”, „nu mă pricepeţi”.
… si uite-aşa se rescrie istoria literaturii române.
No comment.
hei. voiam sa-ti spun ca am participat si eu la acest concurs, cu numele din buletin, ana-maria ene. textul meu e cu nr 36, se numeste Noi, nu, vad ca l-au publicat in seara asta pe site. am avut acelasi impuls vazand primele texte afisate, sa ma retrag. niciunul dintre texte, in afara de cel al lui cristian cosma, nu mi-a produs decat o imensa dezamagire/tristete. am vrut sa ma retrag, apoi mi-am dat seama ca eu si numai eu mi-am incredintat povestea acestui juriu. ca atare, trebuie sa-mi asum. in plus, toate volumele colective sunt in felul acesta, unele texte mai bune, altele mai slabe. desi te inteleg, imi pare rau ca te-ai retras. intuiesc ca textul tau ar fi fost din categoria realista, adica alaturi de noi, la finalul clasamentului. numai bine, ana
Si eu as vrea sa publici aici povestea trimisa la concurs! 🙂
Imi place 99% din tot ce scri si mi-al placea sa vad cum ai abordat participarea la un concurs.
Si ma mai bucur fff tare ca (inca) nimeni nu a aruncat cu chestii urat mirositoare, pt ceea ce ai scris (foarte justificat si frumos argumentat) , asa cum se intampla de regula, la posturi atat de … pe fata 🙂